Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Tinerei generații, cu dragoste...

Tinerei generații,  cu dragoste...

Iunie 2017

Vă propun, dragi absolvenți, să facem împreună o scurtă recapitulare pentru viață, un exercițiu de memorie pornind de la noțiunea de timp. Cred că sunteți de acord că unul dintre cuvintele care și-a schimbat cel mai mult semnificația în anii pe care i-ați trăit a fost cuvântul timp. Vă amintiți de câte ori i-ați auzit pe cei mari spunând: Nu am timp? Vă amintiți de câte ori v-ați întrebat cum putem face să le cumpărăm oamenilor mari niște timp? Treptat, școala v-a învățat să priviți altfel timpul. Matematica, fizica, științele v-au făcut să vă răzgândiți de nenumărate ori asupra valorii timpului. Literatura și filosofia v-au făcut să meditați la trecerea lui. Crescând, ați înțeles, mai apoi, că timpul nu se măsoară, de cele mai multe ori, în ore, minute, secunde, ci în pauzele scurte în care visați la vacanțele mari, în mileniile care precedau întâlnirea cu prietenii, dar se măsurau și în veacurile care treceau până la sfârșitul unei ore de curs în care vă temeați că veți fi ascultați sau în secunda care transforma o iubire în ură. Fără să realizați, ați început să spuneți voi înșivă, tot mai des, că nu mai aveți timp. Și asta, dragii mei, nu poate să însemne decât că ați ajuns oameni mari.
Sunteți oameni mari, aflați deopotrivă la capăt și la început de drum, sunteți la un pas de a încheia o etapă. O altă etapă. Ce ne dorim să înțelegeți, să conștientizați e că vă spun „drum bun”, odată cu fiecare școală absolvită, nu doar cadrele didactice din acea instituție, ci și doamnele educatoare, doamnele învățătoare, domnii profesori și doamnele profesoare din școlile gimnaziale sau liceu, fără al căror efort susținut și dăruire parcursul vostru ar fi fost, poate, altul. Tuturor trebuie să le mulțumim, noi, voi, părinții voștri, pentru că drumul bun pe care ați pășit întâi cu stângăcie, apoi cu siguranță, cu demnitate a fost secondat de zeci de cadre didactice care v-au învățat, cum frumos spunea Nichita Stănescu, „mersul pe valuri, în picioare”. 
Ce este, în fond, o școală? Care e rostul orelor sau al pauzelor? Marin Sorescu, în poemul „La școală, dar nu rămânem acolo”, spunea: „E nevoie de o cretă, de niște caiete și de cerneală, din care, dacă ți le aruncă cineva înainte, iese o școală. Ora este pentru învățat, iar recreația pentru uitat. Dacă voi n-ați uita așa de repede cunoștințele folositoare, recreația cred c-ar fi cât o zi de mare. Și, tot așa, venind și plecând, învățând și uitând și iar învățând, o să vă pomeniți că știți pe dinafară, școală după școală. Cărțile or să fie tot mai mari, iar pozele lor tot mai mici, întâi ca niște păpuși, apoi ca niște furnici. Când nu veți mai vedea nicio poză în nicio carte, să știți că ați ajuns cu învățatul și cu uitatul foarte departe.”
Dragi absolvenți, din toamnă, unii nu veți mai vedea poze în cărți, nu veți mai purta uniforma școlară, nu veți mai alerga la diriginte pentru o învoire, pentru o scuză sau pentru un sfat. Rând pe rând, ați venit și ați plecat din grădiniță, din școala primară, din școala gimnazială, din liceu. Ați învățat, „pe dinafară”, școală după școală. De fiecare dată aceiași și de fiecare dată, totuși, atât de schimbați, atât de transformați. Pentru toate acestea, fiți, în aceste momente, triști și fericiți, plângeți și zâmbiți, mulțumiți celorlalți și fiți mulțumiți. Mulțumiți părinților, bunicilor, tuturor celor care v-au sprijinit și fiți mulțumiți de voi înșivă, de parcursul pe care l-ați avut, de rezultatele voastre trecute, de drumul bun. Clădiți-vă viața pe reușitele din această perioadă, uitați eșecurile și hrăniți-vă, până la bătrânețe, cu amintirile minunate din anii de școală. 
Vă dorim să fiți mândri de ceea ce deveniți cu fiecare zi care trece, să vă realizați cele mai îndrăznețe visuri și să încercați să cântați, să zâmbiți astăzi și mai apoi, în fiecare zi a vieții voastre. Și, mai ales, încercați să nu uitați ultimul îndemn din această scurtă recapitulare pentru viață: nu lăsați timpul să vă arate cine este el; arătați voi timpului, timpurilor și anotimpurilor cine sunteți. Iar peste ani, 10,20,30, reveniți în băncile și pe coridoarele școlii, pentru a ieși la tablă, cu emoții, dar fericiți, să răspundeți din lecția despre timp. Drum bun și bun timp, dragi absolvenți! 

P.S. Acest text este un omagiu. Un altfel de „in memoriam”.
Conceput așa cum m-am gândit că i-ar fi plăcut domnului Iuliu Suciu, pentru care o festivitate de absolvire se pare că a fost fatală.

Autor: Carmen Ardelean