Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Frunze și rădăcini. Despre cea de-a XVII-a ediție a „Primăverii Poeziei”

Frunze și rădăcini.  Despre cea de-a XVII-a ediție a „Primăverii Poeziei”

Iunie 2017

Mă duc la evenimentele de acest gen pentru că sper că formele se transformă în fond, că frunzele devin rădăcini. Știu prea bine că e multă formalitate în tot ce facem. Nu știu cîți sunt care se gîndesc sincer la faptul că, poate, recitarea poeziilor maghiare în românește și a poeziilor române în maghiară este cumva și o schimbare de suflete. Cine crede cu adevărat că în afara sprijinului financiar și a blazonului cultural ne mai și apropiem unii de alții, români și maghiari? Cel puțin, ăsta ar fi scopul. 
Oricum, e a XVII-a ediție a „Primăverii Poeziei” din Zalău, prima cînd sunt acolo ca invitat și un fel de organizator. Spun așa pentru că organizatorii principali sunt desigur Daniel Săuca și Szőke Anna, și mă gîndesc că într-un fel, întreg Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Eu am participat la jurizarea poeziilor de limbă maghiară trimise în antologia tradițională deja, la jurizarea copiilor care au recitat poezii maghiare, și am condus o masă rotundă cu subiectul „Traducerea: meșteșug și empatie”. 
Ioan Groșan, Halmosi Sándor, Lakatos Mihály, Daniel Săuca, Visky András – ei au participat la această discuție care a fost principalul eveniment din ziua întîi, adică 4 mai. Am vorbit despre „gîndirea limbii”, adică despre faptul cum un text sună altfel într-o limbă decît într-alta cu toate că este vorba în principiu despre același text. Ioan Groșan a povestit cum atunci cînd au apărut fragmentele din romanul Județul Vaslui în NATO, l-a sunat primarul din reședința de județ, spunîndu-i că lucrurile stau total diferit față de ceea ce este scris în capitole și cum l-a invitat să meargă acolo, spunîndu-i „avem vinuri bune și fete frumoase”, această anecdotă fiind interesantă pentru că spune în esență că textul trebuie tradus chiar și din română în română. Visky András a amintit că operele scrise în engleză, respectiv franceză ale lui Samuel Beckett, scriitor bilingv, sunt total diferite unele de celelalte, adică chiar și persoana se schimbă în funcție de limbă și de contextul cultural. Lakatos Mihály a citit un fragment din Vaslui megye a NATO-ra gyúr, traducerea în maghiară a romanului amintit, din care și Ioan Groșan a prezentat apoi cîteva pagini. Daniel Săuca a reflectat asupra faptului că în zilele noastre nu avem o limbă comună cum a fost latina pe vremuri. Halmosi Sándor a citit ultimul poem al lui Nichita Stănescu în traducerea lui Kányádi Sándor pentru a ilustra schimbările necesare de limbă și limbaj, expresie și stil. După discuție a avut loc un fel de discuție mai „de atelier” între scriitorii care au participat la masa rotundă și cei care au fost în public. 
În după-masa zilei a doua, a avut loc lansarea unui volum al poetului sălăjean Thököly Vajk, iar după aceea, a antologiei „Primăvara Poeziei”. Poeți români și maghiari și-au citit versurile a căror traducere am putut-o auzi în recitarea unor eleve. Înainte de masă, a fost organizat concursul de recitare în limba maghiară, iar în ziua a treia, cel în limba română.
S-a terminat și cea de a XVII-a ediție. O inițiativă foarte frumoasă, care sperăm să aibă și consecințe pozitive, nu doar în plan cultural, ci și în cel al mentalității generale. 

Autor: Demény Péter