Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme pentru „Caiete Silvane”: Vasile Dâncu

Poeme pentru „Caiete Silvane”: Vasile Dâncu

Iunie 2017

Cântec

Și va veni uitarea
peste tot ce-am scris
ca o ploaie binefăcătoare.
Ori mic ori mare
tot așa va fi.
După ce va trece 
un mileniu
din alte surle
vor cânta poeții.
Noi am încercat
mereu să ne-adaptăm,
n-am jurat credință
numai lui Apollo.
Mai marii zilei
de multe ori ne-au pus
să înveșmântăm
ridicolul în cântec.
Cam toți ne-am supus,
moda era veche
de la cuneiforme
până la înscenarea
zborului în lună.


La piramide

Citim în istorii
cum robii Egiptului
trudeau la piramide
și ne bucurăm
că noi n-am fost acolo.
Ne întrebăm
de ce atâta piatră
pentru huzurul
vieții prezumtive
de dincolo de moarte?
Știau faraonii
în măreția lor
că numai inutilul
are șansa
să supraviețuiască.
Ar fi de admirat,
ar merita drumul
până acolo,
dacă măcar
în una dintre ele
ar cânta Satana
la țambal…

Speranța

Speranța satului
e-n turnul bisericii,
acolo este antena
de transmis mesaje
către toate
marile văzduhuri.
Aici cad în genunchi
truditorii gliei
cu oasele frânte
de la izgonire.
Fiecare este ferm convins
că rugăciunea lui
nu va fi bruiată
de-ale celorlalți.
Pentru purtătorul
sfintelor odăjdii
sunt foarte importanți
bănuții ce cad
în talerul de aramă.
Ei pot fi transformați
în mici paradisuri,
la mică distanță,
aici, pe pământ.


Cântec

Corăbiile care
nu s-au mai întors
cei ce le-au trimis
și le-au scos din gând.
Numai poeții,
cu mintea lor 
stricată de lecturi,
își imaginează
veșnice reîntoarceri.
Și Iisus promis-a
că revine
și va îndrepta
relele din lume
pe care tatăl lui
le-a tolerat atâta.
Aduce vântul
norii peste dealuri,
însă niciodată
pe cei ce-au trecut ieri…


Balada încercării

Acest poem nu poate
fi înțeles decât de cei 
și cele trecuți de 
șaptezeci.

Și eu și tu
ne-am hotărât
să-l dezgropăm
pe cel care-a murit.

Credeam că precum Lazăr
poate va învia
și nu va fi degeaba
munca ta și-a mea.

Am săpat o zi
în satul înghețat,
cu răngi și târnăcoape,
dar de nimic n-am dat.

Ne-am trudit și-a doua,
din zori pân’ la înserare,
și ne-a fost rușine
de această încercare.

Camera de tortură

Eu am văzut-o
la Alba Iulia
sub vechea cetate.
A fost zidită
la mari adâncimi,
ca niciun țipăt
să n-ajungă la ceruri.
Ieșind de acolo, 
celui osândit
i se părea o binecuvântare
tăișul securii
ce-l va decapita.
Mica încăpere 
probabil mai așteaptă
pe unii dintre aceia
ce spun adevărul
când altceva se cere…


Despre auz

Când un ilustru mag
spunea celor învinși:
„bateți
și vi se va deschide”,
pe atunci Preabunul
avea auzul tânăr.
După aceea,
n-a mai auzit
nici salvele de tun
trase în primul
și-al doilea război.

Autor: Vasile Dâncu