Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Familia Lobonțiu – contribuții documentare

Familia Lobonțiu – contribuții documentare

Aprilie 2017

Lobonțiu este una dintre familiile cu activitate meritorie în istoria românilor din Sălajul istoric. Doi dintre membrii acestei familii, preoți greco-catolici, au fost foarte legaţi de localitatea din Sălajul istoric, aflată azi în judeţul Satu Mare, Silvaş1.
Însă, primul membru din familia Lobonțiu despre care avem știre, a slujit multă vreme în parohia Giurtelecu Șimleului. Este vorba despre Ioan Lobonțiu senior. S-a născut în anul 1815. Nu ştim unde a urmat studiile primare, gimnaziale sau liceale, dar cele teologice le-a absolvit la Blaj, fiind coleg, printre alţii, cu viitorul vicar al Sălajului, Demetriu Coroianu2. A fost hirotonit în anul 18403. 
De personalitatea lui se leagă începuturile revoluţiei paşoptiste în părţile Sălajului, căci la 19 martie 1848, în frunte cu protopopul Lobonţiu, românii din zonă se hotărâseră „să nu mai meargă la slujbă la domni, fiind mântuiţi de iobăgie”4. Va fi considerat „capul răzvrătiţilor” de către autorităţi. L-a apărat vicarul Alexandru Sterca-Şuluţiu, care i-a trimis o scrisoare, sfătuindu-l: „Bagă de seamă ce scoţi din gură, că în aşa critice timpuri suntem cât (încât, n.n., Ioan Ciocian) numai toată naţia şi tot clerul cu o vorbă ieşită fără socoteală din gură se va compromite… Mai mare nebunie n-ar fi de la oamenii noştri decât aceea, ca tocmai atunci, când pe seama şi binele lor mai marii Ţării pregătesc o fericire neaşteptată, să fie nebuni şi să arate turburare şi nepăciuire. Deci dară luminează pe popor despre aceste, să fie ascultător şi supus şi în pace, (în)cât numai aşa se poate ferici – că şi după zisa aceea prostească, încă numai mielul blând suge la două oi”5.
Cu siguranţă ştim că pe soţia sa o chema Theodosia, nu cunoaștem însă în ce familie se născuse. Au avut trei băieţi: Emil, Patriciu şi Iuliu, cu toţii preoţi greco-catolici, cărora le vom urmări carierele, şi patru fete, Ana (m. 30 decembrie 1906, care a fost căsătorită cu pr. Simion Marincaş), Agneta (căsătorită cu pr. Simeon Budişan)6, Susana (căsătorită Grama) şi Lucreţia (căsătorită Curea). În Giurtelecu Șimleului a slujit cel puţin din anul 18427. De altfel, cel puţin din anul 1867 ocupa ambele funcţii deţinute şi în anul morţii8. 
A aspirat şi el la scaunul vicarial, alături de Petru Bran şi Demetriu Coroianu, în cele din urmă funcţia fiind obţinută de către protopopul Craidorolţului. Se pare că Ioan Lobonţiu a contestat dreptul lui Demetriu Coroianu de a ocupa postul de vicar al Silvaniei, deşi mai târziu relaţiile dintre cei doi se pare că s-au îmbunat9.
A participat împreună cu fruntaşii românilor sălăjeni la lucrările sinodului pentru probleme şcolare, desfăşurat la 10 ianuarie 1850. Participanţii au hotărât ca prioritate achiziţionarea de către comunităţi a unor locuri pentru construcţia de clădiri şcolare. Preocupările pentru învăţământul confesional greco-catolic românesc au fost constante în anii următori, protopopi sălăjeni precum Ioan Lobonţiu, Iosif Vaida şi Ioan Pop, sprijiniţi de vicarul Coroianu, au cutreierat satele, dând imbolduri comunităţilor întru întărirea şcolilor româneşti10.
A fost deosebit de activ în împrejurările alegerii ca episcop a lui Alexandru Sterca-Şuluţiu, alături de ceilalţi doi protopopi, Petru Bran şi Grigore Pop11. S-a implicat şi în chestiunea Memorandului sălăjenilor, citit în faţa poporenilor adunaţi în 27 august 1861, cu ocazia sfinţirii bisericii din Bobota, prezentat apoi la Băseşti, în 18 septembrie 1861. Era nominalizat pentru a reprezenta Comitatul Crasna, împreună cu vicarul Demetriu Coroianu, Ioan Maniu, Florian Mărcuş şi Ioan Vicaş12.
A repausat la 19 iunie 1870, deţinând funcţiile de paroh la Giurtelecu Șimleului şi arhidiacon al Periceiului. I-a urmat întru slujire la Giurtelec ginerele său, pr. Simeon Budişan (1845-1889), care de altfel va repausa în aceeaşi parohie. Iată deci că această parohie a fost servită aproape 50 de ani de membrii unei familii.
Patriciu Lobonţiu, unul din fiii lui Ioan, ajunge la demnitatea de protopop onorar. S-a născut în 1847 la Giurtelecu Şimleului. Studiile liceale le-a absolvit la Cluj în 186613. A urmat Seminarul teologic la Gherla, fiind coleg cu viitorii preoţi greco-catolici Ambroziu Berinde şi Augustin Mosolygo14. S-a căsătorit cu Maria Başti, fiica părintelui Vasile Başti (1817-1873, slujitor multă vreme la Ghirolt, azi în jud. Satu Mare, dar tot în Sălajul istoric). Patriciu Lobonțiu a fost hirotonit în 1871.
După hirotonire a asigurat câteva luni interimatul la Mecenţiu. În 1871 s-a născut la Ghirolt fiica Mauritia, iar în 1872 fiica Maria (căsătorită în 21 ianuarie 1889 la Silvaş cu preotul Axentiu Sarkadi15; rămasă văduvă, s-a recăsătorit cu Patriciu Sfura, casier al băncii „Vulturul” din Tășnad, şi a decedat în 1957 la Tăşnad).
Părintele Patriciu Lobonţiu a slujit după aceea, din 1872 până în 1875 la Sudurău. Aici s-au născut copiii: Vasile (1873, a murit în 1875 la Silvaş), Ioan şi Vasile, gemeni (1875, decedaţi la câteva zile după naştere). 
Şi-a legat apoi destinul de parohia Silvaş şi filiile Moara Bánffy (azi Valea Morii, cartier al orașului Tășnad) şi Cean, unde a slujit multă vreme, din aprilie 1875 până la trecerea la cele veşnice. A reuşit performanţa de a ridica în aceste sate româneşti lăcaşuri de cult noi, de zid. 
Astfel, în 1882 s-a terminat la Moara Bánffy biserica, având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. În 1906 a fost renovată. În 1891, în cealaltă filie, Cean, s-a terminat construcţia bisericii de zid cu acelaşi hram. În sfârşit, la 1905 a fost terminată construcţia noii biserici de cărămidă din Silvaş, cea veche, din lemn, renovată în 1740, nemaiputându-se folosi. Are hram aidoma bisericilor din cele două filii.
La Silvaş s-au născut copiii: Iuliana Ana (1876, căsătorită în 17 ianuarie 1895 la Silvaş cu preotul Domiţian Cupşa, protopop multă vreme la Tăşnad16), Vasile (născut în 1878, a decedat în 1880), viitorul preot şi om politic Ioan Lobonţiu (1880), Elena (1882-1910, căsătorită în 12 noiembrie 1905 cu învăţătorul Teodor Mureşan, multă vreme dascăl la Blaja, ajuns după 1918 chiar deputat)17 şi Victoria (1883, căsătorită cu preotul Paul Nodiş).
A fost membru de frunte al despărţământului Tăşnad al „Astrei”, activând în „Asociaţiune” încă din 187418. În 1875, Patriciu Lobonțiu contribuia pentru înscriere cu suma de 5 florini19. Între 12-14 mai 1884 a participat la Conferinţa naţională a Partidului Naţional Român de la Sibiu, ca delegat al Cercului electoral Tăşnad20.
În cadrul unei conferinţe a preoţilor din protopopiatul Sărăuadului, care a avut loc în Cehal, în 1890, Patriciu Lobonţiu a propus ca toţi preoţii din acel protopopiat să-şi dea cuvântul de onoare că nu se vor mai abona la „Magyar Állam”21.
În 16 noiembrie 1906 în localul şcolii greco-catolice române din Tăşnad a avut loc şedinţa de constituire a Despărţământului Tăşnad al „Astrei”. Printre membrii fondatori găsim şi câţiva români legaţi de Silvaş: Patriciu şi Ioan Lobonţiu, parohi multă vreme în localitate şi pe economul Gavril Pop din Silvaş; fiecare dintre aceştia au contribuit cu suma de „10 coroane”, fiind cu toţii incluşi printre membrii ajutători22.
În 17 aprilie 1898 rămâne văduv, presbitera Maria decedând în urma unui reumatism („mătrice”, în limbajul epocii)23. A părăsit lumea aceasta în 14 aprilie 1923, având 76 ani de viaţă dintre care 52 dăruiţi slujirii lui Dumnezeu. A fost înmormântat în cimitirul comunal din Silvaş. 
Și al doilea fiu al părintelui Ioan Lobonțiu, Emil, avea să ajungă la titlul de protopop onorar, fiind totodată și asesor consistorial. S-a născut în 30 octombrie 1857 la Giurtelecu Şimleului. Studiile liceale le-a efectuat la Cluj24. A urmat apoi cursurile seminarului din Gherla. A activat aici în cadrul Societăţii „Alexi-Şincaiene”, îndeplinind mai multe funcții, printre care şi cea de vice-preşedinte25.
 S-a căsătorit cu Aloisia Sabou, fiica unui notar din Ardihad; la ceremonia căsătoriei s-a strâns o sumă de bani în folosul Reuniunii Femeilor Sălăjene, mirele exprimându-şi dorința ca a patra parte din sumă (57 fl.) să revină Societăţii „Alexi-Şincaiene”26. A fost hirotonit în 28 septembrie 1880.
A fost multă vreme slujitor al credincioşilor din Boian şi filia Păgaia, distr. Sărăuad, unde a slujit de la hirotonire până în 1930. În anii petrecuţi în această parohie ştim că s-a numărat printre membrii Despărțământului Tăşnad ai „Astrei”27. În 1934 îi găsim numele printre preoţii pensionari ai diecezei de Oradea28. A trecut la cele veşnice în 10 decembrie 1939.
În familia lui s-au născut 10 copii, printre care și fiul Emil (1893-1975), geolog, arheolog, profesor, publicist, om politic. Nu vom insista asupra biografiei sale, deoarece poate fi accesată cu ușurință și în format electronic29. O fiică, Luisa, s-a căsătorit cu absolventul de teologie Ioan Fărcaş, în 8 septembrie 1904 la Boian30.
Iuliu Lobonţiu, aidoma fraţilor săi mai mari, a văzut lumina zilei la Giurtelecu Şimleului, în anul 1859. Liceul l-a urmat în Cluj, absolvind în anul 1879, iar teologia la Gherla, unde a fost coleg, printre alţii, cu Ştefan Cherecheş şi Iosif Fucec31. A fost hirotonit în 1883. După hirotonire, cel puţin până în 1914 a slujit la Gârdani32. Între 1925-1930 slujea la Someş-Odorhei33.


De recunoaștere în satul său de baștină și în care a slujit multă vreme, dar și în județul de care aparține acum Silvașul, se bucură un alt membru al familiei Lobonțiu, Ioan34. Fiu al satului Silvaş, s-a născut în 10 august 1880. Câteva clase gimnaziale le-a urmat la Blaj. Ultimul an de liceu l-a absolvit la „Samuil Vulcan” din Beiuş, fiind coleg de clasă cu viitorii avocaţi Tit Doroş şi Virgil Mureşan şi cu viitorii preoţi greco-catolici Pompiliu Tămaş şi Alexandru Mihuţiu35. A urmat teologia la Gherla, fiind hirotonit în 1903. 
S-a căsătorit cu Angela Vicaş (născută în 1883 la Marin), fiica părintelui Emil Vicaş, originară de asemenea dintr-o veche familie preoţească, membri ai acestei familii slujind multă vreme în Sălajul istoric. În august 1903 s-a născut la Cosniciul de Jos, parohia socrului său, fiul Emil, viitor preot.
După hirotonire a funcţionat vreme de doi ani la Benesat. Acolo s-a născut în 1904 fiica Maria (m. 1982, căsătorită cu dr. Victor Supuran, 1898-1958, figură ilustră a Sălajului, cu o activitate culturală interesantă)36.
Apoi, timp de 18 ani, începând din ianuarie 1906, a slujit cu devotament la Sărăuad. Până în 1913, când Tăşnadul a redevenit parohie, a asigurat şi acolo funcţionarea serviciului religios.
La Sărăuad s-au născut în 1906 gemenele Teodora Ştefania şi Viorica Angela, în 1909 Felician Valer, iar în 1911 Patriciu Andrei (decedat în 15 aprilie 1911, la 10 zile după naştere)37. În 8 martie 1906 a decedat una dintre gemene, Viorica Angela38.
În mai 1912 a fost prezent la Alba Iulia la manifestaţia de protest împotriva înfiinţării Episcopiei de Hajdudorog, hotărâre samavolnică, luată în scopul maghiarizării forţate a românilor din parohii sătmărene.
În 16 august 1914 a trebuit să treacă peste durerea despărţirii de soţia sa, repausată la doar 31 de ani, rămânând să îngrijească singur de cei patru copii.
După repausarea tatălui său, în 1923 trece în parohia acestuia, Silvaş, de fapt localitatea de obârşie a lui Ioan Lobonţiu. A slujit aici până în 1931 când a trecut ca paroh şi protopop la Carei.

S-a remarcat pe plan cultural şi naţional, fiind unul dintre membrii cei mai activi ai „Astrei” şi ai „AGRU”-ului (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi). A fost membru fondator şi director pentru o bună perioadă la Banca „Vulturul” din Tăşnad. S-a remarcat ca o figură marcantă a Partidului Naţional Ţărănesc. Pentru meritele sale deosebite a fost decorat cu Crucea de ofiţer a ordinului „Coroana României”39. Încă din 1924 ştim că era unul dintre colaboratorii „Gazetei de Duminică”40.
A decedat în 1955 la Cluj-Napoca, locuind probabil la fiica Maria. A fost înmormântat în cimitirul central din marele oraş transilvan.
Un alt membru al familiei care a ajuns preot greco-catolic, protopop onorar, a fost Emil Lobonțiu jun. S-a născut în 2 august 1903 la Cosniciul de Jos, în familia pr. Ioan Lobonţiu şi a Angelei Vicaş. A fost student al Academiei de Teologie din Gherla. A fost hirotonit în 14 septembrie 1930 ca preot celib41. În timpul studenţiei a fost aplicat de catehet la Satu Mare. După hirotonire a rămas la curtea episcopală. În 1934 era administrator parohial în Cizer42. 
A slujit apoi şi în zona Tăşnadului, căci în 1946 ştim că îndeplinea funcţia de preşedinte al Despărțământului de plasă Tăşnad al „Astrei”43, la 1948 fiind protopop al locurilor44.
Și-a continuat sacerdoțiul și după desființarea Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică. Ultima parohie în care a slujit a fost Racova, unde îl găsim din iulie 1959 şi data repausării, 7 octombrie 1964. A fost înmormântat în cimitirul din Racova. 
Sunt prezenți în acest material doar câțiva membri ai familiei Lobonțiu. Activitatea lor, ilustrată și ea doar parțial, demonstrează faptul că această familie a avut o prezență remarcabilă în istoria nordului nostru de țară.

Note:
1. Viorel Câmpean, Silvaş, contribuţie monografică, Satu Mare, 2012, pp. 71-79.
2. Schematismus Venerabilis Cleri Graeci Ritus Dioeceseos Fogaransiensis in Transilvania Pro Anno a Christo nato MDCCCXXXV Ab Unione Cum Ecclesia Romana CXXXVIII, Blas, 1835, p. 218.
3. Şiematismulu Veneratului Cleru a nou înfiinţatei diecese a Gherlei pre anulu dela Christosu 1867, Gherla, 1867, pp. 144, 146, 244. 
4. Ioan Ciocian, Biserica şi societatea românească din Transilvania. Vicariatul Silvaniei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Arad, 2000, p. 34.
5. Ibidem, p. 197.
6. „Familia”, Pesta, an VI, nr. 31, 2/14 august 1870, p. 370.
7. Schematismus Venerabilis Cleri Graeci Ritus Dioeceseos Fogaransiensis in Transilvania Pro Anno a Christo nato MDCCCXLII Ab Unione Cum Ecclesia Romana CXLV, Blas, 1842, p. 215.
8. Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1877, Gherla, 1877, p. 206.
9. Ioan Ciocian, op. cit., pp. 56, 61, 154.
10. Ibidem, pp. 131, 134.
11. Ibidem, p. 201.
12. Ibidem, p. 209.
13. Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1906, p. 313.
14. Şiematismulu Veneratului Cleru a nou înfiinţatei diecese a Gherlei pre anulu dela Christosu 1867, Gherla, 1867, p. 234.
15. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Satu Mare (S.J.A.N. Satu Mare), Colecţia Registrelor Parohiale, Dosar 1428, f. 114-115 v.
16. Ibidem, f. 116-117 v.
17. Ibidem, Dosar 1431, f. 4-5 v.; pentru biografia învăţătorului Teodor Mureşan vezi Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, vol. III, Satu Mare, 2015, pp. 219-227.
18. Ioan Ardeleanu Senior, „Astra” în Ţara Silvaniei. Din prilejul împlinirii a 75 de ani de existenţă a Desp. „Astrei” sălăjene, (ms.), 1946, p. 20.
19. *** Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român în nord-vestul României. Documente (1862-1947), Cluj-Napoca, 2011, p. 55.
20. Ioan Ciocian, op. cit., p. 244.
21. „Familia”, Oradea, an XXVI, nr. 49, 9/21 decembrie 1890, p. 590.
22. *** Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român în nord-vestul României. Documente (1862-1947), Cluj-Napoca, 2011, p. 106.
23. S.J.A.N. Satu Mare, Colecţia Registrelor Parohiale, Dosar 1432, f. 20-21 v.
24. Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1906, p. 313.
25. „Familia”, Budapesta, an XIII, nr. 25, 19 iunie/1 iulie 1877, pp. 299-300; „Familia”, Budapesta, an XII, nr. 5, 1/13 februarie 1876, p. 59.
26. „Amicul Familiei”, Gherla, an IV, nr. 32, 14/26 sept. 1880, p. 268.
27. *** Lupta românilor din judeţul Satu Mare pentru făurirea Statului naţional unitar român. Documente 1848 – 1918, Bucureşti, 1989, p. 423.
28. Şematismul Veneratului Cler al Diecezei Române Unite de Oradea-Mare pe anul 1934, Oradea, 1934, pp. 29, 38, 238.
29. https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Lobontiu.
30. „Familia”, Oradea, an XL, nr. 36, 5/18 septembrie 1904, p. 432.
31. Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujvárensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1882, Gherla, 1882, p. 250.
32. Schematismus Venerabilis Cleri Dioecesis Szamosujváriensis graeci ritus catholicorum pro anno a Christo nato 1900, Gherla, 1900, p. 313; Şematismul Veneratului Cler al Diecezei greco-catolice Române de Gherla pe anul 1914, Gherla, 1914, p. 204.
33. Şematismul Veneratului Cler Român Unit al Diecezei de Gherla pe anul 1925. De la înfiinţarea Episcopiei anul 72. Dela Sfânta Unire a românilor cu biserica Apostolică a Romei anul 225. Gherla, 1925, p. 54; Şematismul Veneratului Cler al Episcopiei Române-Unite de Gherla pe anul Domnului 1930, Gherla, 1930, p. 67.
34. Claudiu Porumbăcean, Bujor Dulgău, Oameni din Sătmar, Satu Mare, 2000, pp. 115-116.
35. Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş. 1828-1928. Cu o privire asupra trecutului Românilor din Bihor, 1928, pp. 253-254.
36. Viorel Câmpean, Victor Supuran, o personalitate mai puţin cunoscută, în „Caiete Silvane”, Zalău, mai 2015, http://www.caietesilvane.ro/indexcs.php.
37. S.J.A.N. Satu Mare, Colecţia Registrelor de stare civilă şi parohiale, Dosar 1388, f. 66-67 v.
38. S.J.A.N. Satu Mare, Colecţia Registrelor de stare civilă şi parohiale, Dosar 1388, f. 55-56 v.
39. Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, vol. II, Satu Mare, 2010, pp. 59-61.
40. Dănuţ Pop, Cultură şi societate în judeţul Sălaj (1918-1940), Zalău, 2000, p. 180.
41. „Vestitorul”, Oradea, an VI, nr. 17-18, 1-15 sept. 1930, p. 11.
42. Şematismul Veneratului Cler al Diecezei Române Unite de Oradea-Mare pe anul 1934, Oradea, 1934, pp. 196, 238.
43. Ioan Ardeleanu-Senior, „Astra” în Ţara Silvaniei. Din prilejul împlinirii a 75 de ani de existenţă a Despărţământului „Astrei” sălăjene, ms., 1946, p. 16.
44. Sergiu Soica, Eparhia Greco-Catolică de Oradea şi Securitatea în anul 1948, Cluj-Napoca, 2014, pp. 37, 42.

Autor: Viorel Câmpean