Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



„Așchia nu sare departe de trunchi”!

„Așchia nu sare departe de trunchi”!

Martie 2017

Titlul așa-zisului meu articol este un dicton popular care mi-a venit în minte când, apropiindu-mă de sala „Dialoguri europene” a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, unde urma să se facă o prezentare de carte de Camelia Burghele, am fost întâmpinată de părinții acesteia, veniți să-și vadă și să-și asculte fiica. Ei m-au inspirat!
O sală plină, oameni cu adevărat iubitori de carte, dar mai mult decât orice mi-au atras atenția patru femei, țărănci îmbrăcate în splendide costume populare din zona Peceiului. Țărănci frumoase prin liniștea și lumina de pe fețele lor, prin cumințenie și sfială, probabil pentru că se aflau în fața unei săli pline cu doamne și domni. Mi s-au părut potrivite cuvintele dintr-un cunoscut cântec popular: „Să fii domn e o-ntâmplare/ Să fii om e lucru mare”. Am avut imaginea părinților mei plecați de multă vreme în eternitate, imaginea satului natal, a satului tradițional românesc. 
Îmi „rostuisem” o intervenție de suflet pentru eleva mea de-atunci și cercetătoarea de azi, dar toate s-au dat peste cap odată cu vorbele înțelepte ale dictonului: „Așchia nu sare departe de trunchi”, rostite pe nerăsuflate.
Tatăl Cameliei, doctorul Nicolae Mocuța, om de o modestie rară, în anul 1996, susținea la Timișoara, la Facultatea de Medicină Veterinară, lucrarea de doctorat cu teza „Toxinogeneza la tulpinile de stafilococi”, o lucrare rezultată în exclusivitate din cercetare științifică efectuată pe parcursul a mai multor ani, în laboratorul unde își avea al doilea „domiciliu”.
La numai câțiva ani după acest fericit eveniment, în urma unor numeroase călătorii de documentare, Camelia, absolventă a Facultății de Litere din Cluj-Napoca și-a deschis un „birou” și o „bibliotecă” de care s-a legat sufletește - satele și cătunele „uitate de lume” din județul natal; a început să „citească” volume inedite - sufletele bătrânelor și bătrânilor pentru care viața își are temeiuri filosofice numai de ei știute. 
Din acest fond de aur s-a născut teza de doctorat cu titlul „Terapie și psihoterapie populară”, susținută în anul 2003, la Facultatea de Litere Cluj-Napoca.
Momentul acesta a fost deschiderea, începutul, pentru că, în chip firesc, autoarea, răsplătită cu „Magna cum laude”, simțea chemarea de-a continua și astfel, lansarea celor patru volume din „Satele sălăjene și poveștile lor” precum și altele, reprezintă dovada neliniștilor specifice numai pasionaților chemați spre cercetare.
De unde chemarea și îndemnul? Dacă spun că din familie, nu greșesc, dacă spun că din drag de oamenii simpli, care dețin în seiful sufletului comoara tradițiilor și obiceiurilor, nici atâta.
Ar fi multe de spus, dar un lucru nu-l pot evita. Am certitudinea că nici tatăl, nici fiica, n-au „îmbrățișat” principiul „cărțile din cărți se fac”…
Natura nu se lasă mistificată, iar țăranul autentic nu poate fi mințit pentru că el refuză orice tentative de alterare a filosofiei lui de viață.
Tată și fiică, un tânăr cu „umor la purtător” (Raul) și o mamă grijulie formează întregul, demn de respect și admirație.
Sunt mândră de eleva mea!

Autor: Eugenia Pop