Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Alegerile din 1948 în judeţul Sălaj

Alegerile din 1948 în judeţul Sălaj

Martie 2017

Sprijiniţi de Moscova, comuniştii şi-au consolidat treptat puterea, între 23 august 1944 şi 30 decembrie 1947, prin eliminarea tuturor adversarilor politici. Au început cu adversarii declaraţi (procesul Antonescu, procesul Maniu etc.), au continuat cu aliaţii vremelnici (înlăturarea din guvern a PNL Tătărescu etc.) reuşind, în cele din urmă, să înlăture şi monarhia, ultimul obstacol în faţa puterii depline1. 
Legea nr. 363, din 30 decembrie 1947, abroga, prin art. 2, Constituţia2, prevedea, la articolul 3, că „România este Republică Populară” şi instituia o Adunare Constituantă pentru adoptarea unei noi Constituţii, care să consacre noua formă de stat republicană (art. 5)3. Prin urmare, legea electorală din 1946 a fost modificată4, Adunarea Deputaţilor, rezultată în urma alegerilor din noiembrie 19465, s-a autodizolvat, iar noile alegeri sunt fixate pentru data de 28 martie 1948.
Campaniei electorale îi sunt rezervate spaţii generoase în presa locală: „În alegerile pentru Marea Adunare Naţională, ...forţele democrate din întreaga ţară se prezintă înmănuncheate într-un organism politic nou, care este Frontul Democraţiei Populare”. Se accentua asupra faptului că acesta nu trebuie confundat cu Blocul Partidelor Democrate (participant în alegerile din noiembrie 1946), unde, spune autorul articolului citat, „se mai găseau şi unii reprezentanţi ai păturilor exploatatoare, liberalii tătărescieni”6. (Despre soarta rezervată de comunişti acestor „aliaţi vremelnici” redau un fragment din scrisoarea unei învăţătoare din Jibou, adresată conducerii judeţului, prin care cerea eliberarea soţului său „arestat din 29 octombrie 1947 la Siguranţa din Zălau fără să cunoaştem până în prezent motivele. Binevoiţi a cunoaşte că soţul meu n-a făcut niciodată nici un fel de politică şi nici n-a fost înscris în vreunul din partidele istorice. Cu noile evenimente, adevărat că a fost înscris în partidul lui Tătărăscu deoarece la început nu s-a putut prevedea conduita Dlui. Tătărăscu, dar şi aici a fost înscris de formă fără să fi activat nimic, lucru ce se poate dovedi cu toţi locuitorii comunei Jibou”. Deşi adăuga şi faptul că întreţinea o soră, „care în urma războiului rămăsese văduvă cu doi copii” şi că salariul, „de 3.500 lei”, îi era cu totul insuficient, cererea îi este respinsă, la 19 februarie 1948, pe motiv că soţul „prin atitudinea sa politică a dat dovadă de sentimente ostile actualului regim democratic”).  
Frontul Democraţiei Populare s-a constituit la 27 februarie 1948 (la doar câteva zile după congresul de unificare a PCR cu PSD, din 21-23 februarie 1948). Conducerea lui a fost încredinţată unui Consiliu Naţional, „compus din următorii delegaţi: Partidul Muncitoresc Român: Vasile Luca, Lothar Rădăceanu, Iosif Chişinevschi. Frontul Plugarilor: Dr. Petru Groza, Anton Alexandrescu, Ion Onţanu. Partidul Naţional Popular: P. Constantinescu-Iaşi, Mihail Dragomirescu, Alexandru Şteflea. Uniunea Populară Maghiară: Kackó Alexandru, Ludovic Takáts, Czikó Ferdinand”7. Preşedintele consiliului a fost ales Petru Groza, secretar general a devenit Vasile Luca, iar secretar adjunct, Iosif Chişinevschi. 
Urmau să fie constituite, de îndată, consilii judeţene, de plasă şi comunale, formate din câte doi delegaţi ai partidelor componente ale Frontului. Semnul electoral era acelaşi ca în alegerile din noiembrie 1946: „În şedinţa de Vineri, Comisia Electorală a atribuit la cerere semnul electoral «Soarele», «Frontului Democraţiei Populare»”8.
În judeţul Sălaj, şedinţa de constituire a Frontului Democraţiei Populare a avut loc o zi mai târziu (28 februarie 1948), în localul Prefecturii şi a fost prezidată de Miron Mechiu, prefectul judeţului. Consiliul judeţean al FND, ales atunci, avea următoarea componenţă: Ioan Opriş (PNP), preşedinte, Roşca Tănase (PMR), secretar, Ştefan Coller (PMR), Aurel Vaida (FP), Cornel Fănăţeanu (FP), Szekely Ladislau (UPM), Seigertz Emeric (UPM) şi V. Vulisics (P.N.P.), membri9.
La 6 martie 1948, presa publică deja lista candidaţilor FDP din Sălaj. Aceştia erau, în ordine, Leontin Sălăjeanu (PMR), Nicolae Pop (FP), Balog Edgar (UPM), Aurel Vaida (FP), Solymos Ivan (UPM), Ioan Opriş (PNP), Roşca Tănase (PMR), maior Ioan Eremie (PNP) şi Gudbroth Pavel (UPM). Titlul articolului, nesemnat, era acesta: „S-a depus lista candidaţilor Frontului Democraţiei Populare. Leontin Sălăjeanu deputatul Sălajului în fruntea listei. Roşca Tănase secretar judeţean al P.M.R. pe lista candidaţilor”, iar „entuziasm”, „însufleţire”, „urale” ş.a.m.d., sunt cuvinte care descriu atmosfera din timpul depunerii listei.
Manifestul-Program al FND este publicat în numărul din 12 martie 1948: „Cetăţeni şi cetăţene! În ziua de 28 martie 1948, poporul nostru este chemat în faţa urnelor ca să aleagă pe reprezentanţii săi în Marea Adunare Naţională, a cărei misiune este să dea ţării o Constituţie nouă – Constituţia Republicei Populare Române şi să realizeze noui reforme, menite să asigure propăşirea patriei noastre”. Manifestul făcea un istoric al celor petrecute, atât pe tărâm economic (reforma agrară din 1945, stabilizarea monetară din 1947 etc.), cât şi politic (judecata liderilor PNŢ, înlăturarea din guvern a lui Tătărescu, abolirea monarhiei, proclamarea republicii). Se preciza, încă o dată, motivul alegerilor: „F.N.D cu sprijinul celor ce muncesc de la oraşe şi sate – fără deosebire de naţionalitate, de religie şi sex, al tuturor celor ce iubesc cu adevărat Patria şi poporul, va da ţării o nouă Constituţie”. Semnat „Consiliul Naţional al F.N.D.”, manifestul se încheia cu îndemnuri „la muncă şi la luptă”, pentru un trai mai bun, pentru pace trainică, pentru votarea listelor FND, „cu semnul Soarele – izvor de viaţă şi lumină”. 
Datele biografice ale candidaţilor sunt publicate sub titluri ca: „Aspecte din viaţa lui Leontin Sălăgean”, „Maior Ion Eremia – aspecte din viaţa lui –”, „Edgar Balogh, candidatul F.D.P. din Sălaj”, fiind prezentate şi aspecte din timpul mitingurilor electorale organizate în judeţ. Cel din data de 25 martie 1948, organizat la Zalău, în prezenţa candidaţilor Leontin Sălăgeanu, Ioan Irimie şi Balogh Edgar, se bucură de o atenţie specială: „Peste 2000, ţărani, muncitori, intelectuali, militari şi femei cu mult înaintea meetingului se îndreptau spre sala, care avea aspect cu adevărat sărbătoresc. O mare parte a auditorilor, sala fiind neîncăpătoare, aşteptau în jurul clădirii cuvintele pe cari le vor auzi prin megafoane”. În acelaşi număr, ziarul publica şi scrisoarea comandantului Regimentului Artilerie Anticar, lt. col. Dumitru Bute, adresată sătenilor sălăjeni: „Aveţi încredere şi fiţi alături de uriaşa forţă a clasei muncitoare de la oraşe”, „Fiţi alături de Armata voastră, care vă înţelege şi luptă pentru îndeplinirea năzuinţelor la care tânjiţi de veacuri”, „Votaţi cu încredere Soarele libertăţii noastre”10.
În 3 aprilie 1948, presa publica rezultatele oficiale ale alegerilor: „Din 91 la sută voturi exprimate, 90,8 la sută au fost date Frontului Democraţiei Populare. În judeţul Sălaj din 169.894 voturi, 152.478 erau date Frontului Democraţiei Populare. Lista celor fără de partid, a obţinut 7454 şi Partidul Naţional Liberal: 9961 voturi”.
Doar atât poţi afla din presa sălăjeană a anului 1948 despre campania electorală şi rezultatele primelor alegeri organizate sub noul regim republican, de „democraţie populară”. În afară de articole elogioase la adresa guvernului comunist şi a realizărilor sale, de prezentări ale candidaţilor FND şi mitingurilor sale electorale, de poezii, îndemnuri şi chemări la luptă, în presa locală nu găseşti nimic despre celelalte două liste, despre ceilalţi candidaţi, despre eventuale acţiuni ale opoziţiei. Să se fi schimbat atât de mult atitudinea sălăjenilor faţă de comunişti în doar un an de la precedentele alegeri, să fi stat lucrurile chiar aşa cum sunt prezentate de singurul ziar care apărea atunci în judeţ?  
Să aruncăm o privire şi asupra documentelor oficiale ale Biroului Electoral al Judeţului Sălaj. Acesta transmitea Comisiei Centrale Electorale, din cadrul Ministerului Justiţiei, la 12 martie 1948, prin două telegrame (nr. 16 şi 18), că au fost depuse, „în ordinea intrării”, trei liste de candidaţi: lista nr. 1, Frontul Democraţiei Populare, cu candidaţii Leontin Sălăjanu, Nicolae Pop, Balog Edgar, Aurel Vaida, Dr. Solymos Ivan, Opriş Ion, Roşca Tanasie, Maior Ioan Eremia, Gutbord Pavel, având semnul electoral „Soarele” (de remarcat şi diferenţele de nume faţă de ceea ce a publicat presa: Sălăjanu/Sălăjeanu, Tanasie/Tănase, Ion/Ioan, Gutbord/Gudbroth, n.n.); lista nr. 2, Organizaţia cetăţenească independentă, cu candidaţii Kövendi Bela, Alexandru Pop, Iuliana Dobai, Szöles Alexandru, Baczo Elisabeta, Felician Toduţiu, Vasilichi I. Ludovic, Vig Ştefan, Panczel Emeric, fără semn electoral; lista nr. 3, Partidul Naţional Liberal – Petre Bejan cu candidaţii Paul Dimitriu, Ilie Călăuz, Vasile Sigheti, Petru Mercea, Cristian Pompei, Ioan Dorolţi, Gheorghe Mercea, Ioan Becea, Gheorghe Borbei, având ca semn electoral „o linie verticală”. 
Se comunica, pe aceeaşi cale, că pentru „listele valabile arătate mai sus s-au tipărit un număr de 250.000 buletine de vot”, că numărul secţiilor de votare din judeţ era de 75, „dintre care 70 secţiuni civile şi 5 secţiuni militare” şi că numărul „alegătorilor înscrişi până astăzi se urcă la 196.024 alegători”11. 
La 15 martie 1948, Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Contabilităţii, informa Prefectura Judeţului Sălaj că s-a expediat, prin Banca Naţională a României, „suma de lei 3.755.000 acordată ca avans acelui judeţ, pentru acoperirea cheltuielilor de diverse personal mai jos arătate, ce se vor ocaziona în acel judeţ de pregătirea şi efectuarea alegerilor generale din 28 martie 1948, pentru Marea Adunare Naţională”, fiind nominalizaţi membrii biroului electoral judeţean, funcţionarii utilizaţi în alegeri, personalul secţiilor de votare, personalul primăriilor, plăşilor, prefecturii, „ofiţerii, subofiţerii şi trupa” care asigură paza localurilor de vot sau cari vor face parte din detaşamentele de siguranţă”. De exemplu, preşedintele unei secţii de votare urma să primească „o indemnizaţie zilnică pe timp de 4 zile de 1000 lei/zi”, iar secretarul, 800 lei/zi, tot pentru 4 zile (aceste documente, precum şi statele de plată pentru preşedinţii secţiilor de votare, 75 la număr, sunt păstrate în dosarele 196 şi 197/1948, fond Prefectura Judeţului Sălaj). Preşedintele Biroului electoral al judeţului Sălaj pentru aceste alegeri, la fel ca în noiembrie 1946, a fost Octavian Aţeanu, preşedintele Tribunalului Judeţean, asistat de Primul Procuror Vasile Grădiştenu, ambii primind, pentru activitatea desfăşurată, câte 15.000 lei. Secretarul, C. Cozmiuc, prim grefier, a fost plătit, pentru aceeaşi activitate, cu 7.000 lei.
Procesul-verbal al Biroului electoral al judeţului Sălaj, întocmit după alegeri, la 29 martie 1948, constata că operaţiunile de votare din cele 75 de secţii de votare au decurs „fără incidente şi nu s-au introdus nici un fel de contestaţii atât la secţiunile de votare cât şi biroul electoral al judeţului Sălaj”. Numărul total de voturi exprimate a fost de 174.16012, lista nr. 1, a FND, obţinând 152.479 voturi, lista nr. 2, Organizaţia cetăţenească Independentă, 7.454 voturi, iar lista nr. 3, a PNL Bejan, 9.961 voturi. Erau şi 4.266 de voturi „anulate/la disp./”. Lista nr. 1 primea, „după calculul efectuat în conformitate cu dispoziţiunile cuprinse în art. 56 din legea electorală”, „9 (nouă) mandate”, celorlalte două liste nefiindu-le atribuit vreun mandat.
Atât din presă, cât şi din aceste documente, nu răzbate vreo nemulţumire, vreo neregulă, totul pare că s-a petrecut în linişte, fără opoziţie şi că victoria comuniştilor a fost covârşitoare. Dar, în fondurile arhivistice deţinute de Serviciul Judeţean Sălaj al Arhivelor Naţionale se păstrează, din fericire, şi documentele întocmite de activiştii PCR. La fel ca în cazul alegerilor din noiembrie 1946, când, cu sinceritate sau doar pentru a se lăuda în faţa superiorilor, prezentau inclusiv metodele folosite pentru fraudarea alegerilor, şi în acest caz ei ne dezvăluie, prin raportările întocmite, un altfel de răspuns şi o altfel de imagine a acelor zile din martie 1948. 
Consiliul Judeţean Sălaj al Frontului Democraţiei Populare, de pildă, întocmeşte un „Raport asupra desfăşurării campaniei electorale”, datat 29 martie 194813. Mai întâi, raportul citat se concentrează asupra realizărilor: cadrele de partid antrenate în pregătirea alegerilor („un număr de 875 îndrumători”), materialele prelucrate („Manifestul-Program, Proiectul de Constituţie, legat de problemele noastre locale, cât şi de deciziile date de tov. Gh. Gheorghiu Dej şi precizările sale în legătură cu problemele ţărăneşti”), adunările organizate („până în ajunul alegerilor am ţinut 318 adunări populare în întreg judeţul ... Am avut o participare de cca. 83.000 cetăţeni, iar la 37 din aceste adunări au luat cuvântul candidaţii Frontului Democraţiei Populare”), munca de lămurire a cetăţenilor („dusă din casă în casă pentru participare cât mai sănătoasă”), prelucrarea articolelor din proiectul de constituţie, considerate de interes pentru sălăjeni („articolul 9 care se referă la proprietatea particulară şi dreptul de moştenire”... „art. 21-22 unde se prevede drepturi egale a femeilor cu bărbatul şi ocrotirea mamei şi copilului”), activitatea de afişaj („până în ziua de 25 Martie, a.c. toate cartierele, străzile, reşedinţele de plăşi şi satele au fost terminate cu şablonajul şi afişajul”), munca de mobilizare la vot („delegaţii secţiilor de votare ai Listei nr. 1 cât şi o bună parte din ostaşi de asemenea în satele unde au fost secţiile de votare au depus o muncă de îndrumare pentru mobilizarea cetăţenilor la vot”) şi atmosfera din ziua votului („La Zalău, la ora 6 dimineaţa fanfara militară a cutreerat întreg oraşul. La periferiile oraşului grupuri de lăutari cântau pe străzi. La Surduc populaţia a întâmpinat deschiderea secţiei cu horă. În plasa Şimleu, în com. Cehei fanfara comunei a deşteptat populaţia”).
Dar raportul citat este important mai ales pentru că scoate în evidenţă aspectele, nu puţine, pe care presa le trece sub tăcere. Aflăm, aşadar, că nu peste tot a fost entuziasm, însufleţire, urale nesfârşite. Că sunt multe, încă, actele de opoziţie ale sălăjenilor. 
Iată câteva, aşa cum le consemnează autorul raportului: „În munca pe care am desfăşurat-o în această perioadă, metodele duşmanului grupate în jurul reprezentanţilor liberali P.N.L. având pe Dimitriu în frunte nu au fost cu mult mai străine de metodele aplicate în 1946 de P.N.Ţ.-işti. De exemplu, odată cu intensificarea muncii noastre reacţiunea a căutat să arunce zvonuri în legătură cu colhozul, sosirea trupurilor americane, oprirea cetăţenilor prin sectele religioase de a-şi ridica cărţile de vot, aţâţări antisemite, şovine, chiar exprimarea din comuna Cheud a candidatului P.N.L. Dimitriu «că vrem democraţie şi constituţie, totodată independenţă naţională, însă fără conducere evrească şi unguri». Reacţiunea a căutat să organizeze acţiuni în legătură cu problema prizonierilor şi să agite în special masele feminine. Această problemă s-a pus din partea femeilor în tot timpul campaniei electorale. De exemplu: o plugăriţă din plasa Cehul a spus următoarele: «Azi suntem cu toţii tovarăşi, suntem tovarăşi şi cu ruşii, şi dacă aşa stau lucrurile de ce nu-i lasă acasă pe bărbaţii şi fraţii noştri» (...) Reacţiunea în judeţul nostru a întrebuinţat copiii pentru ruperea afişelor şi manifestelor Frontului Democraţiei Populare şi de popularizarea fostului rege. De exemplu: în oraşul Zălau a fost găsit un copilaş de vreo 10 ani care lipea pe bulinele cu votaţi soarele, timbre cu egida fostului rege. La Carei putem spune că s-a dat un duel între reacţiunea maghiară şi română, care scriind pe afişe destul de mari următoarele texte: «Jos ungurii, sus românii», la care a răspuns reacţiunea maghiară: «Le az oláhokkal, fel a magyarokkal» etc. Acest lucru s-a repetat în mai multe rânduri”. 
Se adăugau şi propriile slăbiciuni: „nu am reuşit să pregătim destul de temeinic şi de aceea în cazuri izolate ni s-a întâmplat ca să ne pomenim cu elemente nu numai nepregătite, ci chiar neverificate. Cazul de la Plopiş, unde 2 îndrumători au făcut propagandă pentru P.N.L. Mai mult încă în com. Dobrin, primarul Kacsai şi cu 2 îndrumători, Lukacs Samuel din Cristur şi Kovacs Ioan, căutau să explice cetăţenilor tehnica votării astfel: «Avem în faţa noastră lista Nr. 1, lista Nr. 2 şi lista Nr. 3. Votaţi unde credeţi». De asemenea îndrumătorul Mezei Adalbert, om neverificat de noi la secţia de votare, s-a îmbătat şi a început să facă aţâţări şovine, strigând «Büdös oláh». Tot la fel la secţia de votare Mirşid, un îndrumător din F.P. s-a exprimat în felul următor: «că ce să tot voteze, c-a votat mereu şi tot degeaba»”.
Acest raport general a fost întocmit pe baza rapoartelor primite din plăşi, păstrate, de asemenea, în arhivele sălăjene. În acestea sunt cuprinse mult mai multe referiri la activitatea opoziţiei, a „reacţiunii”, raportul general menţionând doar câteva, deja amintite. Merită, prin urmare, consemnate şi acestea din urmă, aşa cum reies din rapoartele parţiale, unele întocmite zilnic: 
„Fostul deputat Dimitriu a făcut o adunare la Năpradea unde populaţia a fost aprovizionată cu algol (alcool) din partea lui Dumitriu”14;
„În ce priveşte atmosfera generală, în general este mai favorabilă decât înainte, totuşi paralel cu intensificarea muncii noastre se intensifică şi munca reacţiunii. De exemplu cazul din comuna Traniş unde indivizi necunoscuţi au rupt semnele noastre, au afişat pe al lor”, „La Carei în ultimul timp a început o activitate antiromânească cu tendinţe revizioniste”, „În comuna Sanislău a început să apară ochiul pe pereţi şi în cursul zilei de azi şi la Carei”, „Fostul deputat Dimitriu P.N.L. spune ţăranilor că ei vreau democraţie, independenţă, însă fără conducerea evreilor”15;
„Referitor la activitatea reacţiunii constatăm că şi-a intensificat acțiunile care se manifestă prin: ruperea afişelor, au apărut afişele opoziţiei la Carei şi Curitău. S-a făcut ochiul pe pereţi la Sanislău, Halmăşd, Racova. În comuna Sanislău tov. Veisz Desideriu a fost atacat de un fost primar hortist Mercz Ştefan/a fost izolat. La Valea lui Mihai a sosit un delegat al liberalilor, care imediat s-a prezentat la pretorul plăşii, însă care nu a sesizat F.D.P.-ul de sosirea acestora”16;
„În comuna Stâna, la instigarea preotului, a fost luat de către celulă terenul bisericii şi a şcolii şi vândut la 50 locuitori din sat cu 600 lei jug. realizându-se 20.000 lei din vânzare”, „În comuna Tămăşeşti, activistul Conea Vasile a fost bruscat de către iehoviştii care fac propagandă antidemocrată”, „La Ulmeni, reacţiunea activează. Perceptorul Angelescu, care cu ocazia adunării a băut, a rupt afişele din comună şi s-a luat la aceasta cu un alt reacţionar Matei Ioan din comuna Ţicău, care, deşi plugar mijlociu, joacă în struna reacţiunii, strigând să trăiască reacţiunea”17;
„În comuna Halmăşd a apărut semnul ochiul în 20-30 locuri”, „În comunele Poptelec şi Creaca s-au rupt toate afişele”, „În plasa Tăşnad a apărut un semn al liberalilor”18;
„În Gârdani pe garduri a apărut ochiul. Semnul nostru a fost murdărit cu catran. În comuna Ulmeni s-au rupt câteva afişe. Locuitorul Chirilă Gheorghe din Sălsig a ameninţat pe notarul Badea Cornel cu cuvintele: «O să vă aranjez eu pe notarii comunişti, care ne trimit pe evrei să ne înveţe cum să votăm». S-au luat măsuri prin Siguranţă”, „Preotul greco-catolic Negruţ are iscoade care se interesează de cele ce discutăm”;
„În comuna Benesat în 2 locuri pe pereţii caselor a apărut vopsit în negru semnul liberalilor cu iniţialele V.B./Votaţi Bejan. Au luat măsuri imediate pentru ştergerea acestor semne prin văruire”, „Locuitorii Marias Petru, Măries Viorica şi sot. L. Lungu Ioan din comuna Mirşid în ziua de Duminecă 21 Martie, 1948 au instigat populaţia îndemnând-o să rupă afişele de pe pereţi întrucât se vor înschimba lucrurile şi atunci vor vedea acei ce ţin cu comuniştii. În urma instigaţiilor celor de mai sus afişele au fost rupte. La fel s-a întâmplat în comuna Hodod unde locuitorii Bereş Alexandru, Szakacs Mihail şi fiul său duc o propagandă contra Frontului Democraţiei Populare spunând că alegerile n-au nici un rost, întrucât vin americanii. S-au luat măsuri prin siguranţă…”, „În oraşul Carei în noaptea de 23 spre 24 a fost găsit un afiş mare scris cu cerneală roşie, ameninţând populaţia maghiară în felul următor: «Jos ungurii, sus românii»”19; 
„Notarul din Ciumeşti, Martin Francisc, membru de partid a refuzat să primească cărţile şi broşurile trimise de F.N.D.”20;
„În plasa Tăşnad se observă o dezinteresare din partea notarilor Bălaj Mihai, Pop Silviu, Suta Radu şi Onac Dumitru, care în nenumărate rânduri sabotează munca dusă de îndrumătorii F.N.D.”21;
„În comuna Deja locuitorii au văruit semnele noastre. În prezent se fac cercetări pentru descoperirea instigatorilor”, „În comuna Doba Mică a mers un individ în numele F.N.D.-ului şi le-a spus locuitorilor că s-a schimbat semnul Soarele al F.D.P.-ului cu linia verticală”22;
„În comuna Cehăluţ studentul Firu Constantin a fost descoperit scriind pe afişele F.N.D.-ului următoarele: «Votaţi Bota. Când mă uit la tine soare, pe garduri şi pe trotuare, nu te văd ca pe un astru ci ca pe o gaură de anus». Individul a fost arestat. Idem cantorul Balog Francisc şi cârciumarul Sava Ioan”23.
Iată şi câteva date dintr-un „Raport de organizare şi activitate a grupelor de ordine în cadrul campaniei alegerilor de la 28 Martie 1948”, adresat Comitetului Central al FND, semnat de Vasile Vicaş24: „Grupele au fost organizate din 10 tov. în frunte cu un resp. La fiecare centru de votare au fost organizate câte 2 grupe active, şi 2 sau 3 de rezervă, după necesităţi şi posibilităţi”; „În total în jud. Sălaj am avut 70 secţii de votare civile şi 5 militare, cu un total de 140 grupe active, şi 101 rezervă, a 2410 oameni plus 200 tov. care au stat la dispoziţia judeţenei în ziua alegerilor”; „În fiecare plasă exista un comandament (...) care ţinea legătura până jos la centru de votare prin curieri informatori călări sau pe bicicletă”; „Grupa I C.F.R. Jibou a descoperit un preot fost căpitan în gărzile lui Maniu care avea un geamantan cu 11 mii afişe, el venea de la Bucureşti la Paul Dimitriu prim candidat liberal, care în drum rupea afişele noastre, (a fost) descoperit de grupe şi predat siguranţei”. Tot aceste grupe au constatat şi că afişele erau „în parte rupte şi murdărite, cum a fost cazul în plasa Carei, Şimleul, Jibou, Tăşnad, Zalău”.
Raportul are un capitol special, dedicat „duşmanului”, unde printre „metodele de muncă” ale acestuia apar iarăşi „zvonurile”: „că se va face colhoz, că colectările sunt oprite doar pe timpul campaniei electorale şi ele se vor relua, că minele vor trece la stat şi, deoarece lucrează în deficit, vor fi închise”. (Toate acestea s-au petrecut întocmai: înfiinţarea de „colhozuri” a început un an mai târziu, minele au fost naţionalizate în iunie 1948, colectările au continuat.) Iată şi alte „părţi negative” constatate de autorul raportului: „În comuna Năpradea plasa Jibou comuna lui Paul Dimitriu ţăranii din 600 nu s-au prezentat la vot decât 100, s-au luat măsuri prin trimiterea îndrumătorilor, cari au reuşit să aducă cei 600 votanţi”; „Unele grupe, de exemplu din plasa Supur, şi-au luat rolul de poliţie care în ziua alegerilor legitimau cetăţeni pe care îi întâlneau în control. Unii din plasa Tăşnad umblau cu bâtele mari în mână”; „În plasa Carei grupele de ordine au părăsit posturile încă după masă, la fel şi în Valea lui Mihai” etc. Raportul îl remarca, în final, pe „tov. Creţu” care, la Someş-Odorhei, „a demascat şi a dat pe mâna autorităţilor pe individul Săliceanu Felician şi Hofman Ştefan care umbla şi făcea propagandă liberală în cadrul secţiei de votare”.
Aceste alegeri au fost ultimele, în anii regimului comunist, în care au fost admise şi alte liste. De fapt, doar în alegerile din 1946 şi 1948 au existat mai multe liste electorale. De aceea, credem că o comparaţie între cele două alegeri se impune. În judeţul Sălaj, în alegerile din noiembrie 1946, din cele nouă mandate repartizate, şapte au mers spre Lista nr. 1, a comuniştilor şi aliaţilor lor din Blocul Partidelor Democrate, iar două spre Uniunea Populară Maghiară (UPM). În 1948, toate cele nouă mandate merg spre lista nr. 1, a Frontului Naţional Democrat. Dar, de fapt, nu se schimbă nimic, deoarece UPM făcea acum parte din FND. Nici ca număr de voturi situaţia nu se prezintă altfel. În 1946, BPD şi UPM obţin împreună, prin metodele cunoscute, 159.171 voturi. În martie 1948, pe listă comună, obţin chiar mai puţin, 152.479 voturi. Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Ţărănesc Democrat-Lupu obţineau, în 1946, în total, 19.270 voturi. Partidul Naţional Liberal-Bejan şi Independenţii, obţin în 1948, în total, 17.395 voturi, la care putem adăuga şi cele 4.266 voturi „anulate/la dispoziţie”, categorie ce nu apărea în 1946. Pe de altă parte, numărul sălăjenilor cu drept de vot, raportat oficial, este mai mare cu aproape 11.000 în 1948 (197.482), faţă de 1946 (186.717), iar numărul celor care au votat este de 178.441 în 1946, respectiv 174.160 în 1948 (constatăm, prin urmare, o rată a absenteismului mai mare în 1948). Adăugând şi faptul că opozanţii lor se aflau deja în număr mare în închisori (cu toate acestea, „lupta de clasă” nu va înceta, ci, dimpotrivă, se va înteţi începând din 1948), „victoria” comuniştilor în alegerile din 1948 nu mai apare ca fiind atât de „covârşitoare”. 
La nivel naţional, PNL-Bejan a obţinut 7 mandate, iar Partidul Ţărănesc-Democrat, al doctorului Lupu (care nu a depus listă în judeţul Sălaj), 2 mandate, restul de 405 revenind FND. Procentul comuniştilor, la toate celelalte „alegeri” (în condiţiile în care nu va mai exista decât o singură listă!), se va „îmbunătăţi”, de atunci înainte, mereu. De pildă, la ultimele alegeri organizate de comunişti, în martie 1985, s-a raportat un procent de 99,73% pentru Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste25.  

1 Vezi, pentru atitudinea sălăjenilor faţă de aceste evenimente, şi D. Pop, „Anul politic 1947, reflectat în arhivele PCR Sălaj”, în „Caiete Silvane”, ianuarie 2017.
2 „Constituţia din 1866 cu modificările din 29 Martie 1923 şi acelea din 1 Septemvrie 1944 şi următoarele, se abrogă”.
3 „Adunarea constituantă va hotărî forma nouei Constituţii a Republicei Populare Române”.
4 Printre altele, scade vârsta celor ce pot alege de la 21 la 20 de ani, a celor care pot fi aleşi, de la 25 la 23 ani etc.
5 Prin alegeri, comuniştii încercau să-şi câştige legitimitatea în faţa opiniei publice din ţară şi străinătate; vezi şi D. Pop „Contribuţii la istoria partidului comunist în Sălaj. Alegerile din 1946”, în „Caiete Silvane”, august 2016.
6 „Graiul Sălajului – organ de luptă democratică”, an. III, nr. 7, p. 1.
7 Idem, nr. 6, p. 4.
8 Ibidem.
9 Ibidem.
10 Idem, nr. 9, p. 4.
11Totuşi, până la alegeri, numărul acesta suferă modificări. Astfel, la 22 martie, se comunică o situaţie mult mai exactă, rezultată în urma centralizării listelor primite din toate localităţile judeţului, totalul general fiind acum de 197.842 alegători, repartizaţi astfel: alegători civili comune rurale: 176.851, alegători civili comune urbane: 18.309; alegători militari: 2682.
12 Diferenţa faţă de numărul de voturi total de voturi exprimate, prezentat de presă (169.894), este reprezentată de voturile anulate/la dispoziţie (4.266), care nu au fost făcut publice.
13 S.J.A.N. Sălaj, fond PCR Sălaj, dosar 28/1948, f. 23-26.
14 Ibidem, f. 4.
15 Ibidem, f. 5-6.
16 Ibidem, f. 9.
17 Ibidem, f. 10.
18 Ibidem, f. 11.
19 Ibidem, f.14.
20 Ibidem, f. 15.
21 Ibidem, f. 16.
22 Ibidem, f. 17.
23 Ibidem, f. 20.
24 Idem, dosar 27, f. 4-6.
25 Vezi, https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_legislative_în_România,_1985; tot pe wikipedia, vezi rezultatele obţinute la toate „alegerile” organizate de comunişti. 

Autor: Dănuț Pop