Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Liliana Popa

Liliana Popa

Martie 2017

Oraşul meu

Visez mereu un oraş fantomă
Cu case înalte şi străzi înguste
Cu porţile ferecate zi şi noapte....
Atât de înguste,
Încât e de ajuns să deschizi o fereastră
Şi să-i oferi o cafea vecinului
Peste lumi.

Păpuşi de porţelan dansează
Pe străzile înguste,
Se aşază în vitrinele deschise
Şi citesc Boccaccio.

Paiaţe râd pe străzi, 
În clădiri aulice
Şi ajung în turnul celor uitaţi.

M-am îndrăgostit de treptele săpate în stâncă
De pietrele din caldarâm.
Le-am străbătut până au devenit transparente

Ziua caut grădinile secrete,
Seara plutesc în gândul meu
Spre alt oraş din alt vis,
Cu amfiteatru şi porticuri,
Cu pieţe publice şi statui.
Ca seara să adorm pe treptele de marmură
Ale aceleiaşi catedrale.


Se joacă iară, în fiecare seară

La banchetul lui Trimalchio dansează fresce pe pereţi.
Părerologii se îmbulzesc pe sub arcade larg deschise
Caricaturi, infatuaţi, şarlatani, nonşalanți şi discreţi
În mâini cu albe manuscrise,
Să inventeze,
Să persifleze
Moravurile împăratului bolnav
Plin de emfază şi gângav,
Imperiul lui utopic, trist, pierdut
Ce trece din acut spre absolut.
Antieroi şi personaje inventate,
Curteni încovoiaţi şi preotese destrăbălate.
Fortunata, soţia lui de ani şi ani
Cu baniţa măsoară eşecurile, grămezile de bani.
Se joacă iară, în fiecare seară,
Piese baroce, decadente,
Fără de logos, fără testamente,
Doar derizorii accidente.
În lumea lor pestriţă şi hilară,
În anotimpuri fără primăvară.


Peregrin

Crezi că poți alunga ideile precum vântul norii?
În cetatea mea, peregrin

Feredeu iluminat....

Să te întorci acoperit de pelerina liliachie
Peregrin la nesfârșitele banchete
Prin atâtea cetăți....
La capătul fiecărui drum să golești o cupă

Cu privirea întoarsă spre stele.

Vei găsi calea
Și numai așa te vei putea întoarce,
Străin, fără sabie, cu chitara pe umăr...
Coloană, statuie de voi fi, am să te ascult.
O să gust de pe vârful buzelor tale
Vinul mediteranean.
O să împletesc noduri
Pentru fiecare cetate ce ți s-a închinat
În drumul tău spre univers.


Străinul

Ce nume să-ţi dau
Ai venit la mine pe jos
Şi ai bătut la porţi închise.
Porţi atâtea nume:
Soare, fiindcă te-ai topit în fiinţa mea,
Răsărit şi mare,
Spirală, abis, popas, contemplare
Ieri ploaie, azi plimbare.
Nelinişte înşiruită pe cărare...
Vitraliu sângeriu de catedrală
Cu stropii neuscaţi, îmbobociţi spre seară.
Corabie ce asfinţeşti la infinit
Risipitor între viaţă şi moarte,
Liber ca drumurile ce pleacă
Spre unde vor.
August răsturnat de dor
Fântână flăcărilor din piept,
Mi-ai adus o pagină de cer
Să pot respira cu sufletul