Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme pentru „Caiete Silvane”: Viorel Mureșan

Poeme pentru „Caiete Silvane”: Viorel Mureșan

Martie 2017

Bucuria porumbelului

Motto:
„În acea vreme picta ceruri”.
(Albert Camus, Ionas sau artistul la lucru) 

pictorul iese în pragul casei sale
să ne aducă toamna-n oraş

ia seama îi spunem
că vântul ţi-ar putea răsturna şevaletul
şi vei vedea lumea cu capul în jos

mai întâi o femeie păşeşte spre mine
purtând în braţe un nor parfumat

o cum se mai odihnea frumuseţea pe chipul ei
înainte de a-şi lua zborul lăsând
în urmă o creangă uscată

şi sondele pe un câmp de petrol
par îngeri fugiţi din biserică
să se bată între ei acolo cu rafalele ploii

dimineaţa aceasta dată cu pudră roşie pe obraz
moare în aplauze
aşa cum fără de veste le-ar apuca râsul
pe toate frunzele dintr-o pădure
în chenarul unei ferestre
un stol de berze tăcea
şi un meşter le netezea limbile

teme-te îi spuneam
că vântul ţi-ar putea răsturna şevaletul

omul aude cum pereţii casei sale
sunt ho-ho-te albe şi reci
iar noi înşiraţi pe lângă ele 
ne întindem mâna
le ştergem de praf
cu sufletele înmuiate de ploaie


Poem scris privind mâna lui Picasso

„Lumea era o linie
în mâna unui copil”.
Vicente Aleixandre

cum ar ploua deasupra curţii albe
porumbelul pe scări mă lovi cu un ou în orbită

- nu locuieşte nimeni
aici
un pasaj de cuvinte se arcuieşte în tine

sunt flacăra călătorind pe un canal

prietenul meu are mâini plutitoare
luminate de sus
cârcotim sub un şir de bastoane:

nu
locuieşte nimeni aici

u – ş – a (sunetul – ş – ar fi un câmp sterp
încadrat de lumânări)

uşa deci
îşi schimbă sub privirile noastre uimite culoarea

despre un perete s-ar putea conversa
ca într-o adunare de chiromanţie:

- tu ai în grijă cele cinci degete

noi vom asculta nuferi sub pielea întinsă
cum se desfac pe-ntuneric

o linie albă rătăcind dimineaţa pe lucruri amorţite


Barca lui Gustav Klimt

au fost şi zile când pluteam
peste valurile de femei aduse la templu

alteori mă îmbrăcam în aur
să întâmpin sărbătoarea apusului

ea
cu un evantai alb se apăra
de bătrâneţea sosită în roiuri

pe o creastă de munte catârul tăcea
ca o casă cu toate luminile stinse

Autor: Viorel Mureşan