Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Maria V. Croitoru sau rostul literaturii pentru copii

Maria V. Croitoru sau rostul literaturii pentru copii

Februarie 2017

Se mai vehiculează încă ideea că literatura pentru copii este un gen minor, scrisă cu uşurinţă, pentru că micii cititori nu şi-au format gustul estetic şi critic al textului. Se uită faptul că astfel de scrieri au practicat şi scriitorii noştri clasici, începând cu Eminescu, Slavici, Creangă şi I.L. Caragiale, Al. I. Odobescu, continuând cu Barbu Delavrancea, I. Agârbiceanu, Emil Gârleanu, El. Farago, Victor Eftimiu, Brătescu-Voineşti etc., până la cei contemporani cu noi. Sau scriitori străini (fraţii Grimm, Andersen, Perrault, Malot, Deföe etc.), care s-au impus în literatura universală. Sau ce putem zice de Micul Prinţ a lui Antoine de Saint-Exupèry, un basm care a reuşit să redefinească sensul iubirii şi al prieteniei mai mult decât un tratat filosofic?
În literatura română, această formă a creaţiei literare este continuată cu realizări notabile şi în zilele noastre. Între aceşti importanţi scriitori pentru copii se impune Maria V. Croitoru.
„Facerea” basmului sau a poveştilor de seară cu seară este explicată cu sinceritate de scriitoare: „Povestind se face basmul. Te uiţi la cei cărora le povesteşti şi-ţi vin ideile, bucurându-te când îi vezi că stau cu sufletul la gură să vadă ce se-ntâmplă, supăraţi că eroul basmului a ieşit din vorbele cuiva şi a ajuns la ananghie, sau veseli că finalul este fericit. Nu erau mulţumiţi nici dacă basmul era prea scurt”. Apoi, continuă Maria V. Croitoru destăinuirea, în volumul cu un titlu semnificativ: Poveştile cu care mi-am adormit copiii (Târgovişte, Edit. Singur, 2016, p. 14): „unele basme le-am născocit pornind de la năstruşniciile alor mei, încercând să obţin şi un efect educativ”. De altfel, povestea sau basmul („gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală etc.”, cum îl defineşte G. Călinescu) este o creaţie literară autentică, „o oglindire în orice caz a vieţii în moduri fabuloase”, fiind destinată, iniţial, ascultării, auditoriul fiind format din copii.
Maria V. Croitoru face parte din stirpea (tot mai rară) a dascălilor în spiritul educaţiei naţionale concepută şi promovată de (încă) inegalabilul Spiru Haret, fiind un dascăl-total, îmbinând armonios şi benefic educaţia şi instrucţia copiilor, formându-i pentru viaţă şi societate. După cum spunea Eminescu: „Şcolile elementare sunt institute de educaţie, iar mijloacele sunt cunoştinţe, fie practice, fie religioase” („Timpul”, nr. 224, 11 oct. 1878, p. 1), sau: dacă mintea şi caracterul „nu se disciplinează în copil încă, dacă nu i se imprimă adânc în toate apucăturile sale iubirea de adevăr şi de muncă, să tot înveţe el chimie şi medicină şi tot ce-o pofti, tot cumulard şi vânător de câştig în socoteala altora va rămânea”(„Timpul”, nr. 187, 22 aug. 1880, p. 1).
Biografia spirituală a Mariei V. Croitoru spre astfel de sfaturi se încadrează. Născută în satul sălăjean Aluniş, la 17 august 1947, părinţii (învăţători) i-au asigurat o copilărie fericită, alături de alţi copii şi de „meşteşugurile” copilăriei, în satul natal, unde a urmat cursurile primare şi gimnaziale. Absolventă a Filologiei băimărene în 1969, s-a întors la ea acasă ca profesoară. Pe lângă profesorat, Maria V. Croitoru, împreună cu soţul său, Grigorie M. Croitoru, profesor şi scriitor, s-a dedicat activităţii etnofolclorice, descoperind în satul-matrice un adevărat tezaur artistic, un sat tradiţional, cu obiceiuri, meşteşuguri, datini străvechi. În volume colective, editate pe plan local, este prezentă cu folclor literar, colinde, chiuituri, glosar de cuvinte regionale, studii de onomastică şi toponimie, proză populară.
Editorial, debutează la editura clujeană Eikon în 2010, cu volumul Cărticica cu poveşti, ce conţine basme cu caracter educativ, autoarea mărturisind că „am decis să scriu literatură pentru copii şi tineri, pentru că am petrecut peste 40 de ani în mijlocul lor, în calitate de profesoară, le-am îndrumat în permanenţă lectura particulară, le-am cunoscut preferinţele”. Urmează romanele pentru copii şi tineret, Petrecerea vampirilor (2014), Povestirile Caterinei (2015) şi Salvarea piramidienelor (2015), apoi se întoarce la basmele culte, cu Poveştile cu care mi-am adormit copiii (2016, coperta şi ilustraţiile excelente fiind creaţia pictorului Ovidiu Bărbulescu) şi la proza scurtă, Cu faţa spre trecut (2016). Cartea de debut, Cărticica cu poveşti, a fost reeditată în 2016, dar în ediţie bilingvă, româno-maghiară.
Maria V. Croitoru a „recidivat” şi în domeniul istoriei literare, aducând contribuţii biografice reale despre Ioan Alexandru (Modeste întregiri la biografia lui Ioan Alexandru) sau despre Marin Sorescu (Pe urmele lui Marin Sorescu), doi mari scriitori ai generaţiei ’60 ai literaturii române.
Deşi trăitoare într-un sat (pitoresc, dar cam uitat de lume), despre cărţile sale s-au pronunţat critici literari competenţi (Dan Şalapa, Tudor Petcu, G. Coandă, Dumitru Augustin Doman, M. Antonescu, I.A. Mironov, Eugen Evu, G. Terziu etc., fiind remarcată şi inclusă şi de Irina Petraş în proiectul său, Povestirea fără fir (o excelentă iniţiativă, necesară azi mai mult ca oricând, spre a-i scoate pe copii din faţa internetului, îndrumându-i spre lectura-clasică). Maria V. Croitoru este prezentă cu povestirea Comoara în acest proiect, dar şi în Dicţionarul scriitorilor români contemporani, coordonat de Ioan Holban şi Aurel Ştefanachi.
Cadru didactic cu experienţă îndelungată (şi apreciată ca atare, studiind folclorul şi etnografia locului), Maria V. Croitoru pășește cu demnitate pe urma marilor creatori români de basm cult, care se îndepărtează de prototipul basmului folcloric, constituindu-se într-o creaţie personală, inspirată din fapte cotidiene, pe care le îmbracă folosind mijloacele de expresie specifice fabulaţiei. Maria V. Croitoru se încadrează în acea categorie de creator de basm „de autor”, considerată „o specie încă vie a literaturii române, răspunzând nevoii de adevăr, de bine şi de frumos, acut resimţite şi în lumea contemporană” (Nicolae Constantinescu).
Cărţile pentru copii scrise de Maria V. Croitoru trebuie apreciate ca atare, azi, în condiţiile reducerii numărului scriitorilor pentru copii, al „conflictului” dintre Galaxia Gutenberg şi Galaxia Marconi. Cărţile sale îndreptăţesc din plin afirmaţia lui Antoine de Saint-Exupèry: „Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. Dar puţini dintre ei îşi mai amintesc”. Cărţile Mariei V. Croitoru ne fac să ne reamintim şi să ne întoarcem cu duioşie la anii copilăriei, să redescoperim o lume pe care o credeam uitată. Pentru tinerii cititori, cărţile sale sunt o comoară care trebuie preţuită ca atare.

Autor: Tudor Nedelcea