Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Florin Horvath, Umbrele nevăzutului

Florin Horvath, Umbrele nevăzutului

Februarie 2017

Scriitorul Florin Horvath fascinează cititorii de câțiva ani prin romanele sale istorice excelente, cu temă filosofică sau religioasă: Umbrele Nevăzutului (2015), De la Zalmoxis la Sarmizegetusa (2016), Vecernie la amiază (2013), Un templier la Sarmizegetusa (2008) ș.a. În comparație cu bestseller-urile din alte părți ale lumii, dezavantajul său este doar limba în care sunt scrise; altfel, cărțile sale pot sta alături de ale altor scriitori contemporani din literatura universală și mă gândesc la Baricco, Waltari, Clavell. Succesul ar fi asigurat prin traduceri în alte limbi de circulație internațională, ce s-ar cuveni unui Cavaler Mare Ofițer al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, așa cum este romancierul Florin Horvath, zălăuanul.
 Atenția noastră se îndreaptă spre romanul recent apărut, Umbrele Nevăzutului, Ed. Ordo ab Chao, Zalău, 2015. Combinația temelor creștine cu cele istorice, crearea unor personaje istorice de mare anvergură, multitudinea de tehnici narative, informația bogată și uneori copleșitoare de natură istorică, biblică sau geografică duc firul narativ pe un drum atât de nou, dar și binecunoscut, convingător și plin de suspans. Cronologic vorbind, acțiunea se întinde pe parcursul a două milenii, de la momentul îngropării trupului Înaintemergătorului Ioan Botezătorul și până în vremea de azi. Credincioșii creștini, apostoli ai lui Cristos, parcurg distanțele anilor pentru întregirea moaștelor Sfântului Ioan, aducerea capului alături de trup, pentru a le păzi de distrugători și a le proteja, ca și acestea, la rândul lor, să protejeze creștinătatea, cu scopul de a asigura pacea lumii, pe care încearcă să o vestească și această carte, scrisă cu multă râvnă în liniștea aparentă a unor vremi care se cer luate în seamă, dincolo de primejdia tehnicilor virtualului pe care o mulțime dintre tinerii țării o cultivă deja, cu inconștiența proprie unor minți rătăcite dincolo de hotarele credinței celei drepte (p. 276). Mesajul scriitorului este clar și precis: dorința de a ocroti credința și pacea lumii în momentele ei de derivă, așa cum sunt vremurile de astăzi. Scriitorul încadrează în rama contemporaneității faptele și întâmplările ce vin spre noi din timpuri străvechi, el face legătura între moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, care călătoresc din Țara Sfântă prin Argeș în Transilvania, legătura dintre eul său narativ și întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca de la mănăstirea Bucium, pe când scriitorul avea doar patru ani; toate aceste aspecte ale cronotopului fac narațiunea verosimilă în limitele subiectivității epice. Un melanj de istorie veche și prezent al zilelor noastre are la bază tehnici narative dintre cele mai diverse, ca introspecția, inserția, citatul biblic, până la narațiunea liniară ce se derulează pe o perioadă milenară. 
Toposul narațiunii este atât de extins, încât cuprinde marginile lumii creștine, civilizate: începe cu Țara Sfântă, Ierusalim, Betleem, trece apoi peste Marea Sărată, Marea Galileei, Mediterană, Munții Iudeii, Libanului, Galaadul, Taborul, Valea Iordanului, Ținutul Samariei, Iudeei, Galileei, Pereei, Europei, Romei, Vechii Dacii, Transilvaniei, mult extins, un megatopos, așa cum este credința creștină răspândită pe toate meridianele lumii. Despre majoritatea acestor locuri prezente în roman, vorbesc și textele biblice, Evangheliile, Psalmii, operele ce au conținut religios creștin, iar dintre aceste călătorii, pentru a ascunde sfintele moaște, se ivește ca lujerul unui crin frumusețea credinței autorului, de-a dreptul impresionantă, fără emfază și firească. Personajele alcătuiesc o frescă a lumii vechi, începând cu prezența nevăzută a celui absent: Ioan Botezătorul. Acest personaj este omniprezent în spațiul epic; el apare din când în când în visele celor meniți a-i apăra moaștele, dându-le sfaturi, protejându-i, chiar dacă nu la vedere, ci în taină. Apostolul Iacob, Maria Magdalena, Pavel, cel decapitat de romani, Petru cel crucificat cu capul în jos, Nero, împăratul care a dat foc Romei în nebunia sa, după ce și-a ucis propria mamă, Constantin, împăratul și mama sa Elena care au îmbrățișat credința creștină după cucerirea Bizanțului, convocând Conciliul de la Niceea ce va uni bisericile creștine, decizând ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt, acolo unde se descoperă urmele crucii lui Hristos. Dar, mai important, doi călugări, Mihail și Lavrentie, veniți de departe au poposit lângă zidurile noilor construcții, dorind să afle locul unde a fost îngropat Ioan Botezătorul. În visul premonitoriu, Mihail află că osemintele sfântului se găsesc într-o grotă din țarina lui Simon din Cirene, cel ales a purta o vreme crucea lui Hristos pe Golgota. Călugărului i se spune că trebuie să ducă osemintele spre Constantinopol și să nu le dea Elenei, mama lui Constantin, preocupată de reînvierea credinței creștine și reconstrucția cetății Ierusalim. Printre personajele romanului își face apariția și un olog, care se atinge de moaștele sfinte și se vindecă printr-o minune. Cel care salvează de la vandalizare sfintele moaște este un turc, pe nume Iusuf, ce se convertește ulterior la creștinism. Minunile săvârșite de moaște sunt vizibile, iar spiritul sacru al Botezătorului se îngrijește mereu de cei chemați să-i păzească osemintele, apărând în visele lor și povățuindu-i. Unul dintre aceștia este Negru Vodă, domnitorul de la Argeș, sfătuit de logofătul Horvat și Vasile, apoi părintele Arsenie, comitele de Făgăraș, episcopul Alexandru al Oradiei ș.a. Autorul creează o panoplie de figuri umane, politice, religioase, istorice. 
Cronotopul se constituie, prin urmare, din cei patru vectori pe care teoreticianul Philippe Walter îi stabilea în lucrările domniei sale, care sunt: vectorul cronos, topos, personaje şi acţiune. Toate cele patru categorii de vectori se regăsesc şi în opera mai sus analizată a scriitorului Florin Horvath, fapt ce accentuează aspectele moderniste ale stilului la acest autor, demonstrând că opera sa epică necesită un studiu mai aprofundat decât aspectele lor generale evidenţiate în lucrarea noastră. Romanul Umbrele Nevăzutului de Florin Horvath aduce aroma de busuioc și călăpăr a lăzilor de zestre din podurile caselor transilvane ale străbunicilor noștri. Dacă vă e dor de aceste amiroase, citiți cartea.

Autor: Maria Vaida