Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Noul „Vavilon”

Noul „Vavilon”

Februarie 2017

Când și de la cine am auzit pentru întâia dată expresia sentențioasă de sorginte paremiologică: „Prima impresie contează!”, înrudită cu o alta, la fel de iluzorie, însă predictivă: „vremea bună se cunoaște de dimineața”, nu mai știu. Nenumărate sunt ocaziile existenței umane care validează plauzibilitatea acestora, enunțarea lor ținând, în cele mai multe cazuri, de un efect ludic, și în proporție redusă de naivitate.
Referitor la „prima impresie”, am fost de câteva ori tentat să mă opun valabilității ei în urma impactului antinomic asupră-mi. Poziție fragilă asumată, dar valorificată prompt, în baza unei logici formale, de anumiți preopinenți. Într-adevăr, prima impresie contează, fie pozitivă, fie altfel. Dar cât de mult contează depinde în măsură decisivă atât de domeniul în care operează, cât și de o prezumtivă finalitate. Mi-am propus, deci, să-mi axez divagațiile pe șocul primelor impresii pe care mi le-a sugerat realitatea nord-americană, ceea ce am început să fac până acum în paginile unui număr anterior al revistei noastre. 
Se știe că pentru o primă evaluare în percepția noului, adică pentru a ne forma o primă impresie, este nevoie doar de câteva secunde, timp al preluării imaginii vizuale, sonore sau tactile și al procesării în vederea „verdictului”. Ca în cazul spectacolelor de teatru, imaginile vizuale (decorul, costumația, recuzita, mișcarea – gesturi, grimase), cele auditive (sunete ambientale, tonalități, calitatea vocilor, ritm, pauze, șoapte și țipete etc.) contribuie la crearea opiniei începând cu prima impresie.
Ce ne spun cercetătorii psihologi despre asta?
Din câte am reușit să rețin în urma lecturii mai multor lucrări științifice pe această temă, toate elementele de impact spontan, cât și starea de spirit a receptorilor, contează în formarea primei impresii. La ce anume folosește aceasta? Iată, de pildă, m-am lăsat descoperit de prezumtivul cititor al jurnalului meu, în care surprind imagini ale peisajului urbanistic newyorkez încă de la primele percepții vizuale. Că, între timp, mi-am mai schimbat părerile, dar nu esențial, se datorează efectului de halou, caracteristic procesului psihologic provocat de prima impresie. Se întâmplă, de pildă, să întâlnim persoane antipatice la prima vedere, insuportabile, din pricini aparent necunoscute și avem tendința să le neglijăm total calitățile. E vorba de efectul de halou. Sau, dimpotrivă, astfel de fenomen se întâmplă cu persoanele simpatice, agreabile. Cu perceperea peisajului natural sau a anturajului social se petrece la fel.
Altfel spus, efectul de halou se manifestă atunci când ne atrage sau când respingem o persoană sau un aspect din natură fără să ținem cont de ansamblu, ci doar de una sau două trăsături dominante, fie pozitivă, fie negativă. Toți suntem sub influența zilnică a acestui efect. Ne formăm concepții și convingeri despre ceea ce percepem la contactul cu realitatea pe baza a una sau două interacțiuni decisive. Dacă ne place de la prima percepție, înclinăm să fim toleranți cu defectele acestora, iar dacă nu ne place de la început, tindem să fim extrem de critici și intoleranți. Iată de ce prima impresie e hotărâtoare. Aceasta se poate schimba, dar după o perioadă mai lungă, de la circa opt-zece ore, în interacțiunile cu o persoană, la trei-patru zile, până la o săptămână în cazul altor obiective ale percepțiilor.

După două-trei zile de la sosirea noastră în New York, timp în care, fără mari strădanii, dormeam și în timpul plimbărilor (adaptarea la noul fus orar luându-mi în realitate aproximativ zece zile), ne-am făcut un program cotidian de „ieșire la aer” cu nepoțica, Aveline-Marie, ajunsă atunci la vârsta de trei luni și jumătate. Asta însemna o plimbare de două până la trei ore pe străzile cartierului, dacă putem numi astfel un oraș de mărimea Zalăului, făcând parte din metropola New York. Vipia îi obliga pe toți locuitorii să aibă asupra lor, în timpul ieșirilor, flacoane din plastic cu apă sau, mai rar, doze din aluminiu cu diverse lichide răcoritoare. Toate locuințele, birourile, magazinele, buticurile, întreprinderile, mijloacele de transport în comun, dar absolut toate, sunt prevăzute cu instalații de aer condiționat. În exterior, însă, doar umbra și fântânile arteziene te mai pot proteja de contactul agresiv cu teribila căldură, acompaniată de umiditatea atmosferică foarte ridicată; nu uitați, suntem vecini cu Atlanticul! Umbra ne este oferită de clădiri și de copaci, orașul fiind dominat de stejari, fagi (mai puțin platani, arțari, mesteceni, sălcii) și o mulțime de arbuști ornamentali. De aceea, la tot pasul dai peste veverițe argintii, maronii, gri, negre, spre deliciul celor mai mici dintre locuitori.
Dar cu adevărat uluitoare, deși poate fi apreciată între limitele normalității, este conviețuirea aparent pașnică dintre locuitori săi, adunați de nevoile existenței normale din toate regiunile geografice ale Terrei, majoritatea fiind cetățeni și rezidenți americani. Poți întâlni, în timpul unei plimbări de trei ore pe jos și cu mijloacele de transport în comun, zeci de fizionomii, chinezi, indieni, japonezi, indonezieni, filipinezi, vietnamezi, arabi, africani și caucazieni de multiple nuanțe coloristice ale epidermei, hispanici și portughezi din absolut toate țările Americii latine ș.a.m.d.
În gând îmi răsărise legenda istorică a Vavilonului, așa cum fusese percepută în urmă cu secole denumirea slavonă a biblicului Babilon, cu celebrul său Turn, preluată în rostirea arhaică populară. Îndrăznesc să apreciez că nicio metropolă dintre cele cunoscute pentru numărul uriaș de locuitori, nu egalează New York-ul din acest punct de vedere. De aceea am îndrăznit să-i atribui metaforica denumire: Noul Vavilon.

Autor: Viorel Tăutan