Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



„Cu faţa spre trecut”

„Cu faţa spre trecut”

Ianuarie 2017

Intrăm abrupt în „cestiune”, ca să nu pierdem vremea. Cu volumul „Cu fața spre trecut”, Editura Singur, 2016, distinşii scriitori Grigorie M. Croitoru şi Maria V. Croitoru aduc în atenţia cititorilor exact ceea ce şi-au propus: o carte de nuvele şi povestiri cuminţi, fără o strălucire estetică ieşită din comun, chiar fără o miză, care, la prima vedere, să ne dea pe spate, cum s-ar zice.
Iar acum, dacă ne-a mai trecut supărarea, musai să vedem şi partea bună a lucrurilor din această carte. Să vorbim, bunăoară, despre har. În cazul de faţă, cel al povestirii. Există, fireşte, la ambii autori. Cel al distinsei scriitoare Maria V. Croitoru l-am remarcat încă din „Povestirile Caterinei” şi ne-a făcut bine. Am mai spus-o, ne repetăm: pe principiul vechilor Upanișade indice (stai şi ascultă!), trecând prin miracolul Galaxiei Gutemberg, litera, la vreme de cărunteţe facem recurs la memoria trecutului, iar dacă Dumnezeu şi doctorul mai ţin cu noi, dăm la iveală câte ceva din tezaurul inestimabil al copilăriei ori al maturităţii, blând aşezat în departele vederii, cu luminile lui calde cu tot.
După harul fiecăruia, după cât de sus ne propunem să ridicăm propria-ne ştachetă, după cât ni se pare unora – altora le-ar mai păsa de asta. Nouă ne pasă, na! Distinşii profesori şi scriitori, de bună seamă, au în cuminţenia dumnealor bunul simţ şi măsura păturii, cum ar veni, fără a explora dimensiuni riscante în arta spunerii.
Textul povestirilor e unul limpede, firesc, fără artificii gratuite, dar cu o anume savoare a limbajului etnografic, şi care nouă, autentici olteni, ne înverzeşte sufletul şi ne lacrimă geana.
„Cu fața spre trecut” este o carte de memorii, venind tocmai din crudul vârstelor şi din sacrul unui paradis mirosind a pelin, a gutui întomnate şi-a nicicând uitare.
Trecutul, în care tot mai des ne refugiem, este antidotul vârstelor noastre, al inevitabilei petreceri spre nu ştim unde, mai cu seamă azi, când s-au scumpit medicamentele şi dacă vrei să ajungi la doctor, musai cu sponsorul de mână ai o şansă.
Reuşite nuvelele, povestirile, mai puţin schiţele cu „ia-mă nene”, care, la o adică, puteau chiar lipsi din carte.
Altfel, primiţi vă rugăm toată afecţiunea şi dragostea noastră, distinşilor domni profesori şi distinşilor colegi de breaslă.
Ave!

Autor: Mihai Antonescu