Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: Mr. Pip (2012)

Filmografiile Simonei: Mr. Pip (2012)

Ianuarie 2017

Fiecare dintre noi își are adevărul său.
Pentru locuitorii de pe insula Bouganville, dl Watts (interpretat de Hugh Laurie a cărui figură a devenit cunoscută publicului românesc mai ales datorită serialului de televiziune Dr. House) este ultimul alb rămas. Ceilalţi au plecat pe rând în cei zece ani de conflict între forţele armate trimise de Papua Noua Guinee să pună capăt mișcărilor secesioniste ale insulei și Armata Revoluţionară a acesteia. Insula a rămas aproape pustie după ce mina de cupru care asigura aproape 45% din venitul dat de exporturi ale arhipelagului Solomon s-a închis. Între 1988 și 1989 au murit aproape 20.000 de mii de oameni. Dl Watts a rămas.
Pentru locuitorii de pe insulă, dl Watts nu este doar ultimul alb rămas, ci și o apariţie stranie. Cu un nas roșu de clovn, trage după sine un cărucior în care, în picioare, ca o regină neîncoronată stă soţia sa, Grace, o negresă care pare că plutește deasupra acestei lumi. Copiii îl strigă Pop-Eye și albul se desprinde din romanul lui Lloyd Jones (nominalizat Booker Prize 2007) pentru a deveni sub ochii noștri un personaj dramatic în filmul lui Andrew Adamson (cunoscut mai degrabă pentru animaţie și Cronicile din Narnia).
Pentru copiii de pe insulă, dl Watts (Pop-Eye) devine Profesorul care într-o bună zi redeschide școala din sat. Este cel care, în sfâșierea unei lumi, încearcă să aducă lumina normalităţii. Chiar dacă tribul său de albi l-a uitat așa cum crede Matilda, una dintre elevele sale, dl. Watts nu uită să le amintească elevilor săi că de imaginaţie nu te poate deposeda nimeni, citindu-le în fiecare zi câte un capitol din Marile Speranţe ale lui Charles Dickens. Identificându-se cu vocea narativă, în scurt timp, dl Watts devine în mintea celor mici dl Pip, protagonistul romanului. Iată așadar că identitatea sa se construiește încă o dată, cu fiecare filă parcursă. Dar lecţiile nu se rezumă la lectură. Din paginile cărţii curg întrebări serioase: „Cum este să fii alb?” îl întreabă aceștia. „Normal”, le răspunde profesorul. „Cum este să fii negru?” îi întreabă el. „Normal. Ne simţim negri doar în preajma albilor”. 
Pentru părinţii copiilor, profesorul este prilejul ca ei, în calitate de invitaţi, să-și împărtășească înţelepciunea adunată din generaţie în generaţie despre crabi, grădinile care cresc în ocean sau foarte poetica imagine a viselor sfărâmate, care pot fi întâlnite la ţărm sub forma peștilor cu ochii căscaţi, care nu pot să creadă că li s-a terminat apa, lucru care mi-a amintit inevitabil de Iona lui Sorescu.
Pentru Matilda (Xzannjah Matsi), dl Watts și romanul său devine dincolo de întâlnirea cu Dickens o fascinaţie afectivă motivată poate și de lipsa tatălui plecat să caute de lucru în Australia. Ochii ei se deschid spre cunoaștere și mica și sensibila eroină se dovedește un receptacol literar perfect care-l vede pe Pip aievea în timp ce-i scrie numele pe nisip. Este prilejul de a rescrie, cu un suflu personal opera lui Dickens așa cum procedează, de altfel, fiecare cititor profund. Dar este și maturizarea forţată sub imperiul unor forţe implacabile care o fac să-și piardă inocenţa.
Pentru mama Matildei (Healesville Joel), dl Watts este cel care-i îndepărtează pe enoriași și-i transformă din invitaţi la școală, auditoriu constant și alege să-l pedepsească furându-i Marile Speranţe. Atunci când forţele armate sosesc, comandantul acestora vede în numele Pip scris pe nisip figura unui rebel pe care sătenii se încăpăţânează să-l ascundă. Profesorul eșuează în a-l convinge că Pip este un personaj ficţional (nu are cartea ca să-i demonstreze) și ploaia de represalii lasă în urmă dâre de sânge, inimi împietrite de durere și teroare.
Pentru soţia de la Londra a domnului Watts (cu care, peste ani, Matilda va avea o întrevedere), acesta nu este decât un adulterin.
Pentru Grace, a cărei voce nu se aude niciodată de sub vălul gros al depresiei, Watts este cel care nu a părăsit-o niciodată.
Pentru publicul din Londra, dl Watts a fost altcineva. Dar vă las să descoperiţi odată cu jocul de puzzle al fetiţei negre, de sub o umbrelă neagră, înaintând într-o mare de ninsoare albă. Ultimul alb rămas între negrii de pe insulă, încheierea unui capitol despre suferinţă, violenţă, sacrificiu, ideal și iubire nemăsurată, dl Watts este mult mai mult decât pare la început.
Pentru cinefili, Dl Pip va fi prilejul de a viziona o adaptare tulburătoare, de a asista la un joc actoricesc de excepţie (mie personal mi-a plăcut tare de tot puterea de expresie a lui Xzannajah Matsi) și de a recrea, odată cu înaintarea în atmosfera dulce-amară, definiţia unui adevăr care se întregește doar din însumarea variantelor poliedrice.

Autor: Simona Ardelean