Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Secessionul individului. Cu gânduri şi din manifestul lui Ady Endre

Secessionul individului. Cu gânduri şi din manifestul lui Ady Endre

Ianuarie 2017

1. Introducere
În prezentul studiu urmărim să prezentăm, pornind de la un articol al lui Ady Endre ce are un caracter de manifest, „profeţiile”1 lui despre Secession. Pe lângă analiza articolului său, vom prezenta Secessionul din perspectiva individului creator.
Pentru început, o definiţie a Secessionului: „La plural... desemnează diversele mişcări artistice apărute, cu puţin înainte de 1900, în ţările germanice, în vederea ruperii de academismul dominant şi constituirii unor centre de activare a artei noi. Principalele centre de Secesiuni: München (1892), Viena (1897), Berlin (1899)”2; „...la singular, cuvântul a ajuns să se aplice numai celei mai importante dintre Secesiuni, cea din Viena, Gustav Klimt fiind unul dintre întemeietorii şi principalii animatori”3.
În încheierea introducerii vom nota câteva informaţii biografice despre Ady Endre. S-a născut în anul 1877, în localitatea Érmindszent (în prezent Ady Endre). A urmat clasele primare în localitatea natală, apoi gimnaziul în Carei (începând din 1888) şi liceul în Zalău. Din anul 1896 şi-a început studiile de drept în Budapesta, dar nu s-a prezentat la cursuri, întrerupându-şi studiile, pe care le-a reluat, după doi-trei ani, tot în domeniul dreptului, de data aceasta în Debrecen. Putem observa de aici că perioada studenţiei lui se suprapune cu apariţia şi dezvoltarea Secessionului în Ungaria. În 1899, se hotăreşte definitiv să lucreze ca ziarist, deci, când a publicat articolul despre Secession, el locuia în Debrecen şi lucra în domeniul publicistic, pentru unul din ziarele din acest oraş4. 
2. Analiza manifestului
Articolul amintit al lui Ady Endre a apărut în Debreceni Hirlap, 1899, apr., 19, cu titlul de  Szecesszio5.
În introducerea articolului, Ady citează o „profeţie” dintr-un ziar englez, acel fragment prezentând decăderea morală a societăţii engleze, fapt pus pe seama civilizaţiei. În următoarele trei paragrafe, el prezintă şi analizează citatul, afirmând că „prezentul nu poate oferi decât un astfel de viitor” şi că „acest viitor nu este doar al Angliei, ci al tuturor”. Cu aceste gânduri pesimiste, el face trecerea de la o problemă particulară, la una generală, fapt ce îl apropie de publicul său; astfel îşi analiza fragmentul, pentru a începe să exprime propriile idei.
Manifestul este centrat în jurul ideii preluate din „profeţia” engleză, care afirmă: „civilizaţia de azi asupreşte individul”, iar Ady continuă: „Mare adevăr, ce trăieşte în fiecare inimă, dar căreia atât de puţini îi dau glas”. Mai departe afirmă că toate problemele se datorează acestei asupriri şi că reforma societăţii trebuie să vină de la individ. Pentru a accentua opinia expusă, el aduce un argument istoric: „Istoria dovedeşte că cele mai sângeroase transformări s-au datorat dorinţei individului de-a se elibera”.
De la caracterul social al problemei individului, Ady trece la caracterul artistic, afirmând că: „deocamdată lupta se duce la cel mai înalt nivel, în artă şi literatură”. Putem observa astfel că, în perioada lui Ady deja, artistul începe să se exprime mai liber, să se auto-exprime. Dar el observă de asemenea că atât clasicii, cât şi masele mari de oameni înţeleg greşit această mişcare (artistico-culturală). Cu toate acestea, Ady era convins că: „aceasta este prima etapă, neimportantă, a unei transformări globale”.
La finalul articolului, cu o tentă într-adevăr profetică, el consideră că: „Din lumea transformată a Secessionului va privi asupra acestei epoci Gibbonul secolului viitor”, văzând, aşadar, în Secession o putere care poate transforma nu doar epoca, ci şi individul, oferindu-i acestuia o nouă mentalitate. 
În acea perioadă, mai mulţi scriitori sugerează importanţa individului în noua artă, dar niciunul nu este atât de concret ca Ady. În  acelaşi an cu Ady, Ignotus afirma că: „Arta este explicaţia subiectivă a lumii... În artă sunt tot atâtea adevăruri, câte persoane”6. În 1902 atrage atenţia asupra individului şi Lyka Karoly, iar în 1905, Ignotus îşi reafirmă ideile, cu anumite modificări neimportante.
3. O privire retrospectivă
Dacă este să privim în urmă, pentru a vedea cât adevăr a avut „profeţia” lui Ady, găsim răspunsul cel mai clar în lucrarea lui Kiss Endre, Secessionul odată şi azi. Această lucrare a fost publicată în anul 1984 şi are ca scop analiza ideii şi esteticii Secessionului. După ce, în introducerea lucrării, defineşte şi descrie curentul, în al doilea capitol începe să-l analizeze. Capitolul I poartă titlul de: Întrebările fundamentale ale realizării imediate a gândului artistic, aici fiind analizată pictura secessionistă, atât din punct de vedere stilistic (formă, redare, „mimare”), cât şi din punctul de vedere al ideii (temă, „gând artistic”)7.
 Kiss Endre consideră că mişcarea Secession (în sensul de artă 1900) este caracterizată prin: 
a) o mimare parţială8, ceea ce oferă libertatea artistului de a decide în ce măsură reproduce sau nu, realitatea materială a lumii vizibile; 
b) artistul îşi poate exprima liber gândurile9, fapt ce presupune că artistul îşi alege liber tema, fie că este vorba de o temă iconologică (religioasă, mitologică, legendară sau istorică) cu care rezonează, fie de un subiect personal (lipsit de importanţă pentru alţii), dar poate reproduce/reprezenta chiar şi elemente decorative plăcute vederii;
c) în opoziţie cu artele anterioare, arta 1900 este una personală, respectiv subiectivă10. 
Într-adevăr, dacă analizăm stilurile începând cu Renaşterea şi până la academism11, observăm o mimare, care tinde spre o redare „fotografică” a unor teme considerate grandioase, cum ar fi cele religioase şi mitologice, pe când cele de genul peisajului erau desconsiderate, în timp ce, începând cu realismul până la impresionism, nu se mai urmăreşte redarea „fotografică” a acelor teme, ci reprezentarea cât mai fidelă a realităţii materiale. Între aceste două etape s-a dezvoltat romantismul, care are în comun cu Secessionul subiectivismul şi căutarea originilor. O parte a Secessionului din Ungaria poate fi considerată chiar una romantică12.
4. Concluzii
Reiese că arta 1900, respectiv Secessionul, este un curent prin care artistul îşi poate exprima liber gândurile în operele sale. Mai mult, el îşi alege şi maniera prin care o face, ce-i drept, ea fiind dată de stilul curentului. Gradul de autoexprimare, aşadar, datorat libertăţii dobândite, atinge cel mai înalt nivel de până acum. Astfel, relaţia dintre artist şi operă devine una care, faţă de operele romantice, reflectă nu doar sentimentul, ci şi personalitatea. Datorită acestui fapt, aplicarea psihanalizei freudiane13 operelor artistice secessioniste va oferi unele rezultate exacte.
În sprijinul aplicării psihanalizei la operele Secessionului, mai avem ca argument şi contextul istoric-cultural. Freud publică mai multe lucrări în ultima parte a secolului XIX şi începutul secolului XX, astfel încât, oamenii de cultură din Ungaria, care au studiat în Viena sau aveau legături aici, au avut acces la lucrările psihanalitice. Pentru primul deceniu al secolului trecut, cel mai reprezentativ savant maghiar, prin care psihanaliza a pătruns în Ungaria, a fost Ferenczi Sándor. Însă Freud a avut influenţe puternice şi asupra unor artişti, ca de pildă în cazul sculptorului Gulácsy Lajos14. Mai mult, în 1911, Varjas Sándor publică un articol în care încearcă să adune, respectiv să completeze ideile lui Freud referitoare la estetic15. Prin urmare, aplicarea unei interpretări psihanalitice nu este o idee actuală, ci este contemporană stilului din acea epocă.
În final, dorim să subliniem că psihanaliza poate fi aplicată nu doar picturii, ci şi sculpturii, iar în Secession chiar şi arhitecturii, limbajul formal şi ornamentele arhitecturale fiind diferite de la un popor la altul, de la o zonă la alta şi de la un arhitect la altul16. În limbajul arhitecturii, pe lângă forme şi ornamentică, un rol important i se acordă liniei, care, de exemplu, în opinia lui Pollák Illés este materializarea „gândirii naturii”17.


1 Am folosit ghilimele pentru că, deşi articolul lui Ady are un caracter profetic, noi vom încerca să analizăm doar aşteptările lui de la noul stil.
2 Alain & Odette Virmaux, Dicţionar de mişcări literare şi artistice contemporane, Editura Nemira, Bucureşti, 2000, Secesiune.
3 Ibidem.
4 Benedek Marcell, Magyar irodalmi lexikon, Akademia Kiado, Budapest, 1963, Ady Endre.
5 http://mek.oszk.hu/00500/00583/html/index.htm.
6 Ignotus, „Mégegyszer a szecessziórol” republicat în: Pók Lajos, A szecesszió, Gondolat, Budapest, 1977, pp. 478-483.
7 Kiss Endre, Szecesszió egykor es ma, Kossuth, Budapest, 1988, pp. 1-47.
8 Ibidem, pp. 26-32.
9 Ibidem.
10 Ibidem.
11 În opinia noastră, aceasta este prima etapă a modernismului, datorată antropocentrismului, doar că acest antropocentrism aşază în centru omul ca fiinţă şi nu ca individ.
12 Gellér Katalin, A magyar szecesszió, Corvina, Budapest, 2004, p. 21.
13 Analizată de Anca Oroveaunu în Teoria europeană a artei şi psihanaliza, Editura Meridiane, Bucureşti, 2000.
14 Gellér Katalin, op. cit., p. 25.
15 Varjas Sándor, „Freud elmélete az esztézis keletkezéséről”, în: Művészet, an 1911, nr. 8, pp. 294-296.
16 Pál Emese, Szecesszio Kolozsváron, Komp-press, Kolozsvár, 2012, p. 7.
17 Ibidem, p. 11.

Autor: Varga István Attila