Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Revelația (Pagini de jurnal)

Revelația (Pagini de jurnal)

Ianuarie 2017

Liviu* ne aștepta la ieșirea din Terminalul 1 al aeroportului internațional JFK. După un schimb obișnuit de amabilități cu asistenții care ne ajutaseră atât în deplasarea prin „labirintul” terminalului, în ridicarea și transportul bagajelor, precum și accesul „în scurt” la ofițerul Poliției de Frontieră, preluă bagajele de cală și ne conduse la mașina sa, parcată aproape de ieșire. 
Instalat confortabil pe scaunul din dreapta șoferului, datorită opțiunii Doinei mele, care sosea aici pentru a patra oară, încep să înregistrez primele aspecte ale peisajului urbanistic american. Dacă mass-media nu ne-ar facilita contactul cu terra, de vreo 75 de ani încoace, și aș fi descins în realitatea nord-americană, asemenea transilvănenilor de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, aș fi fost tentat să mă entuziasmez circumspect constatând efectele identice ale clorofilei asupra peisajului, existența formelor de relief, de la câmpie până în vârf de munte, de la baltă, lac, râu, fluviu până la „marea cea mare”. Numai că eu ajunsei să „mă dau” cu un Subaru pe autostrăzi întretăindu-se în mari bucle, așa cum le văzuserăm prin revistele anilor ’70-’80 și, mai recent, pe Net, bulevarde largi, cu patru sau șase benzi pe sens, incluzând  în spațiul dintre cele două sensuri și câte-o pistă mai îngustă, pentru bicicliști și pentru pietoni. Însă ceea ce mă impresionează mai cu seamă sunt casele pe lângă care trecem rulând fără grabă (aveam să mă conving că majoritatea conducătorilor auto nu sunt agresivi, nu se grăbesc, respectă legislația rutieră, nu se șicanează între ei, încetinesc în dreptul trecerilor pentru pietoni chiar și atunci când aceștia din urmă nu intenționează să traverseze). Cele mai multe construcții tip bloc destinate locuințelor, aveam să mă conving, după o perioadă suficientă, în orele de plimbări cotidiene, sunt din cărămizi maronii, în timp ce numeroasele... vile, proprietăți particulare, construite din lemn, piatră sau cărămidă, au pereții exteriori placați cu scânduri, ori cu plăci ornamentale imitând piatra sau travertinul, în stilul arhitectural aparținând secolului nouăsprezece și începutul celui de-al douăzecilea. În față – părculețe cu gazon „agresat” de arbuști ornamentali, rondouri și jardiniere cu flori de o diversitate coloristică și genetică impresionantă. Mă așteptam să apară câte un avertisment pe o tăbliță vizând interdicția de a călca iarba sau de a rupe florile. Aș! Constat că newyorkezii au fost educați în cultul respectului pentru natură, identificată în foarte numeroasele spații verzi. Doar câteva sunt neîngrădite. Majoritatea acestora sunt variat delimitate față de vecini și trotuarele stradale, de la gărdulețe scunde din fier forjat, din șipci de lemn sau plastic, din cărămidă ori piatră, până la cele cu gard viu, vegetal. 
Acasă ne așteaptă Andreea și fetița lor de numai trei luni și o săptămână. Locuiesc în chirie la etajul întâi al unei clădiri cu două intrări independente, despărțite prin zid. Fiecare parte are spații locuibile începând cu demisolul, apoi parterul și două etaje, plus mansardă, câte două apartamente identice la fiecare nivel, alcătuite dintr-un hol suficient de generos conținând pe toată lungimea un dressing cu uși glisante. Din hol se ajunge în bucătăria de vreo cincisprezece metri pătrați, în livingul spațios de circa treizeci, în dormitorul de douăzeci și în baia de doisprezece. Spațiu confortabil pentru doi. Întreaga clădire este proprietatea urmașilor unui pilot de linie originar din România, emigrat clandestin imediat după instalarea la putere a sovieto-comuniștilor. 
În perspectiva sosirii noastre, Andreea și Liviu cumpăraseră un alt apartament situat într-un cartier rezidențial, la aproximativ doisprezece kilometri de aici. Urmează să locuim împreună până când se vor termina lucrările de reamenajare și dotare a noii lor locuințe. Vom avea timp să intrăm pas cu pas în realitatea socială și cea peisagistică, învățând cele câteva expresii uzuale în limba engleză americană, într-un cuvânt să ne adaptăm situației concrete. 
- - - - - - - - - - - - - -
* Plecat din localitatea sa natală, Sarmisegetuza, după absolvirea ciclului gimnazial de aici, în urma examenului de admitere, urmează cursurile medii în cadrul Liceului Tehnologic CFR din Arad, apoi cele superioare ale Academiei de Științe Economice din București. După obținerea licenței, dorește să ajungă în SUA, aplică și câștigă Loteria vizelor. Ajuns în New York fără niciun ban, se angajează, pentru o perioadă de adaptare și familiarizare la noile condiții de mediu social și natural, paznic de noapte la o firmă din Manhattan. Printr-un sever concurs, este admis la Masterat în cadrul New York Institute of Technology, se angajează șofer de taxi în tura de noapte, ziua urmând cursurile și pregătindu-și teza de absolvire. Devine astfel Masterand pentru Administrarea Afacerilor în New York. Între timp, se căsătorește cu Andreea-Liliana, licențiată a Facultății de Geografie a Mediului din cadrul Universității București, prietena sa rămasă în țară, și care, la rându-i, obținuse, tot prin concurs, organizat de Ambasada SUA la București, o bursă de studii aprofundate în cadrul Universității Hunter din cea mai importantă Metropolă actuală din America de Nord. Cu ea alături, Liviu reușește să obțină, în urma unor probe extrem de dificile, în cadrul Universității newyorkeze, Licența de expert contabil în statul New York. Actualmente lucrează la o firmă privată în calitate de contabil șef. 

Autor: Viorel Tăutan