Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



România și calea de viață europeană*

România și calea  de viață europeană*

Ianuarie 2017

România a aderat la Uniunea Europeană în 1 ianuarie 2007. Cu acest episod s-a încheiat și cel de-al cincilea val de „extindere europeană”. Așa cum frecvent se spunea, românii au prins ultimul tren pentru a ajunge în „stația” integrării europene. În urmă cu 10 ani, la București și alte orașe din țară s-au organizat zgomotoase evenimente de sărbătorire a acestei importante realizări. Și mulți așa-ziși „eroi” ai efortului pregătirii și negocierii aderării au fost răsplătiți cu tot felul de distincții ale statului român, dar mai ales cu poziții și slujbe la instituțiile europene.
În 2014, cele zece state membre care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 și instituțiile europene din Bruxelles au celebrat cu mare fast împlinirea unui deceniu de la aderare. S-au prezentat rapoarte și evaluări de impact care arătau sensul pozitiv al aplicării politicii de extindere europeană. Tot în 2014, eu am fost întrebat prima oară, la Berlin, dacă și România va sărbători străbaterea deceniului european. Am avut și șansa să trecem peste data de 1 ianuarie 2017, când am aflat de la unii oficiali români, prin sumare intervenții în media socială, că s-au scurs zece ani de când România este membru al Uniunii Europene. Ce lecții am putea extrage din această experiență decenală și ce ar fi bine să facem în continuarea prezenței noastre în Uniune, nu ni s-a spus.
Nici Comisia Europeană sau alte instituții europene nu și-au amintit (cu excepția comisarului european provenit din țara noastră) că România și Bulgaria au trecut pragul celor zece ani de când au aderat la Uniunea Europeană. Câteva publicații occidentale (de exemplu Le Monde) au remarcat situația jenantă a celor două țări membre ale Uniunii care-și mențineau pozițiile periferice (nu doar geografic) în procesul integrării europene. Iar EurActiv.com a subliniat, chiar în 1 ianuarie 2017, că la Bruxelles nu au fost celebrări pentru cei 10 ani europeni ai României și Bulgariei deoarece extinderea UE „nu mai e la modă”. Aceeași publicație readuce în atenție stereotipul de imagine a celor două țări (probleme cu sistemul de aplicare a legilor, corupție, grupări de crimă organizată). De data aceasta, se recunoaște și faptul că acest stereotip a stat la baza instituirii „Mecanismului de Cooperare și Verificare” (decembrie 2006) pentru aceste noi state membre, menționându-se însă că respectivul instrument a fost considerat ineficient chiar și de Comisia Europeană. Ceea ce ar însemna că la ezitările și erorile politicilor post-aderare din amintitele două țări, în ultimii 10 ani, se adaugă și abordarea neadecvată, în multe domenii ale integrării europene, de către instituțiile europene.
Încă înainte de a se ajunge la împlinirea unui deceniu de la aderarea României la Uniunea Europeană, mediul de afaceri autohton și câteva publicații interesate de temele economice și financiare (menționez în mod special Ziarul Financiar, Economistul, dar și altele) au analizat impactul prezenței țării noastre în construcția europeană. Mai mult decât evaluările circumstanțiale, antreprenorii din România s-au dovedit că sunt responsabili și interesați de evoluțiile viitoarelor politici ale integrării europene. Rămâne doar ca și decidenții politicilor românești să demonstreze viziune și determinare responsabilă față de aspirațiile cetățenilor și să dezvolte noi oportunități ale implicării României în procesul integrării europene.
Am avut șansa să lucrez pentru pregătirea și intermedierea aderării României la Uniunea Europeană și, în anii care au trecut de la finalizarea negocierii Tratatului de Aderare, am sperat că vom progresa pe calea vieții europene, prin crearea și valorificarea în țară a oportunităților construcției și integrării europene. Din perspectiva cunoscătorului sensurilor Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, am răspuns solicitărilor mediului antreprenorial și unor publicații de la noi de a prezenta câteva analize despre parcursul nostru european din deceniul care tocmai s-a încheiat. Așa cum am menționat în aceste texte, pe care le-am adunat în volumul de față, nu este vorba de o analiză sistematică și nici completă, ci mai degrabă opinii față de preocupările actuale și de perspectivă ale mediului de afaceri și cetățenilor din România. Într-o măsură apreciabilă, cred că astfel de preocupări sunt și ale partenerilor noștri din Uniunea Europeană. Nu am intenționat să expun concluzii, dar sunt convins că dacă cineva ar fi interesat să găsească anumite lecții și proiecții ale conduitei țării noastre în procesul integraționist european, textele de față pot fi de folos. Iar speranța mea fundamentală este că din istoria ultimului deceniu vom avea voința și înțelepciunea să învățăm ce și cum să înfăptuim pentru binele cetățenilor României și ai Uniunii Europene.

* (Prefață la volumul „România și calea de viață europeană” de Vasile Pușcaș, în curs de apariție la Editura Școala Ardeleană)
** Vasile Pușcaș (8 iulie 1952, Surduc, Sălaj) este profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde susține cursuri la disciplinele Relații internaționale, Negocieri internaționale, Negocieri europene. Din 2011 este Profesor Jean Monnet Ad Personam.
Începând cu anul 2000, este profesor la International University Institute of European Studies (IUIES) în Gorizia/Trieste (Italia). Este membru în Board-ul mai multor organizații profesionale din domeniul Relațiilor internaționale, precum Institutul de Diplomație Culturală din Berlin, European University Institute din Florența, Institute for International Sociology din Gorizia.
Între 1991 și 1994 a fost diplomat al României, în New York și Washington, D.C. Din decembrie 2000 până la sfârșitul negocierilor de aderare cu UE (decembrie 2004), a fost Negociatorul Șef al României, membru al Guvernului României. Între 2000 și 2008 a fost membru al Parlamentului României. Între decembrie 2008 și octombrie 2009 a fost ministru al Afacerilor Europene în Guvernul României.
Cărți publicate: Dr. Petru Groza – pentru o „lume nouă”, (1985), Alma Mater Napocensis – Idealul universităţii moderne (1994), Al Doilea Război Mondial. Transilvania şi aranjamentele europene. 1940-1944 (1995), Căderea României în Balcani (2000), Pulsul istoriei în Europa Centrală (1998), Relaţii internaţionale contemporane (2003), Speranţă şi disperare – Negocieri româno-aliate, 1943-1944 (1995, 2003), Universitate-Societate-Moder-nizare (1995, 2003), Negociind cu Uniunea Europeană, 6 volume, (2003-2005), Relaţii internaţionale/transnaţionale (2005, 2007), „Sticks and Carrots”. Regranting the Most-Favored-Nation Status for Romania (US Congress, 1990-1996) / „Bastoane şi Morcovi”, Reacordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate (Congresul SUA, 1990-1996) (2006), European Negotiations. A Case Study: The Romania’s Accession to EU (2006), România şi iar România. Note pentru o istorie a prezentului (2007)), România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000-2004) (2007), România: de la preaderare la postaderare (2008), Teme europene (2008), Euro-Topics (2009), International/Transnational Relations (2009), Managing Global Interdependencies (2010), Europa în criză (2011), Uniunea Europeană. State-Pieţe-Cetăţeni (2011), Spiritul european, azi (2012), EU Accession Negotiations (A Handbook) (2013), Negocieri pentru parteneriate (2016).

Autor: Vasile Pușcaș