Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



O categorie de colinde deosebite – Cântece de colindat –

O categorie de colinde deosebite – Cântece de colindat –

Decembrie 2016

Colindele, la fel ca basmele şi descântecele, sunt creaţii orale care aduc în faţa noastră  imaginea unei lumi străvechi ale cărei rădăcini se află în preistorie. De acolo au ajuns la noi credinţe, ritualuri, obiceiuri, naraţiuni, personaje mitice precreştine, mentalităţi, atitudini şi trăiri omeneşti, viziuni ale acelor oameni despre Univers, Timp şi Spaţiu, despre Om, văzut în raport cu lumea reală şi cu cea ideală, cu existenţa cea de Aici şi cea de Dincolo.
Lumea înfăţişată în poezia colindelor este un produs al imaginaţiei şi dezvăluie credinţa participanţilor la desfăşurarea datinii de a-şi vedea împlinite dorinţele spre care aspiră în perioada sărbătorilor de iarnă, 25 decembrie - 6 ianuarie, când întreaga existenţă se înnoieşte, renaşte. În aceste cântece augurale, viaţa nu e înfăţişată aşa cum este, ci cum şi-o doresc oamenii: bună, frumoasă, luminoasă, cu eroi deosebiţi precum cei din poveştile fantastice, trăind ca în Rai într-o lume a abundenţei de bunuri, a bucuriei şi fericirii generale, unde sunt vizitaţi de Dumnezeu, îngeri şi sfinţi, care coboară la oameni, îi încearcă, discută cu ei, le răspund la întrebări, mănâncă, beau şi se scaldă împreună, aflându-se în comuniune ca bunii creştini ai unei comunităţi din copilăria creştinismului.
În privinţa repertoriului de colinde, zonele vecine, a Sălajului şi a Codrului, sunt comparabile cu cea a Hunedoarei. Bogăţia repertoriului se demonstrează prin aceea că până în prezent au fost publicate peste 2200 de texte de colindat. Marea zestre a repertoriului se vădeşte cu prisosinţă şi din varietatea categorială şi tipologică a materialului. Noi am identificat 10 categorii de colinde reprezentate de 120 de tipuri şi subtipuri. O simplă enumerare a numelor categoriilor de colinde: protocolare, cosmogonice, profesionale, despre fată şi fecior, familiale, colinde-balade (balade de colindat), colinde de război, colinde-cântec (cântece de colindat), (clasificare dată după:  Brătulescu, 1981), ne comunică ideea că poezia colindelor conţine subiecte în stare să redea imaginea întregului univers al vieţii noastre tradiţionale.
Deoarece prezenţa în repertoriu a unor cântece care au şi funcţie de creaţii lirice poate părea un fapt nefiresc, am ales de data aceasta tocmai categoria colinde-cântec, pe care o prezentăm sumar mai jos şi o exemplificăm cu mai multe texte.
Colindele-cântec, multe şi variate melodic şi tematic, nu se performau la fereastră sau în casă decât cu rare excepţii ca, de pildă, Pasărea bătrână, care era cântată numai la femei înaintate în vârstă şi singure. În genere, aceste piese erau cântate de cetele feciorilor pe drum sau păstă ogrăzi, mergând de la o casă la alta, căci destule sate aveau casele risipite pe spaţii întinse între ele. Pe cale, feciorii cântau să le treacă timpul, să se audă şi să se ştie cam pe unde se află ceata cutare la un moment dat. De asemenea, colindele-cântec, numite de Dumitru Pop cântece de colindat (Pop, 1978, p. 357) erau cântate în postul Crăciunului la şezători pentru a întreţine atmosfera de voie bună şi petrecere de acolo, a pregăti membrii cetelor pentru colindatul propriu-zis.
Această categorie de colinde îşi are originea în creaţii lirice care s-au adaptat melosului specific colindelor, li s-au creat refrene potrivite melodiilor şi s-au integrat genului, nu fără a-şi păstra note specifice care le personalizează. Din conţinutul lor se desprind două trăiri şi atitudini etico-estetice fundamentale: una de tristeţe profundă se degajează din tipuri cum sunt: Turtureaua, Pasărea bătrână, Păsări surori cu mamă vitregă şi alta umoristico-satirică, din tipuri ca: Soţ mândru şi băutor, Colinda fetei bătrâne, Nevastă cu drăguţ, Preoteasă cu ibovnici.
Spre a satisface curiozitatea eventualilor noştri cititori, redăm câteva texte:

1. Pasărea bătrână
La fântână la smochină, 
Plânje-o pasăre bătrână.
„Nu mă plâng că îs bătrână,
Că mă plâng că îs străină,
C-am crescut rânduri de pui
Ş-am rămas a nimănui.
Puiţ, puişorii mnei,
Când aţ fost voi mititei,
Am zburat pă arătură,
V-am adus îmbucătură,
Şi v-am făcut aripi bune,
Ş-aţ zburat cu tăţ în lume
Şi m-aţ lăsat de minune.
Mânânce-vă uliu’, pui!
Mult am zburat pântru voi
Ş-amu dac-am bătrânit,
Nimănui n-am trebuit”.
Gârdani, MM, 2002

2. Păsări surori cu mamă vitregă
Colo jos în vale-adâncă,
Sunt doi pui de rândunică:
Unu’ zboară şi să duce,
Unu’ rămâne şi plânge.
„Aşteaptă-mă, frăţioare,
Pân’ mi-or creşte aripioare,
Aripioare de argint
Să mă duc pă su’ pământ
Până la maica-n mormânt.
Să ieu sapa şi lopata,
Să-i desfac măicuţii groapa;
Să-i dau ţărna la o parte
Şi pânza pe jumătate;
Să-i văd oasele-nşirate
Şi mânuţele-ncleştate;
Să-i văd ochii amândoi,
Care ne grija pă noi.
Ieşi, măicuţă, din mormânt
Şi te plimbă pe pământ,
De la mormânt pân’ la poartă
Şi vezi fiii cum să poartă –
Cu cămeşa nespălată,
Cu cravata necălcată.
Pă măicuţa o pus glie,
Tătuca-i la cununie;
Pă măicuţa o pus pământ,
Tătuca-i la jurământ;
Pă maica când u-o-ngropat,
Tătuca alta ş-o aflat.

Măicuţa noastră dintâie
Ne culca pă perini moi,
Dar ceie de-a doua oară
Ne culca pe talpă-afară.
Nadiş, SJ, 1970

3. Vine hulpea de la munte
Vine hulpea de la munte
Pân omăt până-n gerunche.
„Da ce hir ne-aduci, tu hulpe?”
„Ia, hiru-i bugăt de rău,
Că-ş ieu moşii fetile
Şi feciorii babile.
Râd babe de hohotesc,
Plâng fete de clocotesc”.
Da’ apoi moşii-aşè zâcè:
„Nu fi-ţ, fete, supărate,
C-or creşte cucutile,
Şi ne-om face dinţâşorii
Ş-om fi şi noi ca feciorii”.
Băiţa de sub Codru, MM, 1975

4. Temniţă pentru feciori şi fete
„Ce te legeni, bradule?”
„Nu mă leagăn de frumos,
     Liu-liu, măi, liu-liu!
Da mă leagăn să viu jos,
Că mâne pă prânzu’ mare,
Vin meşteri din Baia Mare
Să mă taie-n tri fărtaie,
Să mă puie pă cinci cară,
Să mă doboaie la ţară,
Să mă facă temnicioară:
Temnicioară robilor,
Voie bună domnilor;
Temnicioară la voinici,
Ce n-ascultă de porunci”.
Chechiş, SJ, apărut în 2009
5. Puii de cuc şi pasărea 
adoptivă
În pădure subt-un nuc
Sânt doi puişori de cuc.
Cucu-o mărs şi i-o lăsat,
Şi-o biată mierlă i-o aflat
Şi s-o pus de i-o grijit
Până i-o zburătorit.
Şi-o vinit cucu’ cu vreme
Şi-o aflat puii cu pene;
Şi-o vinit cucu curând
Şi-o aflat puii zburând.
„Puiţ, puişorii mnei!”
„Ba aieştia nu-s a tăi,
Că tu-ai fost cap de bărbat
Şi te-ai dus şi i-ai lăsat,
Da’ io-am fost cap de muiere,
N-am lăsat puii şi ptere”.
Odeşti, MM, 1967

6. Colinda fetei bătrâne
Taie, mamă, tăiţăii,
Că vin peţitotii mnei,
   Tichi, tichi, ta,
Ori îi taie, ori îi lasă,
Că se duc la altă casă,
   Tichi, tichi, ta,
Du-te, mamă,-i cheamă-n casă
Şi-i aşază după masă,
   Tichi, tichi, ta,
Şi le dă şi băutură
Da de nu m-or cota-n gură!
   Tichi, tichi, ta.
Mă uitai într-o fântână,
Mă văzui fată bătrână,
   Tichi, tichi, ta.
Mă uitai în ceielaltă,
Mă văzui mai minunată.
Băiţa de sub Codru, MM, 2005

7. Nevastă cu drăguţ
La cè cruce din fereastă,
Rău sustină o nevastă;
Nu sustină că-i de d’ină,
Da u-o bătut bărbatu
Ca să-i spuie drăguţu.
„De mi-i frige, de mi-i arde,
De mi-i pune pă cărbune,
Io drăguţu nu l-oi spune!
De l-oi spune sus l-oi pune,
De-oi tăcè l-oi mai avè”.
Oarţa de Sus, MM, 1978

8. Preoteasă cu ibovnici
Bate-şi popa preuteasa.
Nu o bate cum ş-o bată,
Cu zdiciu-ndoit în tri,
Şi-şi spuie ibovnicii.
„De mi-i bate, de mi-i frige,
De mi-i pune pă cărbune,
Care mi-i drag nu l-oi spune,
Că pătrupop îi pătrupop
Şi iel are câte opt,
Da io, biată preuteasă,
Cum nu mi-aş ţâne vo şasă?”
Băseşti, MM, 1958

9. Racul peţitor
Mers-o racu a peţi
La fătuţa broscuţii.
Află pe broască prânzând
Şi fătuţa măturând.
- Treci la noi şi hodineşte!
- N-am vinit să hodinesc,
Ci-am vinit să vă peţesc!
Da broasca zice la rac:
- Meri încolo că n-ai cap
Şi nici picior de nădrag!
- Meri încolo roască, broască,
Că n-ai cap de-nvelitoare
Şi nici trup de cingătoare!
Zona Codrului, MM, 1980

10. Amu vin câşlegile
Câte sărbători pă lume
Nu-s ca Crăciunul de bune;
De bune şi de frumoasă
Şi de veseloasă.
C-amu vin câşlegile,
S-or mărita fetile.

Umblaţ, peţâtori,
Însuraţî-vă, feciori!
Că şi popa aşè vrè
Să mărite fetile –
Pentru cununie
Să-i umble sâmbrie.

Trajeţ, muzâcanţ,
Că-ţ bè vin şi-ţ mânca caş!
Trajeţ cu arcu,
Că-ţ căpăta colacu!
Urmeniş, MM, 1999


Bibliografie
- Pop = Pop Dumitru: Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978
- Brătulescu = Brătulescu Monica: Colinda românească, Editura Minerva, Bucureşti, 1981
- Burian = Burian Vasile, Burian Susana-Florina: Răsună blând spre seară – colinde din comuna Bălan, Zalău, 2009
- Mocanu = Mocanu Augustin: Colinde româneşti, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2011

Autor: Augustin Mocanu