Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Scrisul ca eliberare

Scrisul ca eliberare

Decembrie 2016

Invitatul şedinţei de cenaclu din data de 17 noiembrie, în calitate de lector, a fost Darius Porumb, un mai vechi cenaclist, al cărui debut a fost înregistrat în presa locală, iar începuturile literare stau sub semnul căutării identităţii. Absolvent de teologie, Darius Porumb a prezentat un grupaj eterogen, însumând vârste poetice distincte.
Daniel Hoblea apropie atmosfera grupajului prezentat de experienţa religioasă a autorului, un Iov modern, care încearcă să transfigureze experienţele, lupta şi conflictul lăuntric în poezie. Sunt recognoscibile la nivel textual un retorism, aproape psaltic, o ezitare între confesiunea totală şi esenţializarea discursului poetic. Primele creaţii citite sunt aproape baroce, încărcate şi necesită o revenire asupra textului pentru a fi despovărate, în contrast cu ultimele poeme al căror drum spre limpezire este evident, remarcă Daniel Hoblea.  
Preşedintele cenaclului, Marcel Lucaciu, surprinde substanţialitatea grupajului, vârstele diferite din care fac parte poemele, poeme eclectice, pendulând între tradiţionalism, modernism, expresionism. Criticul sălăjean apropie versul lui Darius Porumb de cel voiculescian, sesizând obsesia cuvântului, dar şi o anumită răceală a versului, ce aminteşte de lirismul barbian. Nota distinctă autoreferenţială, privirea în propriul eu, dimensiunea retorică şi tensiunea semantică sunt câteva coordonate pe care se pliază poemele din grupajul lui Darius Porumb. Se resimte de asemenea un anumit bacovianism, dar şi o încercare de a da expresie unor trăiri. Al doilea grupaj prezentat aduce în prim-plan unele limpeziri, poemele se scutură de prea multele cuvinte, nu se mai distinge lirismul ornamental, ci se optează pentru o simplitate a discursului poetic. A treia secţiune se remarcă printr-o esenţializare poetică, privirea este dinspre poemele-fluviu spre micropoeme sintetizate. În finalul intervenţiei sale, Marcel Lucaciu subliniază talentul şi sensibilitatea autorului, existenţa unor oaze de poezie în grupajul prezentat, impunându-se totuşi o parcimonie lingvistică, o selecţie acribioasă a versului.

 

Darius Porumb
chipul împăiat al poemului

risipit ca un nor 
îmbrăţişez 
cu mâinile lungi şi subţiri 
chipul împăiat al poemului

mă strecor 
în ţeasta şi inima lui 
scormonind sub veşmânt
ciugulind printre oase 
miezul crud al cuvintelor

în urmă rămân 
doar păsări de pradă 
şi vatra unui foc uriaş


viaţa şi moartea în nud

şi-au îmbrăţişat pe furiş nudurile 
şi-au împrăştiat 
în fiecare dintre noi 
nisipul

trupul lor pare un copac 
cu ramuri mai lungi 
decât depărtarea 
alteori pare-o statuie 
zgomotul fiecărei zile


plecările din mine

în cer 
desculţ 
încep din nou 
să dănţui printre stele


n-am să eliberez întrebările

n-am să eliberez 
din pumnii strânşi 
întrebările
până când rădăcinile 
nu vor culege 
alte seminţe
alţi sâmburi 
mai vii decât mine


nocturnă

pare de icter luna 
dormind în pat de cer
stele îmi fac semne să tac
să ascult greierii 
sărind peste raze de lună

Autor: Imelda Chinţa