Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Caleidoscop dramatic

Caleidoscop dramatic

Decembrie 2016

A căuta, mereu, adevărul, cercetând cu o privire pătrunzătoare şi întorcând pe toate feţele rostul provizoriei noastre existenţe în amalgamul social, politic şi cultural al (e)ternei tranziţii, e o întreprindere anevoioasă care poate genera deopotrivă satisfacţii şi insatisfacţii spirituale. În esenţă, este ceea ce face Daniel Săuca, de aproape două decenii, fie în volumele sale de versuri (Gândacul cu cinci pene roz, Editura Caiete Silvane, Zalău, 1999; Cartierul vestic al iadului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009; Clopotele raiului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012), fie în cărţile (nu puţine la număr!) ce vizează domeniul publicisticii; o publicistică bântuită de nelinişti existenţiale, reflecţii joviale, ironii amare şi melancolii târzii (Homo Silagenssis, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2006, 2007, 2008; Secera şi pixul. Propagandă în presa scrisă din judeţul Sălaj înainte şi după decembrie 1989, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010; Voi chiar vorbiţi şi în numele meu?, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2010; Rotisorul politic, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2010; România mea nu mai există, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011; Tranşee & şantiere, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2012; Cumetrii molcome, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013; La centru, prin nord-vest, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015).
Cei care au frecventat textele publicistice, semnate de Daniel Săuca, ştiu deja că ele sunt, adesea, nu doar incomode prin tonul polemic şi alura uşor pamfletară, ci, mai ales, neobişnuite prin varietatea lor formală sau, altfel spus, prin interferenţa şi fragmentarismul diferitelor specii abordate: editorial, tabletă, cronică, eseu, jurnal, interviu, memorial etc. 
Toate aceste caracteristici le regăsim în recenta carte de publicistică Un bou în anul maimuţei (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2016), o carte ce poate fi considerată prelungirea sau continuarea Cumetriilor molcome, în sensul că ea strânge din nou editorialele scrise, săptămânal, pentru cotidianul Magazin Sălăjean (acum, pe acelea apărute în intervalul 7 ianuarie 2014 – 26 octombrie 2016) şi valorifică, în mare parte, aceleaşi teme predilecte (politica, presa, cultura ş. a.).
Ancorat în realităţile social-politice naţionale (comparate, deseori, cu realităţile internaţionale), Daniel Săuca e un cronicar lucid al vremurilor noastre tulburi, extrem de atent la fiecare schimbare a decorului, la şoaptele din culise, la indicaţiile preţioase ale regizorului de la Cotroceni şi – mai ales – la rolul jucat de fiecare politician, pe scena originalei democraţii româneşti. Prin urmare, din cronicile lui dramatice nu lipsesc reprezentaţiile cu iz dâmboviţean: ruperea USL, sfârşitul prieteniei dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu, „ordonanţa traseiştilor”, alegerile prezidenţiale din 2 noiembrie şi respectiv 16 noiembrie 2014, alegerile locale din 5 iunie 2016 şi câte (multe) alte spectacole (teatrale şi nu prea). Evident, nu sunt uitate nici „faptele de vitejie” menite să-l trezească din amorţire pe Cetăţeanul turmentat de atâtea promisiuni politice: „Dl. Victor Ponta s-a dat o tură cu un F 16 american” (Nedumeriri de aprilie), iar „de 1 Mai, prin fumul naţional degajat de mici şi friptane, am putut vedea saltul (asistat) cu paraşuta al d-nei Udrea” (Euro-campanii). Înfierând impostura şi parodiind, cu bună ştiinţă, înflăcăratul limbaj de lemn (de ieri şi de azi), pana cronicarului alunecă, frecvent, dinspre ironia amabilă înspre sarcasmul usturător: „În altă ordine de idei (sau ce-or fi), mă minunez în continuare de corul virginelor politice (şi din media). Şi de mândrii bărbaţi politici ai patriei, înţeleptele animale politice, sub conducerea cărora ne îndreptăm spre noi victorii, pentru instaurarea societăţii capitaliste complet duse cu pluta” (Despre curve şi animale politice). Dincolo de tenta burlescă a creionării lumii politicienilor, o lume în care se aşteaptă, zadarnic, „un dram de normalitate şi seriozitate” (Suspendacii), sunt vizibile anumite nuanţe (tipologii) caragialiene, întrezărindu-se, uneori, scepticismul şi profetismul de sorginte cioraniană: „Când vom scăpa de logica electorală a funcţionării ţării, poate vom avea răgazul construcţiei” (Tăcere caniculară).
Jurnalist şi totodată preşedinte al Asociaţiei Jurnaliştilor din Sălaj, Daniel Săuca deplânge starea precară a presei scrise, dependenţa ei de patronat, imposibilitatea unei „formări profesionale” în condiţiile „rotirii incredibile a personalului prin presă” şi, nu în ultimul rând, salariile mici din această sferă de activitate. În opinia editorialistului, presa trebuie să supravieţuiască, decent, să se bucure de mai mult interes şi de un sprijin real din partea statului: „Dezvoltarea mass-media, supravieţuirea ei în condiţii onorabile ar trebui să fie un interes naţional. Statul ar merita să investească – fie şi prin acordarea unor subvenţii de bun-simţ (de exemplu, pentru achiziţionarea hârtiei de tipar) – în viitorul celei de-a patra, probabil, puteri în stat. Altfel, aşa-zisul câine de pază al democraţiei va ajunge tot mai jigărit. O potaie fugărită de toţi, inclusiv de umbra ei” (Potaia de pază). Din păcate, presa are o serie de slăbiciuni omeneşti, slăbiciuni pe care autorul le denunţă cu amărăciune, le analizează cu acribie şi le condamnă, irevocabil, fiind (pe bună dreptate) nemulţumit şi revoltat. Iată doar câteva dintre ele: „senzaţionalism prea ieftin”, „titluri de agăţat”, „atentate la limba română”, „atentate la profesionalism”, nerespectarea unor „minime reguli deontologice”, „eludarea aproape a tuturor regulilor de scriere, editare a unui material din genurile informative” etc. Concluzia este pe cât de gravă, pe atât de virulentă: „De fapt, nu prea mai există reguli. Şi mare parte din mass-media trăieşte într-o junglă informaţională, în care comunicarea corectă a fost înlocuită de hoţie, minciună, manipulare, persuasiune idioată” (Deontologice).
Cât despre cultură (sau, mai degrabă, despre pseudocultură), aceasta „rămâne o cenuşăreasă a perioadei postdecembriste”, stă sub semnul „pulverizării valorilor” şi al „consumerismului” („supertehnologii”, filme „oscarizate”, cărţi „de 3 lei” rătăcite prin supermarketuri etc.). Ba mai rău, „avem certitudinea prea multora că evenimente culturale, cultură înseamnă doar Zilele oraşelor şi comunelor şi spectacolele folclorice şi manelistice, şi mai ales vizitele la mall-uri” (Cultura în sărbătoare). 
Conceput sub forma unui caleidoscop de idei şi imagini, de acte şi tablouri decupate din cenuşia realitate cotidiană, noul volum denotă un stil publicistic inconfundabil ce alternează ludicul şi solemnul, veştejind ipocrizia, superficialitatea şi mediocritatea veacului mercantil. Îmbinând, cu măiestrie, parafraza, interogaţia retorică, paralelismul sintactic, enumeraţia şi repetiţia, Daniel Săuca ne demonstrează că a rămas acelaşi poet hipersensibil, dublat de un jurnalist intransigent şi atipic.

Autor: Marcel Lucaciu