Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Frazeologie regională: „Altul mai gras, că (pe) ăsta l-am ras”

Frazeologie regională: „Altul mai gras, că (pe) ăsta l-am ras”

Decembrie 2016

Foarte puține din îmbinările frazeologice regionale sunt înregistrate de dicționare; explicația se găsește în faptul că, fiind specifice aspectului oral al limbii, rareori ajung să fie fixate într-o creație literară devenită „sursă” pentru lexicografi. În această situație se găsește și expresia din titlu.

Cele două pronume din cuprinsul expresiei nenumind „obiectul” acțiunii, pentru a ne apropia de originea vorbei, va trebui să ne aplecăm asupra cuvintelor „pline” (gras, a rade). Cum acestea sunt polisemantice, vom alege câteva contexte în care își vor desluși sensul. De la adjectivul gras s-a format, prin derivare, verbul a îngrășa, pe care îl găsim și în expresia a îngrășa porcul în ajun (sau la Ignat) cu sensul „a face un lucru în ultimul moment”. Pentru dezambiguizarea sensului verbului a rade vom recurge la un enunț din partea a doua a Amintirilor lui I. Creangă: „La Crăciun, când tăia tata porcul și-l pârlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie, de-l înădușea, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și …”. Aici verbul a rade are înțelesul de „a îndepărta părul de pe pielea unui animal”. Izvorâtă dintr-o preocupare sezonieră (tăierea porcului), „vorba” aceasta rimată și-a schimbat sensul primind valoarea unui îndemn adresat de un meșter (șef de echipă) tovarășilor săi de muncă, îndemn prin care se sugerează reluarea/repetarea unei operații abia terminate (același îndemn se traduce, uneori, prin altul la rând). 
În dicționarele de simboluri găsim informații despre semnificația sacrificării porcului la diferite popoare, în epoci diferite: „La greci, porcul era consacrat zeiței Demetra…, la egipteni, porcul se sacrifica în cinstea zeului vegetației Osiris, romanii sacrificau porcul în cinstea zeului Saturn” (Ivan Evseev, Dicționar de simboluri, Editura Vox, București, 2007, p. 334). Pe aceeași pagină citim și că „astăzi porcul e asociat necurățeniei fizice și celei morale”, fapt ilustrat și de sensurile cuvântului și ale locuțiunilor în care acesta intră. Asemeni multor substantive din câmpul semantic al viețuitoarelor (animale), porc a primit sensuri figurate, devenind „termen injurios la adresa unui bărbat”. Conotația morală, prin care se caracterizează defavorabil ființa umană (prezentă și în cazul altor substantive: fiară, câine, viperă), este dublată, în stilul familiar (popular, vulgar), de conotații sociale. Conotația morală se regăsește și în majoritatea derivatelor cuvântului (porcan, porcos, porcește, porcărie, a porcăi). În schimb, în cazul diminutivelor (purcel, porcușor, purceluș) primează conotația afectivă. Ultimul dintre acestea este rezultatul unei duble sufixări și apare în măiastra descriere a colibei împistrite din poemul eminescian: Călin (file din poveste): „Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au c’un cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe’n loc de labă/ Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă”. 
Toate acestea sunt „uitate” în preajma solstițiului de iarnă, când și expresia din titlu revine la sensul propriu. Întregul răstimp al sărbătorilor de iarnă stă sub semnul îndestulării (Crăciunul sătul și Paștele fudul – Zanne, Proverbele românilor, I, p. 56) cu roade ale pământului. Caracterul solemn și augural al mesei din seara de Crăciun este amplificat de sosirea colindătorilor, ale căror urări de belșug sunt răsplătite cu daruri. „Temeiul” răsfățului gastronomic este recunoscut, olfactiv, de colindători, așa cum lasă să se înțeleagă o m u l ț ă m i t u r ă auzită într-un sat someșean: „Bunu-i porcu pârjolit/ Prin piroște tăvălit./ Cu furcuța l-om împunge,/ Pă la gură tăți ne-om unge”. 
Vorbitorul de rând nu folosește neologismul a sacrifica, acesta rămânând doar în avertizările medicilor veterinari, el nu renunță la mai vechiul a tăia, care își îmbogățește sfera de locuțiuni cu una nouă: a tăia de pe listă „a renunța”. Făcând haz de necaz, deseori, tăiem porcul… de pe listă!

Autor: Gheorghe Moga