Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Sânziana Batişte

Sânziana Batişte

Noiembrie 2016

Poem pe bune, pe ne-bune (I)

Motto:
„Se miră noaptea/ Că a clocit sub ea/ Întuneric,/ Dar au ieşit/ Pui de Lumină”. (Grigore Vieru)
„Dacă tu ai fi un pui de întuneric, oarba din mine ar vedea lumina”.                        (Nicoleta Morar)


Sună
deschid uşa
întunericul intră peste mine
mă înghite
Bună ziua, zice el
Stinge lumina, zice el
Eu ce să-i mai răspund
tac chitic în burta lui
şi mă gândesc la Iona
la fraţii şi la surorile sale
(o fi avut şi el o familie
ca tot omu’)
Încerc să-mi amintesc finalul
da’ parcă ce?
se potriveşte?
Oricum
contează finalul
şi crucea
şi piatra
şi epitaful
Aici... pe veci... o sirenă
rătăcită pe ţărmul nostru barbar...
Am auzit că-i bine să şochezi
(Miră-te! Miraţi-vă, bă!)
Să am grijă totuşi
să nu mă ia curentul (literar)
c-am auzit că-i bai şi cu ele
curentele
până şi Golfstreamul face fiţe
Celebritate-mi trebuie mie
muiere netrebnică?...
Noroc cu ghemul ăsta de-l ţin în mână
Unu’ pe faţă...
unu’ pe dos...
Ce zici, Nico,
ajunge de-un pulovăr
pentru un pui de lumină?

 

Poem pe bune, pe ne-bune (II)

Motto:
„Ce te ţii aşa măreaţă?/ Parcă nu ştiu cine eşti...” 
              (Vechi cântec de mahala)

Ajunge/n-ajunge mai
înnodăm firul mai împestriţăm...
Mama mea mi-a zis mie odată
în vis: Nu te mai chinui!
Adicăpentrucă scriu
poezii...
Când o să mai
revină
o voi încuraja: Fii liniştită!
acuma
POVESTESC
Mi-a mai zis
mie un tânăr
(in)amic (cică modernist)
cădacă nu povesteşti mult
timp pe urmă povesteşti de nu te mai
opreşti până la graniţă
Voilà de vezi... Bine e să culegi
înţelepciune de oriunde ai
găsi-o fără
discriminare...
Şi tocmai mi-am
amintit:
[........................................................]
(Spaţiul de mai sus se completează benevol 
şi conform standardelor fiecărui/fiecăreia
cu ceva din zona Tuţii piaţa Constituţii)

Vorbeşti prea mult
zice Întunericul
Mai bine
cântă...
Caut febril printre frânturi de cântece, ecouri... 
Voce-aş avea... Da’ ce să
cânt?...
Ce te ţii aşa măreaţă?
Parcă nu ştiu cine eşti...
Ar fi ceva dar parcă m-atinge în demnitatea 
mea personală şi-mi poate crea şi
probleme de securitate (SRI-ul... documente 
compromiţătoare azvârlite pe piaţă, 
una-două se pot fabrica)
Să cânt şi eu Internaţionala, precum eroina din
Alzheimer al Marinelei Trifan ar fi
plagiat cânt mai bine un cântecel de
pe malurile Niemenului din cartea Orzeszkowei
minunat
tradusă de prietena mea Mioara Vârcioroveanu
Dar, Domnule, n-are melodie!
Atunci recită – îmi porunceşte 
nemilos Întunericul
ştiu că eşti îndărătnică
Haiti! îmi zic, începe să mă cunoască...e
psiholog... Şi s-o fi plictisind şi
El
Încep
Tu pleci pe culme, tu pleci pe culme
Eşti mândru crin.
Eu plec pe vale, eu plec pe vale,
Sunt biet călin.
Tu mergi pe cale, tu mergi pe cale,
Eu prin mărăcini.
Tu te speli cu apă, tu te speli cu apă
Eu doar cu lacrimi.
Prea trist! Prea trist! se
enervează Întunericul... mai
bine taci
Iaca. Tăcui.


Poem pe bune, pe ne-bune (III)

Motto:
„Lumina? Nu este ea insomnia întunericului?” (Ştefan Roll)

Ai prins un fir...
Ai reînnodat firul, zice Întunericul.
Să-ţi fie de bine! zice el.
Şi eu, care tocmai terminam de înghiţit cu noduri
grişul culapte
Mulţumesc, zic, la fel!
Pe urmă, luând-mi seama şi pe repedenainte crezând

mă bănuieşte de trădare (...să fie, dar s-o ştim şi noi)
m-am precipitat să dau explicaţii cum că nu, n-am
reînnodat firul A-CE-LA...
Între timp el se metamorfozasecred nu-i vedeam faţa
dar
îi vedeam aura şi
cumsă vorbeşti cu EL, domnule, omeneşte? De unde
Întunericul şi
omeneşte?
Am priceput se referea la ghemul cel pestriţ al
Inspiraţiei... Un obsedat şi EL... dedat poeziei...
[...................................................................]
N-am uitat, paranteza de mai sus e de completat
cucuvinte ce încep cu p... cu c... cu f...
dintr-acelea ce sescuipă precum cojile de seminţe aşa
cu nonşalanţă poetică
în
obrazul cititorului
să-i amintesc că ăsta-i trendul şi când şi-o dezlipi ochii
depe text să
înceapă a scuipa şi el, întru propăşirea limbii româneşti
şi-a neamului,
(miră-te, miraţi-vă, bă!)

Mai vorbim când spargi gura târgului, zice Întunericul.
Când ai să faci
gaură-n cer...
Aha, gura târgului, aici e problema, mă socotesc repede
îmi
trebuie o formulă forte
că găuri în cer ştiu să fac, făceam în copilărie
trăgeam cu săgeţi de trestie confecţionate de fratele
meu, Viorel, şi
după aceea întotdeauna ploua, semn clar că făceam
găuri în cer, nu? Dar uite că gura târgului n-am
spart-o
Mulţumesc încă o dată de urare, zic, mai vorbim, zic,
încercând să-i dibuiesc chipul, după sclipirea
aurei, nu uita, se amuză Întunericul din Întuneric
astea cu – isme se macină repede, praf şi pulbere se fac
(aşa cum se fac şi găselniţele astea, cuvintele-legate-
între-ele-lipite adică)
E adevărat
m-am lăsat dusă de curent(ul literar)
n-oi fi ales bine curentul dar cum să alegiîntre atâtea
nume ciudate
mai vorbim zic supărată scuturându-mă de moloz
strângând în braţe puiul cu aripile jerpelite
în timp ce Întunericul se întunericeşte şi mai tare
iar Tăcerea năvăleşte cu puterea talazurilor mării,
năucindu-mă
şi
unde eşti?
unde sunteţi? aude cineva?
mai aude?
Căutaţi-mă-n nori
mai apuc să strig
în faţa valului uriaş
ce m-azvârle-n ochiul crăpat al cerului
ce clipeşte misterios

Din Cozi de şopârlă în reţea (în volumul Sânziana Batişte, Înfăşurat în ţipăt, eLiteratura, 2016).