Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme pentru „Caiete Silvane”: George Vulturescu

Poeme pentru „Caiete Silvane”: George  Vulturescu

Noiembrie 2016

Adam Puslojić

Ar fi trebuit să fie Patriarh sau Monarh
după cât de migălos i-a desemnat Domnul
chipul cu barbă albă

dar a comis o mare erezie
pentru care nu poate fi iertat:
l-a furat – precum apostolii pe Iisus –
pe Nichita Stănescu și l-a îngropat în inima sa 
de bezne balcanice.
„Sunt un mormânt, 
sau un cimitir”, scrie el, ereticul.

Cine să-l ierte pentru că umblă printre noi
cu un cimitir în inimă?

„Mă, ce v-ați înmulțit, stă el câteodată
și se miră la Ioan Flora, la Marin Sorescu,
la Adrian Păunescu, la Marin Mincu.
Lăsați-mi și mie un loc
că prea sunteți grădini suspendate
La jumătatea drumului spre cer…”

Ar fi trebuit să fie Patriarh ori Monarh
lângă Tabula Traiană de la Cazanele Dunării –

Când ajunge la apele ei – dintr-o parte 
în altă parte – Dunărea îl spală
de cele o mie de erezii din Serbia 
și de cele o mie de erezii din România
iar el îi strigă în limba lui, sârbo-vlahă:
„Dragostea noastră,
Fie-ți chipul de pâine!”


Poetul care își duce Versurile cu elefanții

Tropotul elefanților se auzea tot mai aproape
de cetate
guvernatorii cu soldă tremurau
ca o pânză de păianjen în vânt

Ce aduceau ei, cu elefanții în ziua aceea,
poeții din provincii
care nu stau niciodată la masă
cu împărțitorii de panglici?
Necunoscuți au intrat în sălile pompoase:
și-au desfăcut paginile poemelor
precum samsarii desfăceau hlamidele
de pe trupul roabelor aduse spre vânzare în piețe.
Dintr-odată, acolo, și-au văzut propriile versuri
cu ochii celor de față,
își auzeau cuvintele cum şficuie în urechile lor
și au început să le placă –
au avut geniu în noaptea aceea neagră a provinciei
în care lupoaicele caută jăratic la focurile nepăzite –
acum știu că vor refuza
toți banii din lume pentru ele

Nebuni poeții din provincie
să fi venit la târguri în ziua aceea 
ei care nu stau niciodată la masă cu împărțitorii de panglici –
nebuni și elefanții mei care știau
că nu-ți poți arvuni decât propria greutate
nebuni elefanți care mi-au trecut, fără grabă, poemele
vers după vers
pe pânza de păianjen subțire a liniștii din sală
unde guvernatorii cu soldă se mai leagănă
așteptând încă aurul, smirna și tămâia
dar numai un poet smintit din Nord
mai are elefanți
și merge unde vrea cu ei

Autor: George Vulturescu