Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Elemente noi în conturarea biografiei preotului Valentin Coposu

Elemente noi în conturarea biografiei preotului Valentin Coposu

Octombrie 2016

Personalitatea părintelui Valentin Coposu este bine cunoscută, în ultima vreme văzând lumina tiparului două lucrări valoroase dedicate familiei sale şi parohiei unde a slujit multă vreme, Bobota1. După cum se ştie, şcoala primară a urmat-o la Domnin. Noi ne-am propus în acest demers să-i urmărim alte două părţi ale traseului său şcolar, ciclul gimnazial şi liceal, sprijiniţi de cele opt anuare şcolare tipărite în anii urmaţi de Valentin Coposu la Şimleu şi, respectiv, Baia Mare. De asemenea, vom înfăţişa două fragmente din corespondenţa lui cu un teolog sătmărean.
Cele patru clase gimnaziale le-a urmat la Liceul Minoriţilor din Şimleu. În primele două clase i-a avut colegi, printre alţii, pe viitorul preot greco-catolic Mihai Bruchental şi pe viitorii învăţători greco-catolici, iar după aceea de stat, Simion Oros şi Ştefan Oşian2. În ultimii doi ani de gimnaziu Ştefan Oşian s-a transferat la altă instituţie şcolară. Limba română şi religia greco-catolică erau predate în aceşti ani la Şimleu de către vicarul Alimpiu Barbuloviciu; de notat ar fi faptul că manualul de limba română era realizat de către avocatul Andrei Cosma3. Diriginte al clasei lui Valentin Coposu a fost profesorul Mártonyi Lukács, în primele două clase, apoi Kölln Norbert Gyula, pentru ca în ultima clasă urmată în oraşul sălăjean diriginte să îi fie profesorul Mahalcsik Titusz. Interesant este că doar în primul an prenumele elevului Coposu (scris Kopasz, desigur) apare sub forma „Valent”, în rest fiind preferată forma maghiară, „Bálint”. 
Pe parcursul anilor gimnaziali Valentin Coposu s-a distins la învăţătură, numărându-se printre cei mai sârguincioşi elevi, atrăgându-şi laudele instituţiilor ori ale conducătorilor laici sau bisericeşti care sprijineau fiinţarea acestei vestite şcoli. Astfel, în primul an a câştigat 7 coroane emise cu prilejul sărbătorii mileniului, din partea Băncii comitatului Crasna. În anul doi a beneficiat de o scutire de taxe din partea cardinalului dr. Schlauch Lőrinc. Din partea aceluiaşi înalt prelat a beneficiat de scutire de taxe şi în anul al III-lea; la aceasta s-a adăugat în acel an şcolar şi o bursă în sumă de 40 de forinţi de la Fundaţia „Teodor Silaghi” a Capitlului Episcopiei Greco-Catolice de Gherla, precum şi 2 coroane din partea protopopului Trusza Lajos. În ultimul an gimnazial a beneficiat de scutirea de taxe din partea cardinalului dr. Schlauch Lőrinc, dar şi de 80 de coroane de la aceeaşi fundaţie din Gherla.
Clasele de liceu le-a urmat la Liceul de Stat din Baia Mare. Printre colegii români i-am remarcat pe viitorii preoţi greco-catolici Ilie Călăuz, Virgil Şurani şi Ioan Varna, economistul Demetriu Coltău, Gavril Oşian (viitor prefect al judeţului Satu Mare) sau avocatul Sever Pop de Băseşti. 
În a VI-a clasă gimnazială (a II-a de liceu), între cei 45 de colegi îi găsim pe aceiaşi de dinainte, care aveau să ajungă oameni reprezentativi ai românilor. 
Numărul elevilor se împuţinează şi în anul următor, când în clasă au fost 43 de colegi. Dintre români, se remarcă Gavril Oşian, eminent de altfel an de an. La finalul anilor de liceu în clasă au mai rămas 41 de elevi. Dintre colegii amintiţi în clasele precedente nu îl mai găsim pe Ioan Varna. Eminenţii clasei au fost Gavril Oşianu şi Ioan Szabo. Examenul de maturitate a fost trecut cu bine de 18 elevi, de 13 cu „foarte bine”, unul singur, cine altul decât Gavril Oşianu, obţinând calificativul „excelent”. Valentin Coposu îşi exprima dorinţa de a urma o carieră în drept. 
Diriginte al clasei i-a fost în toţi aceşti patru ani petrecuţi la Baia Mare profesorul Incze Lajos, care a predat de-a lungul anilor limbile latină, greacă, dar şi ore de sport, deţinând totodată şi funcţia de conducător al bibliotecii şcolare. Orele de limba română, precum şi cele de religie greco-catolică au fost predate de către preotul greco-catolic Andrei Popp4.
Cursurile de teologie le-a început la Budapesta, dar, din cauza crezului său politic şi naţional, a fost eliminat, astfel că şi-a continuat pregătirea, absolvind la Gherla. A avut specializarea în limba aramaică5. A fost hirotonit în 12 decembrie 1909.
Nu ştim mai multe în acest moment despre studiile la teologie. Putem însă bănui că a fost coleg cu câţiva cunoscuţi viitori preoţi greco-catolici. Unul dintre prietenii lui Valentin Coposu din timpul studiilor teologice a fost Ioan Soran, şi acesta studiind la Oradea şi Budapesta, anul hirotonirii arătându-ne că s-ar fi putut ca ei să fi fost colegi câţiva ani6. Prin mijlocirea domnului prof. univ. dr. Ioan-Felician Soran, nepotul părintelui Ioan Soran, am intrat în posesia a două ilustrate expediate din Oradea de către teologul Valentin Coposu lui Ioan Soran, aflat la studii în Budapesta. 
Cronologic, prima dintre ele este o Ilustrată cu un peisaj [data poştei: 905 nov. 21]. Iată textul ei:
Rev. Domn
Ioan Soran
teolog
Budapest,
Központi papnevelde (Seminarul Central)

Cum te afli frate Soran
Te sărută al tău amic Valentin Coposu
Frate Soran
Văd că totuşi numai acuş am ajuns şi eu la rând. Ai dorit să vezi pe Thoma. Are el deja pe alţii şi anume un „[indescifrabil] kepű” dar mi-l bâzăeşte aşa mult. Am auzit frate că te porţi foarte bine şi că lucri că Te însufleţeşti! Eu îţi gratulez din toată inima. Fii „român verde ca stejarul”. Precum am auzit nu ţi mai frică aşa tare nici de foame (decum Ludovic Vida). Vezi numai. Şi aşa poate fi omul de treabă. Servus Valentin Coposu
Salut pe Dragoş, pe Moisa şi pe Pop Vasiliu.

Eu cred că dl. Tóth e denumit de pleban şi în locul lui a venit dr. Lestyán, fostul capelan de la Sf. Ladislau. Încă un salut. Valentin Coposu


Al doilea mesaj este scris pe o Ilustrată cu Palatul Episcopal Greco-Catolic din Oradea [data poştei 1906 ian. 19]. După opinia noastră, Valentin Coposu a urmat cel puţin câteva cursuri de teologie şi la Oradea, textul acestui mesaj stând la baza bănuielii noastre. Dar iată cum sună textul acestui mesaj prietenesc:
Rev. Domn
Ioan Soran
teolog
Budapest,
Központi papnevelde (Seminarul Central)

Poate nu ai uitat că noi mâine avem Botezul D[omnului] Bobotează. Multe zile onomastice!
906/18 ian. Servus Valentin Copos
I. Puşcaş e aici în aulă actuariu în locul lui Darabant. Chiar ieri au sosit.

Verso
Frate Soran! Înainte de toate cer scuză, că până acum nu ţi-am scris, deşi tu mi-ai gratulat de Crăciun. Dar nu din vina mea s-au întâmplat. Ştii că la Crăciun au fost ordinare (Boroş) şi am rămas la [indescifrabil] şi epistolele mi-a scos Kuliţă şi a mea scrisă de tine au uitat-o la sâne până la Anul Nou şi atunci am întârziat cu gratulare, deci acuma pentru aducere aminte. Noutăţi nu am să-ţi scriu, că ducem rău, aceea nu-i noutate. Acuma so conjurat ungurii în contra noastră. Te salut. Valentin Coposu.

Aceste scurte gânduri aşternute de Valentin Coposu către Ioan Soran ne arată prietenia dintre cei doi tineri. După câţiva ani de la trimiterea acestor versuri, mai precis după căsătoria lor, aveau să devină rudenii prin alianţă, soţiile lor având strămoşi din familia preoţească greco-catolică Cinca (Ţinca). Anii de şcoală ai lui Valentin Coposu ne permit să ne întoarcem în timp pentru a reconstitui atmosfera din acea epocă, premergătoare a împlinirii idealului naţional.

Note:
1. Marin Pop, Monografia familiei Coposu, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2014, p. 53; Monografia localităţii Bobota: între istorie şi memorie, coordonator Marin Pop, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2013, p. 121.
2. Ştefan Oşian (1884-1934), vezi şi Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, vol. III, Satu Mare, 2015, pp. 94-95.
3. A Minorita-Rendiek Vezetése Alatt Álló Szilágysomlyói Római Katolikus puspőki Gimnazium Értesitője az 1896/1897-in Tanévról, (Anuarul Liceului Piarist din Şimleu Silvaniei), Nagyvárad, [Oradea], 1897, pp. 58, 64-66, 72; Ibidem, 1897/1898, 1898, pp. 68, 73, 76, 82; Ibidem, 1898/1899, 1899, pp. 37, 46, 53, 59; Ibidem, 1899/1900, 1900, pp. 72, 76.      
4. A Nagybányai M. Kir. Állami Főgimnázium Értesitője 1900-1901 Tanévről (Anuarul Liceului de Stat din Baia Mare), Nagybánya, [Baia Mare], 1901, pp. 65, 105-106; Ibidem, 1901/1902, 1902, pp. 42, 89-90; Ibidem, 1902/1903, 1903, pp. 41, 90-91; Ibidem, 1903/1904, 1904, pp. 75, 141-142, 152-155.
5. Marin Pop, Monografia familiei Coposu, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2014, p. 54.
6. Ioan Soran (1883-1973). Căsătorit cu Cornelia Rezei, fiica vice-arhid. Ludovic Rezei. A fost hirotonit în 1910. A funcţionat în mai multe parohii de pe teritoriul judeţului Satu Mare: Supuru de Jos, Racova, Istrău, Doba, Necopoi şi Roşiori, unde era titular când Biserica Greco-Catolică Română Unită a fost interzisă. De numele lui se leagă începuturile presei româneşti la Carei. A semnat articole de fond în săptămânalul „Gazeta de luni”, colaborând de asemenea la o altă publicaţie careiană, „Neamul nostru”. A fost arestat în 1948 împreună cu fiul său, Felician Maria, de asemenea preot greco-catolic, pentru că amândoi au refuzat trecerea la ortodoxie şi pentru pastoraţie clandestină. Pentru amănunte vezi şi Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, vol. III, Satu Mare, 2015, pp. 74-76.

Autor: Viorel Câmpean