Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Moștenirea lui Kós Károly în Sălaj (II)

Moștenirea lui  Kós Károly în Sălaj (II)

Octombrie 2016

Biserica reformată din Tetișu 
(comuna Fildu)

Introducere
Tetișu este un sat din sudul Sălajului, deci din partea inferioară a Țării Călatei. Localitatea se află pe DN1 G, asemenea satelor Cuzăplac și Almașu. În plus, și în aceste sate, la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, se ridică biserici noi.
În anii ’30 ai secolului trecut, Tetişul încă avea o biserică medievală cu navă datând din secolul XIII, cu altarul reconstruit în secolul XVII1. Însă istoria a fost necruțătoare atât cu satul, cât și cu biserica. Tavanul casetat dovedește că biserica a suferit în urma invaziei tătarilor, fiindcă este realizată la câțiva ani de la năvălire, în anul 16922. Cu toate acestea, după mai bine de 200 de ani, a ajuns într-o stare în care deja prezenta un pericol pentru credincioși.
Deși în perioada interbelică a început procesul de salvare a monumentelor istorice, iar preotul fiind conștient de valoarea istorică a bisericii a încercat să o salveze, prezbiteriul a decis demolarea, gândindu-se la utilitatea de a refolosi materialul în construcția noii biserici sau a altor construcții. 
În afară de starea de conservare a bisericii medievale, o altă motivație în a construi o nouă biserică a venit și din partea factorului demografic. La sfârșitul secolului XVIII, localitatea avea o populație de 174 de suflete, iar în perioada interbelică numărul a ajuns la 4823, urmând ca în 1948 să ajungă la maximul său de 5484. Vechea biserică renovată în secolul XVII nu mai oferea spațiul necesar credincioșilor.   

Realizarea planului. Planul inițial
În anii ’20, Kós Károly a fost ales să realizeze planurile pentru o nouă biserică. El a realizat în 1929 un plan5 care reflectă planurile bisericii realizate de el până în acel moment. Turnul subțire este conceput ca un punct centrifug.
Din desenul păstrat se poate observa cum arăta fațada vestică, cea sudică și turnul sud-vestic. În cazul celui din urmă se poate observa influența dinspre biserica reformată din Mănăstireni. Este de menționat faptul că aici existau două turnuri, însă cel sud-vestic s-a distrus.
Fațada vestică este împărțită în două niveluri suprapuse. Primul nivel prezintă un portic cu două coloane, ce susțin un fronton triunghiular, care prezintă un arc semicircular în intrados. Acest portic este asemenea celui de la biserica din Stana. Deasupra porticului se deschid cinci ferestre semicirculare de dimensiuni mai mici. Nivelul superior prezintă un fronton colosal, mai mare decât primul nivel, dar simplu, fără nicio deschidere.
Fațada sudică este simplă, clasicizantă, prezentând aproximativ central o intrare cu o ușă în arc de mâner de coș, care este flancat de câte un fel de pridvor deschis în vest și est. Doar la sud se găsesc patru coloane care susțin acoperișul bisericii.
Turnul este unul zvelt. La primul nivel prezintă o intrare semicirculară prin care se realiza accesul în turn. Deasupra ușii, următorul nivel prezintă câte o deschidere semicirculară în partea de vest și est. Până la nivelul superior este lipsit de orice deschidere, însă acest lucru este compensat la ultimul nivel unde, pe fiecare latură, se deschid câte trei ferestre semicirculare poziționate central. Turnul prezintă un foișor deschis cu câte trei arce în formă de mâner de coș (des întâlnit în arhitectura vernaculară), iar acoperișul este lipsit de turnulețele de colț.
Planul, însă, a fost refuzat, iar Kós Károly în anii ’34-’35 s-a văzut nevoit să realizeze un nou plan. Acesta nu este specific stilului său, ci reflectă stilul regional, fiind astfel și o imitație a bisericii medievale de aici.
Un prim motiv al schimbării planului s-a pus pe seama localnicilor. Alt motiv ar fi unul intrinsec, psihic, datorat funcției îndeplinite în cadrul eparhiei bisericii reformate. Din această cauză s-a reorientat și a devenit mai conservator, fapt observabil în cazul lucrărilor sale ulterioare. Al treilea motiv vine dinspre contactul lui cu Debreczeni László, care în 1936 a realizat planurile bisericii medievale.

Biserica reformată din Tetișu. Construcție și analiză
Biserica reformată din Tetișu a fost realizată între anii 1937 și 1941. Construcția a fost îngreunată de lipsurile materiale, iar această problemă a fost rezolvată de un îndelung proces de strângere de bani, finalizat cu strângerea unei sume de 500000 lei6. 
Planul a fost realizat, așa cum am mai menționat, de către Kós Károly, deja renumit ca arhitect și om de cultură din zonă. Pentru această muncă a primit o sumă de 1 800 de lei7.
Exteriorul 
În vest biserica nu prezintă o intrare, așa cum prezentau bisericile medievale în general sau biserica medievală de aici. Fațada vestică este întregită de o absidă patrulateră cu lățimea mai mică decât cea a navei. Acest model de absidă nu era specific bisericilor de zid, ci mai ales celor de lemn.
Absida altarului pe latura vestică prezintă două ferestre semicirculare cu înălțimi mai mari. Latura de nord și cea de sud, în schimb, prezintă două ferestre cu o înălțime mai mică la primul nivel și două ferestre mai înalte la al doilea nivel. Colțurile sud-vestice și nord-vestice sunt susținute de contraforturi, ceea ce sugerează influențe ale arhitecturii gotice, dar este de subliniat că în ritul protestant altarul și-a pierdut rolul ritual, fiind doar o imitație a arhitecturii medievale și vernaculare.
Fațada sudică a navei prezintă în centru un portic cu un acoperiș în trei ape susținut de două coloane. La acest portic se urcă printr-un șir de scări, de unde se face accesul în biserică. În partea de vest și de est a porticului sunt câte două ferestre semicirculare. Însă echilibrul fațadei este „spart” de două ferestre suprapuse, asemenea celor de pe latura de sud și nord a absidei altarului. Colțurile estice și vestice sunt sprijinite de contraforturi.
Fațada nordică a navei prezintă aceeași structură, cu câte două ferestre în partea de vest și est. De asemenea, în vest se regăsesc și ferestrele supraînălțate. 
În estul navei este poziționat turnul patrulater cu o lățime apropiată de cea a absidei altarului. Pe latura sudică se află o deschidere prin care se face accesul în biserică. La nivelul al doilea prezintă două ferestre semicirculare, în timp ce nivelul al treilea are doar o singură fereastră semicirculară. Latura nordică a turnului, la primul nivel, prezintă o fereastră circulară asemenea unei rozase. Nivelul al doilea are doar o singură fereastră semicirculară. Al treilea nivel nu are ferestre, dar la ultimul se găsesc două ferestre. Astfel, turnul are lumină, atât cât este necesar.
Nivelul superior prezintă un foișor deschis, iar acoperișul este completat cu patru turnulețe de colț, considerate de către Kós Károly ca specifice Țării Călatei și Transilvaniei, devenind în această perioadă un laitmotiv al lui.
Interiorul 
Interiorul este unul specific bisericilor reformate. Astfel că vizavi cu intrarea, de-a lungul peretelui nordic a fost adosat amvonul, iar în centru este plasată Masa Domnului, cele două elemente ce au preluat rolul ritualic al altarului. Spațiul interior este umplut cu bănci, toate fiind poziționate înspre amvon, pentru ca preotul să poată fi privit în timpul slujbei. Excepție face banca, numită și scaunul preotului, care este poziționată în dreapta amvonului, fiind orientată înspre sud.
În partea de vest a fost plasată tribuna vestică, iluminată de două ferestre aflate la al doilea nivel al laturii sudice și nordice a absidei altarului, în timp ce ferestrele aflate la primul nivel iluminează băncile de sub tribună. 
În partea de est a fost plasată tribuna estică, iluminată de două ferestre aflate la al doilea nivel în partea estică a navei, iar ferestrele aflate la primul nivel iluminează băncile de sub tribună. Deși am afirmat că strică echilibrul fațadei, ele au un rol utilitar. În plus, în partea de jos a scărilor prin care se face accesul la tribună sunt reașezate casete din vechea biserică.
Tavanul, de asemenea, mai păstrează câteva casete pictate, realizate de Gyalui Asztalos János, dar majoritatea au fost aruncate și distruse, fapt datorat inconștienței preotului și a sătenilor, iar ce s-a salvat e contribuţia lui Kós Károly.

Concluzii
În final, dacă este să analizăm acțiunile credincioșilor, se poate observa cum voinţa a devenit faptă. La început, prezbiteriul a hotărât demolarea bisericii medievale. Cum se poate vedea, în urma voinței unui grup de oameni a rezultat o acțiune distrugătoare. Însă, în cele din urmă, voința credincioșilor de a ridica o nouă biserică a avut un rezultat creator, deși, în acea situație, ea a fost motivată de credința lor. Prin urmare, credința în Dumnezeu a dus la dorința acestora de a avea un loc unde să se poată apropia de El și, în sfârșit, această dorință a dus la construirea bisericii. Astfel, în acord cu Lestyan, pot spune că bisericile sunt pietre sfințite, dar eu afirm că o biserică este chiar materializarea credinței.

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Ilustrația planului inițial al bisericii reformate din Tetișu. Sursă: Anthony Gall, Kós Károly muhelye. The Workshop of Kós Károly, Ed. Mundus, Budapest, 2002, p. 386.
Fig. 2. Biserica reformată din Tetișu. Sursă: arhiva personală.
Fig. 3. Turnul bisericii reformate din Tetișu. Sursă: arhiva personală.

1 Bálint Zoltán, „Ketesd” în Magyari Hunor-Veres Tünde, Kalotaszegi Református Egyházmegye templomai, Székelyudvarhely, 2011, p. 37.
2 Kelemen Lajos, Művészettörténeti tanulmányok, Kriterion könyvkiadó, Bukarest, 1977, p. 103.
3 http://varga.adatbank.transindex.ro/?pg=3&action=etnik&id=2580, accesat la data de 25 august 2016.
4 Bálint Zoltán, op. cit., p. 37.
5 Anthony Gall, Kós Károly muhelye. The Workshop of Kós Károly, Ed. Mundus, Budapest, 2002, p. 386.
6 Ibidem.
7 Ibidem. 

Autor: Varga István Attila