Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Când cititul devine o meserie

Când cititul devine o meserie

Octombrie 2016

Prozator, eseist, poet, autor de cronică de film, Radu-Ilarion Munteanu este unul dintre bloggerii cunoscuţi, semnându-se şi cu numele RIM. Biografia scriitorului este interesantă deoarece o bună perioadă a activat la Institutul de Cercetări Chimice din Bucureşti, iar apoi ca fizician la o unitate cu capital integral particular, specializat în cercetare, dezvoltare, omologare a produselor fito-sanitare.
Vă veţi întreba ce are în comun un cercetător ştiinţific cu literatura? Foarte multe, mai ales că reuşeşte atât prin volumele pe care le publică, cât şi prin eseurile prezentate în diferite reviste să aducă în faţa cititorilor o altă abordare a feţelor literaturii. Cărţile lui de proză scurtă, jurnal, eseuri de cinematecă se remarcă prin rigurozitatea care sunt construite, lucru care se datorează şi acestui segment principal din viaţa lui – cercetarea ştiinţifică. De altfel, a şi publicat o serie de cărţi ce au în prim plan cercetări în domeniul sintezei şi caracterizării compuşilor macro-moleculari, în chimia şi tehnologia polimerilor, contribuind la îmbogăţirea cercetărilor în domeniul fizicii şi chimiei.
L-am cunoscut pe RIM din revista „Tribuna”, acolo unde este prezent de fiecare dată cu cronici şi interviuri. Pentru început am crezut că este cineva din conducerea redacţiei care şi-a ales un pseudonim, însă mai apoi am descoperit criticul cu pana ascuţită, prezent mereu la datorie când e vorba de cele mai recente apariţii.
Volumul „Meseria de cititor”, apărut în Colecţia Arcadia a Editurii Neuma, coordonată de Andreea Hedeş, aduce în faţa noastră o serie de cronici şi eseuri realizate de Radu-Ilarion Munteanu încă din perioada în care era redactor la portalul cultural LiterNet.ro unde a editat carte digitală în cadrul editurii cu acelaşi nume.
Recunosc că niciodată nu am fost adeptul citirii cărţilor în variantă electronică, deoarece consider că pe o carte trebuie să poţi să subliniezi cu creionul lucrurile ce ţi-au atras atenţia şi să consemnezi pe marginea acestora. Nu prea citesc e-book-uri şi datorită faptului că nu poţi sta într-o asemenea lectură mai mult de o oră, ochii obosindu-ţi de la calculator. Asta nu înseamnă că varianta electronică nu este astăzi una căutată de către generaţiile tinere. O bună parte din cărţile prezente în volumul „Meseria de cititor” au apărut în varianta pdf, RIM având meritul de a ni le aduce în faţa noastră prin vizorul lui critic. Mare parte dintre acestea nu le-am citit, iar unii autori mi-au fost necunoscuţi până în acest moment. Criticul mi-a îmbogăţit, prin lecturarea cărţii lui, cunoştinţele despre fenomenul literar al zilelor noastre. 
Deşi în Argument spune: „Această carte nu e un demers critic. Nu e însă niciun exerciţiu de lectură sotto voce”, cartea nu poate fi privită decât dintr-un unghi critic pentru că modul în care este structurată fiecare prezentare, referirile la diverse epoci literare ne aduc în faţă un autor bine documentat, care ne dovedeşte că plăcerea de a lectura o carte poate fi mai apoi împărtăşită şi cu alţii prin intermediul cronicilor.
În Prefaţă, scriitorul Horea Gârdea spune despre RIM că „este un stârnitor de pofte livreşti”, fiind „un profesionist al criticii de întâmpinare cu deosebirea că el înlocuieşte unele dintre ticurile şi manierismele domeniului cu o agitaţie fertilă în jurul operei pe care o atacă din unghiuri multiple” (p. 9).
Ne întâlnim cu 20 de texte care prezintă atât e-cărţi, cât şi volume tipărite în anumite periodice, cititorii având posibilitatea să compare cărţi şi texte cu statut diferit, RIM fiind, în scrierile lui, echilibrat, cu măsură, având opinii care pot fi luate în considerare atât de către cititori, cât şi de către recenzat. Nu este uşor să scrii despre o carte de critică, să faci critică la critică, cum s-ar spune, însă nu putem să nu remarcăm, în demersul nostru, faptul că lecturarea acestui volum am făcut-o cu atenţie şi curiozitatea descoperirii unor lucruri noi.
De la Lidia Vianu, la Elena Pasima, Dana Ştefan, Voicu Bugariu, Ştefania Coşovei, Radu Ţuculescu, Radu Coşaru, Alexandru Freiberg, Dan Lungu, Rodica Manolache, Ion D. Sîrbu, Mircea Horea Simionescu, Emil Brumaru, Ioan Chirilă şi mulţi alţii, cu toţii sunt surprinşi în cartea lui RIM. Spre exemplu, despre Elena Pasima spune că „textul e livresc, dar viu” (p. 14), făcând referire la volumul „Curtea-de-Ape”. În acelaşi ritm, criticul merge mai departe spunând despre Voicu Bugariu că „alterează folosirea persoanei I cu fals neutral persoana a III-a, menţinându-se detaşat în afara planului narativ” (p. 21), făcând referire la cartea „Mozart şi moartea”. 
Cărţile sunt publicate la LiterNet.ro, la fel ca şi „Degetele lui Marsias” de Radu Ţuculescu, despre scriitor cronicarul declarând că are „puterea de sesizare a expresivităţii generalizante şi clişeizante a măruntului fapt divers” (p. 33).
Radu Coşaru are „performanţa rarisimă de a se exprima pe sine ca entitate gânditoare, de a se inventa chiar extrăgând cu paradoxală abilitate semnificaţii majore din ştiri” (p. 38) în „Un august pe un bloc de gheaţă”, iar: „Eseurile lui Dan Lungu ar reprezenta un melanj între secţiunile concluzive ale unor cercetări de sociologie culturală stricto-sensu şi meditaţiile până la limita metafizicului (cu unii paşi de balet intelectual dincolo de acesta), pe marginea respectivelor concluzii” (p. 49) – „Eseuri de sociologia artei şi literaturii”. Interesantă şi prezentarea despre Rodica Manolache şi volumul ei „Povestea Elisabetei Rizea”, care are două personaje din istoria recentă, etnologul Irina Nicolau şi Elisabeta Rizea, o adevărată purtătoare de repere culturale care, conform criticului, împărtăşesc o durere comună într-o relaţie de ecou.
Criticul atrage şi atenţia atunci când trebuie, referindu-ne aici la cartea „Pivniţa” de Radu Ţuculescu, apărută la Editura eLiteratura, iată ce spune: „Nu tu redactor de carte, deşi acesta există şi din câte ştim (a cumulat şi funcţiile de tehnoredactor şi corector), în fine. Poate editura se va perfecţiona în timp” (p. 121), iar despre carte în sine adaugă că „e o reuşită profesională, fără să fi rupt inima târgului”. Această dilemă o am şi eu în ceea ce priveşte ediţiile electronice: dacă volumele print se calculează în tiraj, cum ne dăm seama câţi cititori au ediţiile electronice? După numărul de accesări ale pdf-ului sau după click-uri? Lucrez şi eu la un ziar şi ştiu cum poţi să ai accesări la câţiva euro în plus. Deci, rămâne irelevant. Doar dacă vorbim despre vânzare pdf, atunci da. 
Despre volumul „Aritmii” al Andreei Hedeş (unul tipărit) aflăm că este unul care merge într-un crescendo, regăsind în el un poet remarcabil, care are originalitate, densitate textuală şi ideatică.
Cartea lui Radu-Ilarion Munteanu se citeşte cu creionul în mână (dacă era electronică nu ştiu cum o citeam, mă bucur că este editată), descoperind aici multe lucruri folositoare pentru lecturile noastre de mai apoi. Ba mai mult, stârnindu-ne să căutăm unele dintre aceste cărţi. Lucru ce denotă că autorul îşi face bine „meseria” de promotor al literaturii pe care o aşază, piesă cu piesă, într-un puzzle ce oglindeşte o viaţă a scrisului.

Autor: Menuţ Maximinian