Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: Me before you (2016)

Filmografiile Simonei: Me before you (2016)

Octombrie 2016

Me before you sau în varianta română, Înainte să te cunosc, este semnătura de debut cinematografic a regizoarei Thea Sharrock în colaborare cu jurnalista și scriitoarea britanică Jojo Moyes care, în postura de scenaristă, a avut deplina libertate de a-și adapta romanul pentru marele ecran. Actorii principali aleși pentru film sunt Emilia Clarke și Sam Claflin, actori pe care toată lumea îi știe din Game of Thrones (Daenerys Targaryen, mama dragonilor) și, respectiv, The Hunger Games (Finnick Odair) astfel că, încă dinaintea începerii filmului, spectatorul va avea o oarecare senzaţie de familiaritate. Numai că orizontul de expectanţă se va disipa în particule mici, transparente, pentru că rolurile celor doi par oglinzi ireale ale performanţelor actoricești cu care ne-au obișnuit. Sam Claflin nu mai este un om al cărui fizic și putere mentală îl califică între luptătorii din Jocurile Foamei, iar Emilia Clarke nu seamănă deloc cu regina justă, cerebrală și aprigă din Urzeala Tronurilor. Şi poate că aceste matriţe mentale nu folosesc deloc comparaţiei decât în sensul aprecierii veleităţilor actoricești ale celor doi. Şi este salutar faptul că și în postura unui tetraplegic, Will Traynor, Claflin face un rol excelent, cu toate că de data aceasta camera se va concentra pe expresiile faciale ale acestuia, pe dialogurile în care se angajează iniţial sarcastic, arogant, morocănos și apoi, pe măsură ce se lasă cucerit de „asistenta” Lou (Emilia Clarke) pe nuanţele calde, tandre și jucăușe ale unui om care pare să fi redescoperit bucuria de a trăi. 
Povestea e simplă: într-un idilic orășel englez, Lou își întreţine familia. Atunci când pierde o slujbă pe care o iubește, aceasta e nevoită să se reorienteze și astfel ajunge să se prezinte la un interviu pentru postul de asistentă a unui tânăr care a rămas paralizat în urma unui accident. Fără experienţă, ingenuă, optimistă și cu un simţ vestimentar ușor excentric, ea va deveni pata de culoare în noua casă. Nu cucerește din start (desigur, cucerește spectatorii prin zâmbetul larg, sprâncenele care se ridică mereu a mirare copilărească), ci doar atunci când își depășește propriile limite și învaţă să fie tranșantă, să aibă răbdarea de a viziona filme cu subtitrare, să-și imagineze că dincolo de viaţa liniștită, dar monotonă din orășel, lumea se deschide plină și mare înainte. Will o ajută să se descopere, o încurajează și o iubește. Scenele sunt amuzante, pline de spirit, drăguţe și vor necesita cu siguranţă o cutie cu șerveţele la îndemână, fiindcă filmul înduioșează.
Desigur, filmul are un ton general luminos și chiar și aspectele discutabile, serioase (dreptul la sinucidere asistată) sunt sub forma unei tușe de penel care deschide loc interpretărilor și nu opac, închis, cu ton de judecată morală. De altfel, acest aspect al filmului este cel mai dezbătut și discutabil. Will este tânăr, bogat, iubit de Lou pe care o iubește la rându-i și cu toate acestea de neabătut în decizia sa de a se sinucide. Din afară, decizia lui ar putea părea lipsă de speranţă, lașitate, orgoliu (declară că nu poate accepta viaţa și suferinţa curentă atunci când privește în urmă la omul care a fost), iar dorinţa lui ca Lou să-i fie aproape în clipa finală, o cruzime. De asemenea, din perspectiva cealaltă, dorinţa familiei de a-l ţine cu orice preţ în viaţă, împotriva durerii pe care acesta n-o mai poate suporta comportă și ea discuţii. Astfel că, cel mai potrivit răspunde Nathan (Steven Peacocke cunoscut pentru Home and away, Whiskey Tango Foxtrot, Hercules: The Thracian Wars) atunci când declară: „Cine sunt eu ca să-l judec?”
În scena finală, aceea în care vocea lui Will dă glas scrisorii pe care Lou o citește în Paris se descoperă adevărata măsură a iubirii, iar îndemnul „trăiește deplin”, vine să aureoleze un film frumos, de atmosferă pe care vă invit să-l vizionaţi. Fundalul sonor susţine prin două piese ale lui Ed Sheeran (Thinking Out Loud care mie-mi place teribil și Photograph), dar și Imagine Dragons cu Not Today, X Ambassadors cu Unsteady sau Cloves cu Don’t forget about me, ceva din fragilitatea sentimentelor prezente în film.
 Sunt filme care rămân în memorie și filme pe care simţim nevoia să le împărtășim. Mulţumesc la rândul meu omului care și-a dorit să împărtășească filmul cu mine, recomandându-mi-l.

Autor: Simona Ardelean