Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Legenda Marelui Lup Alb*

Legenda Marelui Lup Alb*

Octombrie 2016

Ostenit de îndelungile căutări în jurul Pontului Euxin, apostolul Andrei şi-a îndreptat paşii spre sud, rezemându-se din când în când în toiagul noduros, pe care nu-l lepăda niciodată în drumurile sale. Barba-i uriaşă bătea de multă vreme către albul firelor ce se încăpăţânau să se înmulţească în jurul buzelor strân­se cu înverşunare. Din când în când, urmărea învâlvorarea nori­lor ameninţători ce întunecau zarea. Pe negândite, temeliile ceru­lui s-au cutremurat, lăsând ploaia să cadă ameninţător sub dan­sul fulgerelor. Rezemat în toiag, apostolul a rămas uimit, obser­vând cum ploaia cade în juru-i fără să-l atingă. Părea că Cel Prea-înalt făcuse cort larg împrejur şi acolo, unde lacrimile cerului izbeau pământul, se aprindeau mici vâlvătăi, care mai apoi s-au unit într-un lanţ de foc ce se înălţa ameninţător de parcă l-ar fi vrut ostatec. Tulburat, Andrei a căzut în genunchi împreunându-şi palmele:
- Îndură-Te, Doamne şi dezleagă robului Tău ce taină este aceasta şi cum să înţeleg semnul pe care mi-l dai?
- Adevăr zic: tu eşti cel chemat a mărturisi Legea Fiului Meu pe aceste meleaguri. Voi trimite să-ți fie tovarăş de nădejde pe Lupul cel Alb, simbolul legii străvechi al po­porului spre care ţi-ai îndreptat paşii.
Voia Ta, Doamne, fie peste toată slaba mea lucrare. Fiului Tău voi închina întoarcerea acestor suflete spre Legea cea Nouă!
Ca la poruncă, ploaia s-a oprit şi, în dreapta toiagului său răsturnat, s-a ivit un impunător lup cu blana albă ca laptele, a că­rui spinare ajungea la umerii apostolului îngenuncheat. După ce a privit fără teamă spre Andrei, lupul a scos un fel de scâncet prelung şi a pornit cu mers egal, urmat îndeaproape de apostolul încă uluit de întâmplare. Preţ de peste două ceasuri au mers aşa, lupul în faţă, oprindu-se din când în când, spre a se încredinţa că Andrei îl urmează. Apoi a părăsit drumul cel mare, luând-o spre stânga către o vale largă în fundalul căreia se arăta o stâncă îm­prejmuită de copaci bătrâni. Apropiindu-se, Andrei a desluşit de departe deschiderea întunecată a unei peşteri, mulţumind în gând Domnului pentru adăpost nesperat.
Pe când mai aveau puţin, cutremurată, înserarea s-a înfio­rat sub corul lugubru al urletelor. Se anunţa fără greş o haită de lupi ieşită după pradă. Andrei şi-a potrivit iar pasul cu cel al lupului alb, care adulmeca împrejurimile. Până să ajungă în gura peşterii, pe stâncă şi împrejur, până în vale, o mulţime de fiare îşi furişau siluetele cenuşii. Lupul alb şi-a scuturat torsul, în timp ce spina­rea îi fremăta sub tensiunea încordării.
Cu lupul de-a stânga şi bizuindu-se pe toiagul cel nodu­ros în dreapta, apostolul şi-a făcut curaj şi s-a pornit hotărât spre intrarea din stâncă. Om şi lup, s-au întors în pragul peşterii cu faţa spre haita ajunsă în preajmă. Aşezat pe labele dindărăt, Ma­rele Lup Alb a slobozit un urlet prelung, modulat în sumedenie de ecouri… Răspunzând ca la o comandă, lupii s-au aşezat cu burţile în iarba încă udă. Atunci Andrei a ridicat dreapta, binecu­vântând fiarele:
- Să fiţi de-a pururi paznicii acestor meleaguri şi apărătorii acelora ce şi-au ales drept simbol al cutezanţei lor chipul vostru!
Apoi, cu paşi rari, s-a apropiat de fiecare pe rând, mângâindu-le capetele şi rostindu-le în legea lor, de parcă le-ar fi ştiut graiul de când lumea. Uriaşul lup alb s-a cuibărit de-a latul intrării în peşteră, amintindu-le tuturor că, de acum încolo, el va fi ocrotitorul apostolului Andrei, iar peştera aceea va fi sălaşul în care şi-a găsit refugiul. În noaptea ce a urmat, Andrei a căzut în somn zbuciumat. Visă că din cer s-a ivit un sol măreţ, zburând pe spinarea unui dragon cu cap de lup.
- „Eu sunt Zalmoxis, despre care vei fi auzit în drumurile tale. Asemeni lui Moise, cel care a lăsat poruncile poporu­lui lui Israel, eu am lăsat seminţiilor din această vatră străbună Legile Belagine, spre a creşte şi a se întări sub puterea morală a regulilor… Am anunţat pe Magii cei Mari, din sacrele peşteri ale munţilor, că vei veni să le aduci Legea cea Nouă. Sfatul bătrânilor înţelepţi te va primi aşa cum a fost scris, pregătiţi să schimbe vechiul simbol al dragonului cu cap de lup cu semnul cel nou al Crucii. Aşază dar, cum se cuvine, noua învăţătură şi vei fi cinstit în veac, aşa cum eu am fost până la ceasul la care ai venit tu”... Tulburat foarte, Andrei s-a sculat sub prima geană a zorilor şi, urmând cărările ştiute de Marele Lup Alb, a pornit hotărât spre munţii cei semeţi ai acestui tărâm binecuvântat.

* Fragment din volumul De la Zalmoxis la Sarmizegetusa, Editura Ordo Ab Chao, Zalău, 2016.

Autor: Florin Horvath