Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme pentru „Caiete Silvane”: Andrei Codrescu

Poeme pentru „Caiete Silvane”: Andrei Codrescu

Octombrie 2016

ah, ach, vai bilingvism

From what language do you begin to drive your sentence?
In what direction? 
Which way do you translate?
From your native tongue to your childhood
or from the new to think yourself into the world
that is your home now?

In what language do you dream? 
I don’t dream in language. I dream in pictures.
Sometimes people from long ago
who spoke in my old language
appear in my dreams. Are they from there
or from here where I dream them?
In my dreams I sometimes read in a language
I never spoke or read 
but I’m dream-fluent in.
No one speaks in any language in my dreams
yet there it is, written and spoken by someone
I forgot already when I wake up.
I have no idea what that gibberish is on the tape.
You shouldn’ta done all that dreaming, girl.
Does here start there or here?
Is it arabic or sanskrit and is there still
a calendar on the wall gregorian or hebrew 
that isn’t  about time a calendar of stories.
The place you are what once you were is there
lost in one of those nonsense tales
that was somehow both home and elsewhere.
And where are they now who knew you there? 
When you travel between languages what suit 
do you wear, what suitcase do you carry?


ah, ach, vai bilingvism

Din ce limbă îți începi propoziția?
În ce direcție?
În care parte traduci?
Din limba maternă spre copilărie
sau din cea nouă unde te crezi în cochilia
ce-ți este casă acum?

În ce limbă visezi?
Eu nu visez în cuvinte. Eu visez în imagini.
Câteodată oameni de demult
ce vorbeau în vechea mea limbă
îmi apar în vis. Oare sunt ei de acolo
sau de aici de unde îi visez?
În vise câteodată citesc într-o limbă
pe care n-am vorbit-o sau citit-o niciodată
dar mă exprim fluent și înțeleg.
Nimeni nu vorbește în nicio limbă în visele mele
și totuși iat-o, scrisă și vorbită de unii
de care deja am uitat când mă trezesc.
N-am idee ce bolboroseală am înregistrat.
Nu trebuia să visezi atât, fetițo.
Oare aici începe acolo sau aici?
Este arabă sau sanscrită și oare mai este încă
un calendar de perete gregorian sau ebraic
ce nu e despre timp un calendar de povești.
Locul unde ești ce erai odată este acolo
pierdut într-una dintre acele povești absurde
în care erai cumva acasă și altundeva deopotrivă.
Și unde sunt acum cei care te știau atunci?
Când călătorești între limbi
ce costum porți, ce valiză cari?


pastoral

i live in the woods 
i have no change in my pockets
i never jingle coins
the extortion machine called city
peddles sugar and turns 
big bills into small coins
i have no change in the woods where change
is a constant i’m too slow to know 

i’m the Jingler of Unseen Change
on the next hill over lives the Keeper of Rhythm
and the Drummer whose beats are in my heart
one is a boy one is a deer 
and the third is an oak

the Collector has no fixed address
but when he shows up you better lay down that axe
address him as Senor Death 
he comes for the Tree Tax


pastorală

trăiesc în pădure
nu am mărunțiș în buzunare
niciodată nu zornăi monede
mașina de șantaj numită oraș
face bișniță cu zahăr și transformă
bancnote mari în monede mici
nu am mărunțiș în pădurea unde schimbarea
este o constantă sunt prea leneș s-o recunosc

eu sunt Zornăitorul Schimbării Nevăzute
peste următorul deal trăiește Păstrătorul de Ritm
și Toboșarul ale cărui măsuri sunt în inima mea
unul este un băiat altul o căprioară 
și cel de-al treilea e un stejar

Perceptorul nu are o adresă fixă
dar când apare ai face bine să lași jos toporul
adresează-i-te ca Señor Moarte
vine pentru Taxa pe Copac

 

Din volumul „The Art of Forgetting / Arta uitării”, apărut la Editurile „Caiete Silvane”, Zalău și „Școala Ardeleană”, Cluj-Napoca, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

Autor: Andrei Codrescu