Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Cumetrii molcome

Cumetrii molcome

August 2016

Dragă domnule Săuca,
După câte vă cunosc eu, nu sunteţi un om foarte comunicativ. Nu vă place vorbăria, nu vă place nici să întindeţi prea mult pelteaua atunci când scrieţi ceva. Încercaţi totdeauna să fiţi scurt şi concis. E-mail-urile dumneavoastră, în special, pot fi date ca exemple de lapidaritate. Nu m-aş mira ca şi după ce veţi primi acest material să-mi răspundeţi ceva de genul: „ok”, „da”, „nu”, „bine”, „nu-i bine”, „mulţam” etc. 
Nu cred că aş fi putut avea, în realitate, o discuţie prelungită cu dumneavoastră, în care să comentăm fiecare tabletă din carte. Mi-am închipuit că această discuţie a avut totuşi loc, dumneavoastră aţi citit, iar eu am făcut observaţii, exact cum aş fi făcut dacă vă comentam tabletele pe forumul ziarului în care au apărut.
Am încercat să fiu la fel de sincer pe cât aţi fost şi dumneavoastră când aţi scris. Sunt convins că nu vă veţi supăra pentru câteva remarci critice. N-am putut să le trec cu vederea şi să vă laud doar, sau chiar să vă tămâiez, cum se practică de către unii atunci când e vorba de ziaristul, redactorul şef la Caiete Silvane, directorul Centrului de Cultură şi Artă al Județului Sălaj, Daniel Săuca. De altfel, cred că nici nu aveţi nevoie de aşa ceva. Bănuiesc că v-ar şi indispune. 
Eu am în vedere doar pe ziaristul şi pe scriitorul Daniel Săuca, cu calităţile lui de necontestat: cu un stil interesant şi inconfundabil, cu priză la cititori, franc (uneori prea franc). Nu vă pasă de culoarea politică a şefilor dumneavoastră. Nu iertaţi pe nimeni. Procedaţi ca un kamikaze, dar… supravieţuiţi, şi mă bucură asta. S-ar zice că scrieţi după principiul: „Ce-i în guşă îi şi-n căpuşă”. Uneori însă sunteţi prea aspru, iar alteori de-a dreptul rău. Nu vă jenaţi nici să folosiţi cuvinte şi expresii mai puţin ortodoxe, sau să le citaţi, atunci când sunt folosite de alţii.
Judecăţile dumneavoastră sunt, în marea lor majoritate, juste, chiar dacă au şi o doză de exagerare, cu scopul de-a scoate mai bine în evidenţă nişte stări de lucruri prost alcătuite, nişte defecte sau năravuri. Imaginea societăţii româneşti contemporane, aşa cum rezultă din tabletele dumneavoastră, este, cu mici excepţii, una întunecată, sumbră. Se vede că v-aţi propus să arătaţi, mai ales, faţa urâtă, neagră a realităţii noastre. Poate că acest fel de a proceda v-a făcut şi să nu zâmbiţi decât foarte rar şi să nu râdeţi aproape niciodată (eu nu v-am văzut râzând!). Cu toate acestea, vă simt ca pe un om bun şi generos. Am suficiente probe în sprijinul acestor afirmaţii. 
Şi acum, comentariile de pe „forum”:

„Like”-uri fericite!
Spre deosebire de Vasile Dâncu, Andrei Pleşu, întrebat, într-un interviu, dacă crede în reforma clasei politice româneşti, a răspuns: „Pe termen scurt şi mediu, nu”. Pe cine să crezi? Referitor la like-uri, am propria mea experienţă: pun o povestire – interesantă din punctul meu de vedere – şi nu interesează pe nimeni, pun o fotografie anodină şi primesc o mulţime de like-uri. Învăţătură: nu trebuie solicitată inteligenţa şi răbdarea celor de pe facebook!
 Independenţa 
Aici nu suntem de acord. „Independenţa energetică” este un deziderat al tuturor ţărilor. Dacă ar fi fost independentă energetic, Ucraina n-ar fi virat spre Rusia, cu sula în coaste.
Fatalitatea erorilor
E clar că este o fatalitate, din moment ce într-un articol în care se înfierează erorile, apare cel puţin una: „atentalele” în loc de „atentatele”. Eu nu sunt un as al gramaticii şi m-am bizuit totdeauna pe corectori. Din păcate, aşa cum ziceţi, sunt puţini de meserie. Nu orice profesor de limba română este un bun corector. E important nu numai să ştii, ci să ai şi ochi şi să citeşti cu răbdare (silabisind, aş zice).
Meşterii cârmaci
Mai urâtă şi mai enervantă decât cearta între USL-işti este cea dintre ei şi Băsescu, ceartă în care vinele sunt împărţite.
Descentralizări
Sunt de acord cu dumneavoastră: descentralizarea este o problemă controversată şi spinoasă.
Apropo de erori: Ce înseamnă „cojones”?; nu l-am găsit în DOOM.
Încă un an pierdut
Adevărat: din multe puncte de vedere, încă un an pierdut, care se adaugă la ceilalţi douăzeci şi patru. Poate o fi altfel în toamnă 2016, când se vor număra bobocii.
Ipocrizia salvează România
Pentru că aţi pus în discuţie şi titlul, cred că ar fi mers şi „Circ”.
Un pumn de pastile
Pentru că tot aţi abuzat de truisme, vă servesc şi eu unul, în trei culori: scrieţi interesant, incitant, acid.
Întreb, maică, nu dau cu parul
Prea multe întrebări, şi toate retorice.
După politică
De ce credeţi că totuşi filmele româneşti sunt premiate la festivalurile internaţionale?
P.S. Trageţi-l de urechi pe corectorul cărţii, care n-a observat patru acorduri gramaticale greşite.
Eu sunt de părerea lui Camil Petrescu: Scrisul corect e pâinea profesorilor de limba română. Nu e obligatoriu decât pentru cei care nu sunt scriitori. Obişnuiesc să citez asta, ca să mă scuz pe mine.
Viziuni
Vedeţi, pentru asta e bună descentralizarea: să-ţi faci judeţul tău aşa cum vrei tu. Pentru asta trebuie însă să ai şi resurse. Are Sălajul suficiente resurse? Mi-e teamă că nu. Atunci, pentru el e bine să facă parte dintr-o structură mai mare, cu potenţe mai mari. O fi ţara? O fi regiunea? Astea sunt întrebările. Dacă va fi regiunea, mi-e teamă că judeţele mari vor trage spuza pe turta lor, aşa cum fac ţările mari din UE.
Negativ/pozitiv
Şi eu sunt sătul de veşti proaste. Noroc că am în mână telecomanda şi le pot închide gura colportorilor de astfel de veşti.
Apropo de întrebarea dacă Sarkozy şi-a scris singur discursurile: Andrei Pleşu mărturiseşte, într-un interviu, următoarele: „Îmi amintesc că, ajuns ministru de Externe, mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu ideea că voi citi discursuri scrise de alţii. Meseria mea era totuşi să scriu!... Îmi scriau discursul, eu îl citeam, iar ei, în timp ce citeam discursul scris de ei, luau notiţe şi, la sfârşit, mă şi felicitau sincer”.
Înclin să cred că aderarea României la UE a fost un pas care se va dovedi benefic.
Nu mai întrebaţi de ce nu suntem întrebaţi
Problema este că ne întrebăm singuri şi că nu avem răspunsuri la întrebările noastre. 
Celălalt
O viziune prea sumbră a realităţii zilelor noastre.
Salva-Vişeu
Din nou o viziune în culori prea negre şi… foarte mult „căcat”.
Despre ratare
Ce vă determină să vedeţi totul în culori întunecate, sau să vedeţi numai partea întunecată a lumii? De ce ţineţi să vă amărâţi cititorii? Vă atenţionez că un astfel de comportament dăunează la ficat, atât scriitorului cât şi cititorului.
Linişte, se lucrează!
N-o să reuşiţi să faceţi linişte. Gălăgia este fondul sonor natural pe care se desfăşoară politica noastră.
A murit şi propaganda?
Eu zic că n-a murit. Chiar dumneavoastră, prin funcţia pe care o aveţi, faceţi o bună propagandă culturii şi Sălajului.
Extremismul de lângă noi
Din păcate, extremismul naţionalist maghiar, din Ungaria, se infiltrează şi printre ungurii noştri şi nu ştim să-l contracarăm.
15 ianuarie 2012
Cred că cea mai valoroasă categorie de cultură este cea care ne merge la inimă. Nu oricine şi oricând se pricepe s-o facă. Elitele sunt în stare să se culturalizeze singure, masele trebuie culturalizate de noi. Prin urmare, în această direcţie trebuie canalizate eforturile principale.
România Furioasă
Schimbarea la care vă refereaţi a avut loc, fără tancuri. Acum aşteptăm schimbarea schimbării. Întrebarea este: Cu ce? Cu cine?
Posibile detalii
Aproape toate detaliile la care v-aţi referit s-au materializat întocmai.
Nici primul, nici ultimul trădător.
Vorba lui Caragiale: „Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie. Dar cel puţin s-o ştim şi noi!”
Alegeri cu neamurile
Înlăturarea „jocului politic” a fost tot un „joc politic”, care a ieşit şi nu prea a ieşit.
Lumini la amiază
Referitor la urarea din final, eu aş adăuga: Să avem parte de minţi luminate!
Civilizaţia „light”
Ştiţi şi dumneavoastră că nu putem face orice împotriva vântului. În orice caz, Sălajul n-o poate face. Putem doar să încercăm să contrabalansăm fenomenul cu… „civilizaţie hard”.
Câteva rânduri amicale
Corespondentul sălăjean al lui „molcom” este „cătingan”. Se mai zice şi „cătingănaş”, care aduce a „Tot pe loc, pe loc... deloc!”
Războiul continuă
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face! PDL a venit la putere graţie unei trădări şi a plecat de la putere ca urmare a unei trădări.
Ţigara de după
Încă nu s-a spart USL, dar s-a fisurat periculos.
Sclintiţii
Deştepţii mor de moarte bună, proştii (sclintiţii) de grija altora.
Cazul Năstase
Săracul om bogat! Bietul Năstase!
Căderea în propagandă
Mai deranjant decât faptul că, într-o ştire, ziaristul „îşi exprimă puncte de vedere personale”, este deformarea ştirii, trunchierea ei, scoaterea ei din context. Şi mai deranjant este când în loc să-şi exprime punctul lui de vedere, îl exprimă pe cel al patronului. Din păcate, aproape toate ziarele noastre sunt colorate politic, iar unii ziarişti au devenit simple flaşnete.
Câteva soluţii
Soluţiile propuse sunt de bun simţ. Sunt de acord cu ele, cu observaţiile făcute, anterior, la capitolul regionalizare. În „fiscalizarea totală”, bănuiesc că aţi inclus şi Biserica?
 din (D) A
Mă bucur că nu fac parte din categoria celor pe care-i criticaţi: scriu cu „â” din „a” şi am votat „DA” la referendum.
Să câştigi prin neprezentare 
La noi, ca la nimeni!
Penibil! Jalnic! Grotesc!
Aş mai adăuga: Dureros! Am fost impresionat de vocabularul „elevat” al parlamentarului Nicolae Stan. M-am documentat pe Internet despre el: licenţiat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, a Universităţii din Craiova (2006), membru PD, fost preşedinte de CAP. El este adevăratul „intelectual” al lui Băsescu. Cum îi turcul îi şi pistolul, nu-i aşa?
Dinozaurul mişto
Nu este cazul să ne descurajăm: Tot înainte... că podu-i rupt!
Nu contăm
Suntem ceea ce merităm să fim, avem conducătorii pe care-i merităm.
Cine câştigă: binele sau răul?
În politică, e ca şi în fotbal: nu câştigă totdeauna echipa cu care ţii şi nici cea care merită; există şi meciuri trucate – „blaturi” cum li se mai zice – mai este şi ghinion şi lipsă de inspiraţie. În filme, e cum vrea scenaristul şi cum cere piaţa.
Fericirea brută
Este aşa cum aţi zis: Fericirea este a celor săraci cu duhul. Ei nu-şi pun întrebări, sunt surzi, sunt orbi şi nu-şi fac procese de conştiinţă.
Şişu
Îmi pare rău că nu l-am cunoscut.
Manevre
Una peste alta, campaniile electorale sunt distractive.
DDMRUVPCATB
DD – o persoană sinistră, spun eu.
MRU – „Unguent”, spune presa USL-istă.
VP – un tânăr blocat în ultimele faze ale pubertăţii, spune Andrei Pleşu.
CA – nulitate volubilă, zice tot Andrei Pleşu.
TB – sămânţă de scandal, spun eu şi cred că au mai spus-o şi alţii.
În situaţia asta, noi cu cine defilăm?
De 1 Decembrie
Încerc să răspund la întrebările şi provocările dumneavoastră:
„Bun român”, din punctul de vedere al celor de la putere, este un român bun la toate: să tragă la jug, să plătească taxe şi impozite, să nu mişte în front, să nu cârtească, să nu ceară nimic etc.
Autocenzura este cea pe care ţi-o impui singur, şi e bine că există. 
Nu se poate ieşi din istorie. Istoria este trecut, iar trecutul nu poate fi şters.
De 9 decembrie 2012
De ce vă miraţi? Aţi fi vrut să vă spună să nu-l votaţi? Doar Spirache din „Titanic Vals” a fost în stare s-o facă.
Dacă n-ai simţul ridiculului, cazul unora dintre politicienii noştri, poţi spune orice, inclusiv să dai vina pe „greaua moştenire”.
Lipsa dezbaterilor electorale. Ziceţi-le „cumetrii molcome”, nu blaturi.
Imperative. Speranţe
Acum, la un an de la alegeri, avem răspunsurile la întrebările pe care vi le-aţi pus atunci. Ne-am dat seama şi că nu-i suficient să ai 70% în parlament dacă n-ai majoritate în DNA şi CCR şi dacă preşedintele te pândeşte permanent de după colţ. E bine când un guvern nu-şi poate face de cap, când există cineva care să-i pună piciorul în prag, cu condiţia ca acel cineva să fie principial.
Sfârşitul lumii
Între timp am răsuflat uşuraţi, iar pe viitor nu ne vor mai nelinişti previziunile apocaliptice. Chiar dacă se va adeveri vreo una din ele, e mai bine să vină pe nepusă masă.
Povestea B-urilor
Între timp, s-a tras cu tunul, şi din cei cinci B a mai rămas doar unul. Autostrada Transilvania este în hibernare, cu pierderi, iar când se va termina (nu se ştie când), va intra în cartea recordurilor, ca fiind cea mai scumpă autostradă de pe mapamond.
Poeme sfărâmate între dinţi şi cer
Referitor la sfârşitul poeziei: „Nu mor caii când vor câinii!”
2011, hai 2012. Urături & murături
Din această tabletă, am reţinut urările haioase şi mi-am dat seama că sunteţi obligat să vă înscrieţi într-un număr de semne, sau, cu alte cuvinte, să respiraţi scurt. Veţi mai putea respira şi altfel?
George Vulturescu la „Transilvania culturală”
O să mă leg de câteva „chestii” din acest interviu:
Aţi pomenit printre organizatorii acestor lecturi publice Asociaţia Scriitorilor din Sălaj. Este o societate dacă nu invizibilă, foarte, foarte discretă. Din Bucureşti, deşi mă uit atent la viaţa culturală sălăjeană, n-o văd deloc. Mă aşteptam să fie una cu un rol important în viaţa culturală a Sălajului, aşa cum au fost, înainte de al Doilea Război Mondial, Reuniunea Învăţătorilor Români Sălăjeni şi Reuniunea Femeilor Române Sălăjene.
„…noi suntem nişte marginali”, se plânge domnul Vulturescu. Am remarcat şi eu numărul mare de niveluri existente în lumea literară şi m-am hazardat să le identific astfel:
Nivelul 1, cei care apar în toate cele trei istorii literare (a lui Manolescu, a lui Alex Ştefănescu şi a lui Marian Popa) şi unii din cei publicaţi de marile edituri (Humanitas, Nemira, Polirom şi încă una sau două) şi grupaţi în jurul revistelor literare centrale (România literară, Observator cultural, Dilema veche şi încă una sau două);
Nivelul 2, cei grupaţi în jurul revistelor literare din marile centre culturale din provincie (Cluj şi Iaşi) şi care fac parte din filialele USR din aceste oraşe;
Nivelul 3, cei grupaţi în jurul revistelor literare din restul judeţelor şi fac parte din asociaţiile de scriitori din judeţe.
Nivelul 4, cei care scriu în alte publicaţii literare şi sunt membri ai cenaclurilor literare, din diferite oraşe ale ţării. Sunt cei mai mulţi, iar unii dintre ei sunt şi activişti culturali harnici, în localităţile lor.
Pe membrii USR îi găseşti la toate cele patru niveluri. A fi membru USR, nu înseamnă, în toate cazurile, că eşti un scriitor valoros. Am numeroase exemple în sensul acesta.
Eu mă consider ca fiind de nivelul 4.
Azi se scrie tot felul de poezie, în toate stilurile care s-au perindat începând de la Enăchiţă Văcărescu şi până în zilele noastre. Se poate scrie poezie bună în toate aceste stiluri, dar nu toate sunt la modă. Poezia în stilurile la modă, cea care se scrie cu predilecţie azi, este accesibilă, la fel ca şi muzica simfonică, doar celor iniţiaţi (antrenaţi), care sunt puţini. Doar câţiva dintre politicienii şi oamenii de azi fac parte din această categorie. Asta nu înseamnă că restul sunt „nişte peşteri umblătoare”, cum îi numeşte domnul Vulturescu.
Liviu Antonesei la „Transilvania culturală”
Nu există ziare bune de la un capăt la altul. Toate au însă şi articole bune. Şi în tabloidul „Ring”, care se distribuie gratuit, citesc cu plăcere „bombănelile” Marinei Almăşan. Cred că fiecare dintre noi citim din ziare numai ce ne interesează sau ne place şi le cumpărăm sau ne abonăm doar la cele în care numărul articolelor care ne plac este suficient de mare. Ziarele care nu plac la destui oameni, nu rezistă pe piaţă. Nu toţi cititorii pot fi băgaţi în aceeaşi oală. Mai vinovaţi decât cei care acceptă presa proastă, sunt cei care o fac.
Kelemen Hunor
Am înţeles din discuţia cu el că n-a putut face suficientă cultură din lipsă de bani. Nu sunt xenofob, dar mi s-a părut deplasat să avem un minoritar ministru al Culturii, mai ales unul care este şi preşedintele unei organizaţii politice construită pe criterii etnice şi care doreşte autonomie teritorială pe aceleaşi criterii. L-am acceptat, în schimb, pe Varujan Vosganian, în toate demnităţile în care a fost promovat, de-a lungul timpului. El a făcut abstracţie de calitatea lui de armean şi a acţionat, în toate împrejurările, ca un bun cetăţean român.

Autor: Artemiu Vanca