Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Prima sinteză istoriografică românească din Sălaj

Prima sinteză istoriografică românească din Sălaj

August 2016

Lucrarea de faţă are o importanţă deosebită pentru istoriografia românească din Sălaj, deoarece este prima sinteză istorico-etnografică. Odată cu trecerea timpului a devenit o carte rară, în prezent mai existând doar câteva exemplare în colecţiile muzeale, biblioteci sau arhive. Şi din aceste considerente considerăm lăudabilă iniţiativa Editurii Caiete Silvane de a tipări o nouă ediţie şi a o reda unui public cititor cât mai numeros.
În accepţiunea modernă a cuvântului, lucrarea de faţă nu reprezintă o monografie clasică, după cum subliniază chiar autorii ei, ci doar o schiţă monografică. De asemenea, autorii sunt practic coordonatori ai lucrării, la care au colaborat mai multe personalităţi, după cum reiese şi din prefaţa autorilor. Reputatul profesor şi pedagog Victor Rusu, pensionar la vremea respectivă, stabilit la Budapesta, unde a şi decedat în anul 19101, a pus la dispoziţie informaţiile cu caracter istoric pentru primul capitol. Capitolul referitor la Biserică a fost elaborat de protopopul greco-catolic din Meseşenii de Sus, Graţian Flonta, iar istoricul şcolilor sălăjene a fost elaborat de către profesorul de pedagogie Gavril Trif, pensionar la vremea respectivă, stabilit la Şimleu Silvaniei. Informaţiile referitoare la fundaţiile înfiinţate de personalităţile sălăjene, testamentele lor şi starea financiară la zi le-au primit, la cerere, de la Comitetul Central al „Astrei”, care le administra, după cum reiese din documentul pe care îl redăm şi noi datorită importanţei lui istorice: „Un punct esenţial din lucrarea noastră va forma: Biografia bărbaţilor mecenaţi ai Sălajului, cari au făcut fundaţiuni, fie acelea chiar mai neînsemnate.
O parte din fundaţiunile acestea le manipulează «Astra» şi prin urmare nu ne stau la îndemână literile fundaţiunale ale acelor fundaţiuni, chiar pentru aceia, în numele sfintei cauză de obşte vă rugăm: binevoiţi a face dispoziţiunea ca, pe spesele noastre, să ni să trimită – cu posibilă grabă – copia testamentului: 1) George Filep; 2) Ioan Gallian; 3) dr. Ioan Nichita; 4) Demetriu Suciu; apoi 5) Teodor Szilágyi, încât şi aceasta să manipulează prin „Astra”, căci noi nu o ştim cu securitate, Ioan Kiss şi Georgiu Pop.
Întrucât dispune şi de fotografiile acestor fundatori ne-aţi deobliga mult dacă ni le-aţi trimite şi pe acelea, în felul ca, după folosinţă să vi le retrimitem.
De asemenea ne veţi deobliga mult dacă ne-aţi da desluşiri şi asupra altor fundaţiuni sălăgiene – manipulate prin «Astra», – despre cari eventual noi nu ştim ori le-am trecut cu vederea”. Cererea este semnată de Ioan P. Lazăr.
Conducerea centrală a „Astrei” a trimis copiile testamentelor lui G. Filep, Ioan Gallianu, Alex. Coste, I. Nichita şi D. Suciu2.  
Având în vedere preocupările anterioare ale celor doi autori, credem că următoarele capitole, referitoare la etnografie, folclor, port, tradiţii, starea economică, personalităţi, Şimleul şi comunele etc. le aparţin. 
Pe lângă studiul bibliografiei pe care o redau în prefaţă, autorii au efectuat muncă de teren, cutreierând satele sălăjene.
Toate aceste elemente nu scad valoarea în sine a lucrării, care conţine informaţii istorice importante şi constituie o lucrare bibliografică de bază pentru toţi cei care doresc să studieze istoria Sălajului. De asemenea, credem că trebuie să ţinem cont şi de faptul că lucrarea a fost realizată într-un timp foarte scurt, respectiv câteva luni înainte de adunarea generală a Astrei.
Deşi Ioan P. Lazăr şi dr. Dionisie Stoica au fost personalităţi marcante, care au desfăşurat o activitate prodigioasă pe tărâm cultural-naţional în Sălaj, în mod nemeritat au intrat în uitare. Din aceste considerente, credem de cuviinţă ca în primul rând să redăm câteva crâmpeie din viaţa şi activitatea lor.
Ioan P. Lazăr3 s-a născut la 22 februarie 1862 în localitatea Suciu de Sus (jud. Maramureş). Tatăl său se numea Iacov Lazăr a popii, descendent dintr-o familie de preoţi şi de aici supranumele „a Popii”, pe care Ioan P. Lazăr îl purta prescurtat între prenume şi nume.
După absolvirea şcolii primare din satul natal, Ioan P. Lazăr a urmat cursurile Preparandiei (Şcoala normală de învăţători) din Gherla, unde l-a avut ca profesor pe vestitul pedagog Vasile Borgovan. 
Obţine diploma în anul 1880, fiind numit învăţător în Şimleu Silvaniei. Aici a câştigat repede simpatia tuturor românilor, în cercul cărora a început să activeze pe tărâm cultural-naţional şi economic.
Pregătirea pe care o avea şi în domeniul economico-financiar a atras atenţia fruntaşilor vieţii publice din Sălaj. Astfel, în anul 1886, când la Şimleu Silvaniei ia fiinţă banca „Silvania”, Ioan P. Lazăr devine unul dintre primii săi funcţionari. După ce a urmat un binevenit curs de contabilitate la banca „Albina” din Sibiu, a fost numit contabil la „Institutul de credit şi economii Silvania, societate pe acţii”, cum se numea în epocă banca „Silvania”. În acest post a desfăşurat o activitate deosebită până în anul 1907, când s-a pensionat.
Însă, înainte de a fi economist, Ioan P. Lazăr a fost un reputat om de cultură, desfăşurându-şi activitatea ca pedagog, folclorist, tipograf, editor, ziarist şi om de litere.
În urma experienţei dobândite la Sibiu, în anul 1903 înfiinţează la Şimleu prima tipografie românească, sub numele de „Victoria”, iar un an mai târziu primul ziar săptămânal românesc din Sălaj, sub denumirea de „Gazeta de Duminecă”. Tot la tipografia „Victoria” s-au imprimat revista „Păstorul Sufletesc” şi „Gazeta Învăţătorilor”. De asemenea, Ioan P. Lazăr a înfiinţat o bibliotecă serială sub numele de „Biblioteca Victoriei”. Prima broşură publicată de Editura „Victoria” în această serie a cuprins cinci povestiri de Ion Pop-Reteganu, prim redactor al „Gazetei de Duminecă”, care, din păcate, a decedat în anul 1905, fiind urmat în funcţie de Victor Deleu.
Ioan P. Lazăr a îndeplinit funcţia de director al prestigiosului săptămânal „Gazeta de Duminecă” de la înfiinţarea sa şi până în momentul sistării, în anul 1911. De asemenea, a îndeplinit, în anumite perioade, şi funcţia de prim redactor.
În ceea ce priveşte rolul deosebit pe care l-a jucat ziarul şimleuan „Gazeta de Duminecă” pentru cultura românească, credem că el este sintetizat foarte bine de un alt reputat om de cultură şi jurnalist, Graţian C. Mărcuş: „Ea (Gazeta de Duminecă – n.n.) a avut un caracter profund popular şi a apărut în tiraj apreciabil, trecând mult peste interesul local şi putem afirma fără exagerare că a fost foaia cea mai preţioasă şi mai bogată în material şi ştiri în nordul Transilvaniei vreme de un deceniu, cât a existat”4.
Tot ca o contribuţie adusă de Ioan P. Lazăr culturii româneşti amintim „Cartea românului”, apărută în anul 1904, „Din viaţa şi activitatea pedagogică a lui Vasile Borgovan”, pe care a distribuit-o gratuit tuturor dascălilor abonaţi la „Gazeta de Duminecă” şi, desigur, lucrarea de faţă, elaborată împreună cu dr. Dionisie Stoica.
Ioan P. Lazăr a activat şi pe tărâm politic, alături de fruntaşii politici sălăjeni Gheorghe Pop de Băseşti, Andrei Cosma, Victor Deleu, Coriolan Meseşan, Dionisie Stoica etc.
După o activitate prodigioasă desfăşurată în slujba poporului român, Ioan P. Lazăr a încetat din viaţă la 19 noiembrie 1915, fiind înmormântat în cimitirul din Şimleu Silvaniei. 
La fel ca Ioan P. Lazăr, dr. Dionisie Stoica a fost o personalitate complexă, care a activat şi s-a făcut cunoscut în mai multe domenii de activitate. A fost folclorist, traducător, poet, prozator, dramaturg, autor de studii de istorie literară şi al lucrării de faţă, alături de Ioan P. Lazăr.
Dionisie Stoica s-a născut în anul 18805 la Rotbav, în comitatul Braşov. Era unul din cei trei fii supravieţuitori din şase născuţi ai învăţătorului Ioan Stoica (1840-1907) şi a Paraschivei Solca.
După ce a urmat cursurile primare, gimnaziale şi liceale la renumitele şcoli româneşti din Braşov, în anul 1900, beneficiind de o bursă a fundaţiei Gojdu, administrată de Consistoriul ortodox din Sibiu, pleacă la Budapesta, unde a studiat literele şi filosofia.
Încă din anul doi de studenţie este ales în structurile de conducere ale societăţii studenţeşti „Petru Maior”, în funcţia de vicepreşedinte (1901) şi preşedinte al secţiei literare, în anul 1902/1903. Tot acum şi-a început cariera jurnalistică, începând cu octombrie 1901, la ziarul „Poporul Român”, înfiinţat de Dumitru Birăuţiu. Aici va activa ca redactor, în perioada 1901-1904. De fapt, scria aproape singur ziarul6. 
Dionisie Stoica a făcut parte din redacţia „Luceafărului” în anul 19027. De asemenea, a mai colaborat la revista „Familia” şi ziarul „Tribuna” din Arad.
La chemarea lui Ioan P. Lazăr vine la Şimleu, în calitate de redactor al ziarului „Gazeta de Duminecă”. Primul articol semnat de Dionisie Stoica se intitulează „Naşterea Mântuitorului”, apărut la 7 ianuarie 1907, urmat de comentariul „Monumentul lui Traian”.
 Pentru a face o publicitate cât mai mare Expoziţiei generale a României, care a avut loc în anul 1906, şi a oferi cititorilor informaţii despre evenimentele istorice care aveau loc la Bucureşti, Capitala spre care se îndreptau privirile şi speranţele tuturor românilor aflaţi sub stăpânire străină, Dionisie Stoica, „unul dintre cei mai buni colaboratori” ai ziarului şimleuan, a fost trimis la Bucureşti, în calitate de corespondent al ziarului „Gazeta de Duminecă”: „Voind a câştiga cetitorilor săi date cât se poate mai amănunţite despre frumoasa Expoziţiune a fraţilor noştri din mândra Românie. Cu menirea ca, luând parte chiar la deschiderea Expoziţiei, să descrie în culori cât numai se poate mai vii celea văzute la fraţii noştri de un sânge”8. 
Pe data de 27 mai 1906, Dionisie Stoica vizitează locul expoziţiei, pe Câmpul Filaret, la marginea Bucureştiului. Admiră locul expoziţiei, dar transmite sălăjenilor că mai era mult de lucru până la terminarea ei. Deşi vernisajul era preconizat pe data de 4 iunie, spune el, întreaga expoziţie putea fi vizionată cel mai bine în toamnă. Aşadar, îi îndeamnă pe sălăjeni să nu se grăbească şi să organizeze vizitarea expoziţiei prin lunile august-septembrie9.
Trimisul special al ziarului şimleuan descrie şi momentul inaugurării expoziţiei de către Suveranii României, regele Carol I şi regina Elisabeta, pe data de 6 iunie 190610. 
După o activitate prodigioasă în oraşul de la poalele Măgurii, Dionisie Stoica părăseşte Şimleul în anul 1910, pentru a ocupa funcţia de director executiv la nou înfiinţata bancă „Luncana” din Marghita. Ioan P. Lazăr a fost ales şi el în funcţia de vicepreşedinte al băncii11. De asemenea, Dionisie Stoica a avut o contribuţie însemnată la înfiinţarea primului despărţământ al „Astrei” din Marghita, care purta acelaşi nume ca banca „Luncana”. În funcţia de director al despărţământului a fost ales Dionisie Stoica12.
Din păcate, soarta lui Dionisie Stoica a fost una tragică, el decedând în anul 1916 pe frontul sârbesc13, la vârsta de 36 ani, când se găsea în plină energie creatoare.
În al doilea rând, credem că trebuie analizat contextul istoric în care a apărut „Schiţa monografică a Sălajului”. Era anul 1908, când se aniversa centenarul naşterii ideologului revoluţiei de la 1848 din Transilvania, Simion Bărnuţiu. La propunerea despărţământului şimleuan al Astrei, adunarea generală din acel an, programată a avea loc în perioada 6-9 august 1908, a avut loc la Şimleu Silvaniei. Era cea de-a doua adunare generală care se organiza la Şimleu, după cea din anul 1878.
În programul activităţilor preconizate a se desfăşura cu acest prilej s-a dorit să se organizeze şi un pelerinaj la mormântul de la Bocşa, unde se găsesc osemintele marelui nostru înaintaş, Simion Bărnuţiu.
În ziarul şimleuan „Gazeta de Duminecă” se făcea apel pentru o participare cât mai numeroasă la acest pelerinaj, dovedindu-se faptul „că ştim să cinstim amintirea marilor noştri înaintaşi, închinându-ne la mormintele lor”. Pe lângă pelerinajul la mormântul de la Bocşa mai era preconizat în programul manifestărilor, tot în acea zi de 9 august, o excursie ştiinţifică la Moigrad.
Manifestările comemorative urmau să fie simple, tocmai pentru a nu fi interpretate de către autorităţile austro-ungare. Astfel, era preconizat să se ţină doar un parastas şi să se rostească o predică ocazională însoţită, bineînţeles, de rugăciuni pentru odihna sufletului marelui înaintaş. Pentru buna desfăşurare a acestor activităţi a fost ales şi un comitet organizatoric compus din fruntaşii sălăjeni ai Partidului Naţional Român, Gheorghe Pop şi Ioan Suciu, din Zalău, Cassiu Deleu, fratele mai mare al lui Victor Deleu şi cumnatul lor, Lazăr Maior14.
Însă autorităţile austro-ungare au interzis activităţile de pe data de 9 august, adică pelerinajul de la Bocşa şi excursia ştiinţifică la Moigrad.
Cu toate că pelerinajul a fost amânat, de fapt interzis, el a avut totuşi loc. La mormântul de la Bocşa s-a adunat pentru a cinsti memoria înaintaşului lor, poporul, „acest popor bun şi recunoscător”. Au participat, conform relatărilor presei, peste o mie de persoane. S-a oficiat un parastas de către preotul local „pentru odihna marelui suflet şi geniu al nostru”, iar mulţimea „s-a închinat, în nădejdea unei sorţi mai bune”. De asemenea, un comitet ales s-a îngrijit ca mormântul de la Bocşa să fie renovat şi prevăzut cu un grilaj de fier15.
În acest context, s-a luat decizia elaborării unei lucrări cu caracter monografic, pentru a pune la dispoziţia distinşilor invitaţi şi publicului, informaţii inedite referitoare la bogata şi tumultoasa istorie a Sălajului. Decizia era anunţată în prestigiosul ziar şimleuan „Gazeta de Duminică”, devenit principala platformă de promovare a evenimentului. Sălăjenii care participaseră la Expoziţia generală a României, care a avut loc la Bucureşti, în anul 1906, intenţionau să organizeze un nou moment de înălţare sufletească a românilor transilvăneni, sub stindardul Astrei, cea mai importantă asociaţie culturală românească de dincoace de Carpaţi. În coloanele ziarului se făcea apel la elita sălăjeană, la preoţi şi învăţători, să mobilizeze toată suflarea românească pentru buna desfăşurare a acestui eveniment cultural-naţional de mare însemnătate, să contribuie atât spiritual cât şi material. A fost ales şi un Comitet organizatoric, în frunte cu Ioan P. Lazăr. De asemenea, din comitet făcea parte şi Dionisie Stoica, autorul piesei de teatru „Moise Păcurariu”, care s-a bucurat de un succes extraordinar în rândul participanţilor la serbările Astrei. Aşadar, Ioan P. Lazăr asigura conducerea materială a evenimentului, iar Dionisie Stoica pe cea culturală. Tot ei anunţau hotărârea conducerii despărţământului şimleuan al Astrei de a face cunoscută istoria, tradiţiile şi obiceiurile sălăjenilor, prin elaborarea unei monografii: „Scrierea monografiei ţinutului nostru din prilejul adunărei generale a Astrei e o idee nouă, cât se poate de salutară şi de imperioasă pentru promovarea culturei noastre; o idee care dacă ar fi urmată, în câţiva ani am avea datele necesare pentru monografia întregului popor românesc din Ungaria. Schiţa monografică a Sălajului va cuprinde vr’o 20 coli de tipar şi va avea vr’o sută cincizeci fotografii originale. E o muncă uriaşe aceasta pentru timpul de 2-3 luni, în care s-a terminat”16.  
Serbările Astrei de la Şimleu s-au desfăşurat sub deviza: „Totul pentru cultura noastră, totul pentru asigurarea viitorului neamului nostru”17, în spiritul chemării adresată de Andrei Bârseanu, vicepreşedintele Astrei, elitei româneşti, în discursul său înălţător şi vibrant din deschiderea lucrărilor adunării generale de la Şimleu.
Distinşii invitaţi, în frunte cu Andrei Bârseanu, vicepreşedintele Astrei, au fost aşteptaţi de către sălăjeni la Ciucea, unde s-au deplasat opt trăsuri pentru a-i aduce la Şimleu. La Cizer au fost întâmpinaţi, cu o poartă de triumf, confecţionată din frunzari de stejar, de conducerea despărţământului şimleuan al Astrei, în frunte cu vicarul greco-catolic Alimpiu Barboloviciu, preşedintele depărţământului, Victor Deleu, preotul A. Orian din Cizer etc. La Cizer li s-a servit un mic dejun în „frumoasa grădină” a „vrednicului” învăţător pensionar Liscan şi al fiicei sale, cunoscută sub pseudonimul Veronica de Sălaj.
De la Cizer, cele aproximativ 20 de trăsuri s-au deplasat la Şimleu Silvaniei, unde seara, la orele 8 a avut loc „întrunirea de cunoştinţă”, în incinta Castelului Báthory, unde se vor desfăşura toate evenimentele preconizate a avea lor în aer liber. Aici au fost întâmpinaţi de către întreaga elită sălăjeană, în frunte cu George Pop de Băseşti, Andrei Cosma, Victor Deleu, Coriolan Şteer, Vasile Pop, Coriolan Meseşan şi cei doi autori ai lucrării de faţă. 
Lucrările propriu-zise s-au desfăşurat în zilele de 7 şi 8 august. Pe lângă şedinţele tehnice ale asociaţiei, de un succes extraordinar s-au bucurat conferinţele susţinute de Octavian C. Tăslăuanu, care a vorbit despre tinerii nuvelişti Mihail Sadoveanu, Sandu Aldea şi Ion Agârbiceanu. Romul Simu a susţinut o conferinţă economică, „la care a luat parte mult popor şi inteligenţă”, fiind propusă apoi de membrii Astrei pentru a fi publicată în broşură. De un real succes s-a bucurat piesa teatrală ţărănească „Moise Păcurariu”, scrisă de dr. Dionisie Stoica şi avându-l în rolul principal pe Aurel P. Bănuţiu. Ziarul şimleuan subliniază faptul că la reprezentaţia teatrală au participat peste 1.500 de persoane, iar ţăranii au plâns, deoarece s-au identificat cu personajele din piesă; de asemenea, un mare succes a avut expoziţia etnografică organizată cu această ocazie. Ţăranii sosiţi din localităţile Aghireş, Buciumi, Căţălul-românesc (Meseşenii de Sus), Domnin, Fetindia, Giurtelec, Hidig (Măierişte), Santău şi Sărăuad au venit îmbrăcaţi fiecare în portul specific zonei de provenienţă. Pereţii expoziţiei au fost împodobiţi cu portretele marilor personalităţi sălăjene, publicate şi în schiţa monografică. Reuniunea Femeilor Române din Hunedoara, condusă de Elena Pop Hossu Longin, fiica lui George Pop de Băseşti, prezentă la eveniment alături de soţul său, Francisc Hossu Longin, a expus „foarte frumoase lucrări de mână, ţesături şi cusături, precum şi un rând de haine şi ornate preoţeşti”18.
Un moment deosebit în cadrul activităţilor l-a avut prezentarea lucrării de faţă – „Schiţa monografică a judeţului Sălaj”. Ea a fost prezentată de către Dionisie Stoica, chiar după discursurile de deschidere a lucrărilor. Datorită importanţei sale, o redăm şi noi în continuare: 
„Onorată adunare generală!
Prea Stimate Dle president!
Am crezut, că facem un lucru bun dacă vom da un tablou cultural şi economic al românilor sălăjeni din prilejul acestei adunări generale a Asociaţiunei. Am dorit să arătăm din acest prea fericit pentru noi moment starea etnică adevărată a noastră, a celor din acest colţ de ţară, străin în foarte mare parte de cultura românească, pentru a dovedi, că aici trebue desfăşurată o muncă foarte stăruitoare în cadrele Astrei, dacă voim ca adevărata cultură românească să prindă rădăcini.
Ideea noastră a întâmpinat foarte multă simpatie şi bunăvoinţă în şedinţa comitetului încredinţat cu aranjarea serbărilor actuale – şi astfel s-a luat hotărârea de-a se eda, cu această ocaziune, tabloul etnografic românesc al comitatului nostru.
Era deja prin luna lui Aprilie a.c. când ne-am apucat de lucru cu stimatul meu tovarăş, d. Ioan P. Lazăr. A întocmi o monografie completă într-un timp atât de scurt însă, ştiţi prea bine, on. domni şi doamne, este imposibilitate. Dar greutăţile noastre au fost şi mai mari în urma împrejurărei, că datele necesare nu ne-au stat la dispoziţie şi în urma faptului, că a trebuit să facem drumuri lungi prin comitat pentru a lua fotografii şi pentru a cunoaşte poporul din proprie intuiţie etc.
Cu toate acestea ne-am nizuit a da o schiţă cât mai bogată asupra trecutului şi prezentului cultural şi economic al românilor sălăjeni.
Întrucât ne-a succes a ne achita de îndatorirea, ce am luat-o cu dragă voie asupra noastră, nu putem şti.
Noi din parte-ne avem numai mângăierea, că ne-a ajutat bunul Dzeu să terminăm şi ne-a făcut părtaşi de fericirea de a vă prezenta, Prea Stimate Dle Preşedinte, din acest pentru noi atât de măreţ moment, neînsemnata şi modesta noastră lucrare. Dee bunul Dzeu, ca de aici înainte să avem alte şi alte lucrări de felul acesteia, dar complete, opere de valoare, lucrate cu răgaz – şi atunci vom face paşi însemnaţi spre scopul nostru sublim, care este al tuturora: ridicarea culturei româneşti la înălţimile, ce i-se cuvin.
Vă rog, M. St. Dle preşedinte, primiţi modesta noastră lucrare cu dragostea, cu care ne-am apucat noi de compunerea ei şi binevoiţi a o preda din parte-ne comitetului central al Asociaţiunei, căruia îndrăsnim a i-o dedica.
Încheiu, P. St. Dle preşedinte, mărturisindu-vă, că ne simţim prea fericiţi avându-vă în mijlocul nostru în calitate de conducător al acestei adunări generale şi Vă urez din toată inima, să trăiţi încă mulţi ani, ca să avem fericirea de a vă mai saluta în Şimleu tot în calitatea aceasta şi tot cu asemenea ocaziune.
Să trăiţi, M. St. dle preşedinte, la mulţi ani!”19
Chiar dacă autorităţile au interzis distinşilor invitaţi să participe la pelerinajul preconizat a se organiza la mormântul lui Simion Bărnuţiu şi la excursia programată a se efectua la Castrul roman de la Moigrad, serbările Astrei de la Şimleu Silvaniei au avut un ecou deosebit în rândul întregii suflări româneşti. De asemenea, un ecou deosebit în întreaga presă românească l-a avut „Schiţa monografică a Sălajului”. Spicuim şi noi câteva din aceste impresii, republicate de ziarul şimleuan „Gazeta de Duminecă”20.
În coloanele prestigiosului ziar Gazeta Transilvaniei, care apărea neîntrerupt la Braşov, începând cu anul 1838, se afirmau următoarele: „Autorii, dnii dr. Stoica şi I.P. Lazăr, îi zic numai schiţă monografică a Sălajului, dar aşa cum sunt numite la noi multe monografii, multe istorii de comune, se poate numi în dragă voe monografie, şi aceasta. De altfel, în prefaţă, înşişi autorii stărue să spună, că le-a fost în putere să dea mai mult numai „starea actuală economică şi etnografică”. Cu toate acestea, ei ne dau şi un preţios tablou cultural! Mizerii culturale şi încordate nizuinţi de emancipare.(…) 
E vrednică de toată lauda monografia aşteptată cu atâta nerăbdare. E vrednică mai vârtos pentru îndrăzneala, cu care e scrisă, nelăsând ascunse nici mizeriile, cari bântue aşa de urât viaţa românească; înstrăinarea de ţăran, bani bisericeşti şi şcolari mâncaţi, aşezăminte prăpădite pentru rea administraţie etc.
Oricum s-a făcut – ca toate lucrurile româneşti mici şi mari!! – numai în ultimul moment, schiţa monografică în ce priveşte prezentul, e mai mult decât o schiţă. Singurul ei păcat este preţul ei de 4 cor. Pentru a fi răspândită în cercuri cât mai largi, astfel de lucrări trebue scoase în editură cât se poate de ieftină”.
Vestitul ziar din Bucureşti, Voinţa Naţională, publica următoarele aprecieri: „Doi fruntaşi români, d-nii dr. Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazăr, au întreprins cu acest prilej o lucrare foarte merituoasă, aceea de a da o icoană a stărei culturale şi economice a populaţiei româneşti din acest comitat.
Într-un timp abia de câteva luni, cât au avut la dispoziţie cei doi harnici fruntaşi n-au putut să dea la lumină o monografie completă a ţinutului, ci s-au mărginit să culeagă datele mai însemnate din viaţa românilor sălăjeni.
Lucrarea, – un volum de 326 pagini, – a fost împărţită în timpul serbărilor «Astrei», cari, să ştie, au avut un succes desăvârşit. Nouă, abia acum ne-a căzut în mână. Credem interesant să extragem mai jos câteva din datele culese, neglijând bineînţeles partea istorică, ce nu poate intra în cadrul unui articol de ziar.
Urmează apoi datele etnografice, situaţia economică, situaţia culturală, bărbaţii distinşi, instituţiile culturale şi financiare, tractate într-un resumat foarte reuşit”.
Viaţa Românească din Iaşi, revista ştiinţifică a profesorilor universitari C. Stere şi dr. I. Cantacuzino publică o dare de seamă elaborată de directorul Tribunei, Ion Russu Şirianu, asupra serbărilor de la Şimleu. Despre monografie se spunea, printre altele: „E de remarcat că pentru acest prilej s-a alcătuit o monografie (schiţă) a comitatului Sălaj. (…)
Lucrarea aceasta e vrednică de toată lauda şi ar fi bine să fie imitată de toate comitatele în reşedinţa cărora Asociaţia ţine adunare”.
Marele istoric Nicolae Iorga afirma în ziarul său, Neamul românesc, următoarele: „Schiţa monografică a Sălajului de dd. Dionisie Stoica şi I.P. Lazăr e o lucrare de merit. Cuprinde o sumă de ştiri preţioase şi ilustraţii binevenite. Partea istorică e de dd. profesor Russu, paroh Flonta şi profesor Trif”.
Încheindu-şi raportul asupra serbărilor Astrei de la Şimleu Silvaniei, Octavian C. Tăslăuanu, secretarul Astrei face importante aprecieri referitoare la monografie: „Prin Schiţa monografică a Sălajului, întocmită de dr. Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazăr (1 vol 8°, 326 pag.) s-a făcut un foarte bun început de a se da, cu ocazia adunărilor generale ale Asociaţiunii, un tablou măcar aproximativ exact şi complet despre situaţia economică şi culturală a unui ţinut. Munca dlor autori merită toată lauda, întrucât a reuşit să ne dee informaţiuni preţioase şi interesante asupra Sălajului. (…)
Partea cea mai interesantă a acestei schiţe monografice e cea, în care se vorbeşte despre Şimleu, comunele din Sălaj şi în care se publică tablouri statistice. (…)
Aceste date, adunate desigur cu multă trudă de autori, ne orientează destul de bine asupra stării înapoiate în care se găseşte poporul nostru din Sălaj şi totodată dau busola în ce direcţie au să muncească cei chemaţi pentru îndreptarea înapoierii lui culturale şi economice.
Pilda despărţământului Şimleu, de a pregăti asemenea schiţe monografice, va fi de sigur urmată în viitor de toate despărţămintele pe teritoriul cărora se vor ţinea adunările generale.
În anul viitor ar fi de dorit ca Asociaţiunea să-şi ţină adunarea generală în Oradea Mare, ca interesul trezit în Sălaj în acest an, să nu doarmă pe alte câteva decenii”.
Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazăr intenţionau să continue cercetarea şi să elaboreze o monografie a Sălajului în trei-patru volume. Sperau ca schiţa monografică să fie premiată de Academia Română, pentru a reuşi să-şi finanţeze cercetarea, după cum rezultă din documentul pe care îl redăm mai jos. Din document reiese că autorii au trimis lucrarea şi pentru concursul „Andrei Mureşanu”:
„Nr. 502-1909
Onoratului Comitet
al Asociaţiunii pentru literatura şi cultura poporului român în Sibiu
Semnaţii ne luăm voie a prezenta lucrarea noastră «Schiţa monografică a Sălajului» la premiul «Andrei Murăşanu» al Asociaţiei.
Lucrarea aceasta am prezentat-o şi la premiul cel mare al Academiei Române, cu scopul, că dacă nu vor fi eventual lucrări mai de valoare, la acest premiu şi se va premia schiţa noastră monografică, să o putem complecta după câţiva ani, adunând material pentru 3-4 volume mari. Cum însă nu putem avea şanze de a obţine acest premiu şi astfel de-a complecta lucrarea noastră, credem, că suntem îndreptăţiţi a solicita premiul «Andrei Murăşanu».
Suntem de părere, că lucrarea noastră merită atenţiunea şi distincţiunea Asociaţiunii nu numai prin valoarea ce-o prezintă, ci şi în urma faptului, că ea a fost compusă din prilejul unei adunări generale a Asociaţiei, a fost dedicată ei şi este prima lucrare la noi de felul acesta (s.n.). 
Motivele acestea, precum şi altele de natură materială, spesele cele multe avute cu compunerea lucrării, ne îndeamnă să solicităm ambele premii «Andrei Murăşanu», pentru care s-a escris concurs.
Întrucât s-ar obiecţiona, că lucrarea noastră nu e literară (conform dispoziţiei concursului), amintim, că ea e literară şi prezintă o bună parte pur literară.
În speranţa, că solicitarea noastră va fi apreciată şi satisfăcută după merit şi alăturând cele 5 exemplare pretinse semnăm cu profund respect. Şimleu, 24 Aprilie n. 1909/s.s./Dr. Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr”21.
În urma participării la concurs, lucrarea „Schiţa monografică a judeţului Sălaj” a primit din partea Astrei marele premiu „Andrei Mureşianu”, pe anii 1907 şi 190822.
Din păcate, autorii nu au reuşit să continue cercetarea şi să elaboreze o monografie completă a Sălajului, însă lucrarea elaborată în anul 1908 a rămas în timp ca o lucrare de referinţă pentru istoriografia românească din Sălaj. Reputatul profesor şi etnograf Leontin Ghergariu, redactorul revistei „Ţara Silvaniei”, din care apare doar un singur număr în anul 1940, la Zalău, înainte de Dictatul de la Viena din 30 august 1940, făcea următoarele aprecieri: „Schiţa monografică a Sălajului întocmită de dr. Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazăr, în 1908, azi o carte rară, este singura monografie românească asupra plaiurilor noastre. Ea a fost o lucrare vrednică pentru timpul ei. Puţine judeţe din Transilvania erau prezentate, acum trei decenii şi mai bine, cu un oarecare sâmbure de criteriu sociologic în metodă şi atâtea date cum era regiunea noastră, prin acea lucrare de 332 pagini, tipărită în vederea marilor serbări ale Astrei care au avut loc în acel an la Şimleul Silvaniei. Lucrarea a oglindit însă fidel, poate incomplet, din cauza grabei, înfăţişarea românismului de la aceste fruntarii etnice”23.
Aprecierile făcute de Leontin Ghergariu sunt valabile şi astăzi, la distanţă de mai bine de un secol de la apariţia schiţei monografice a Sălajului. Din păcate, generaţiile care au urmat autorilor nu au reuşit, până în zilele noastre, să ducă la îndeplinire dezideratul autorilor, acela de a elabora o monografie cât mai completă a Sălajului, ceea ce face din noi o generaţie de epigoni care nu ştiu să lucreze în echipă, pentru a elabora o sinteză istoriografică a Sălajului. 

(Prefaţă la volumul Schiţa monografică a Sălajului, autori Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr, în curs de apariţie la Editura „Caiete Silvane”, colecţia „Restituiri”)

1 Gazeta de Duminecă, nr. 29, 18/31 iulie 1910. 
2 Ioan Musca, Societăţi cultural-naţionale din Sălaj în epoca modernă (documente, manifestări, ecouri). (1870-1921), mss aflat sub tipar la Editura Caiete Silvane, pp. 329-330; Ioan Musca, Documente privind activitatea Despărţământului sălăjean al Astrei (1908-1910), în Acta Mvsei Porolissensis, XXVII, Zalău, 2005, pp. 167-212.
3 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj (în continuare S.J.A.N. Sălaj), fond Colecţia personală Leontin Ghergariu, dosar 20, ff. 21-28.
4 Ibidem, f. 26.
5 Informaţia am descoperit-o pe verso-ul unei fotografii din colecţia familiei Deleu, existentă la S.J.A.N. Sălaj, fond Colecţia familială Deleu. Fotografia îi reprezintă pe Ioan P. Lazăr, Dionisie Stoica şi Victor Deleu, cei care conduceau ziarul Gazeta de Duminecă; Vezi şi Liviu Bordaş, Teosofie şi naţionalism în Transilvania: cazul Dionisie Stoica, în Acta Mvsei Porolissensis, XXXIII, vol. II, Zalău, 2000, pp. 485-526, care plasează naşterea lui Dionisie Stoica la sfârşitul anului 1879 sau începutul anului 1880. 
6 Liviu Bordaş, art. cit., pp. 486-487.
7 Mircea Popa, Momente culturale silvane, Ed. Caiete Silvane, Ed. Şcoala Ardeleană, Zalău, Cluj-Napoca, 2015, p. 135.
8 S.J.A.N. Sălaj, Fond Colecţia familială Deleu, dos. 12/1876-1939, ff. 98-99.
9 Ibidem.
10 Gazeta de Duminecă, nr. 25, 1 iulie 1906.
11 Idem, nr. 8-9, 13 martie 1910.
12 Idem, nr. 40-41, 10/23 octombrie 1910.
13 Informaţie descoperită pe verso-ul fotografiei amintite din colecţia familiei Deleu.
14 Gazeta de Duminecă, nr. 30, 20 iulie 1908.
15 Idem, nr. 33, 10 august 1908.
16 Idem, nr. 29, 13 iulie 1908.
17 Idem, nr. 31-32, 3/16 august 1908, pp. 2-4; Transilvania, nr. III/august-septembrie 1908, pp. 169-176.
18 Gazeta de Duminecă, nr. 31-32, 3/16 august 1908, p. 5.
19 Ibidem, pp. 2-3.
20 Idem, nr. 39, 21 septembrie 1908, pp. 3-5.
21 Ioan Musca, Societăţi cultural-naţionale din Sălaj în epoca modernă (documente, manifestări, ecouri). (1870-1921), mss aflat sub tipar la Editura Caiete Silvane, pp. 333-334; Ioan Musca, Documente privind activitatea Despărţământului sălăjean al Astrei (1908-1910), în Acta Mvsei Porolissensis, XXVII, Zalău, 2005, pp. 167-212.
22 Vezi art. Raport despre cărţile prezentate la concursul pentru premiul Andreiu Murăşianu pentru anii 1907 şi 1908, în Transilvania, nr. IV/oct.-dec. 1909, pp. 347-348.
23 Leontin Ghergariu în Ţara Silvaniei, an I, vol. I, Tipografia „Luceafărul”, Zalău, 1940.

Autor: Marin Pop