Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: Sideways (2004)

Filmografiile Simonei: Sideways (2004)

August 2016

Pentru adaptarea scenaristică a filmului despre care vă voi povesti, Alexander Payne a câștigat un Oscar, un Golden Globes și un premiu BAFTA. Același Payne a fost nominalizat la Oscar și la Golden Globes pentru regie și a câștigat aprecierea criticilor de la Independent Spirit Awards ori premiul festivalului internaţional Palm Springs. Iată deci că filmul așterne înaintea posibililor spectatori un drum argintat care măcar prin premiile câștigate îl recomandă. Desigur, întrebarea care se pune este: cum anume reușește Payne să impresioneze și să convingă? Cu siguranţă nu prin efecte speciale și nici prin complexitatea firelor narative.
Dimpotrivă, filmul fascinează prin simplitate și naturaleţea situaţiilor și a personajelor prezentate, a dilemelor profund umane, a unor dialoguri de substanţă filosofică și, mai ales, prin umor. Rama filmului se prezintă în linii mari astfel: doi prieteni urmează să petreacă o săptămână împreună explorând podgoriile din nordul Californiei. Unul dintre ei, Jack (interpretat de Thomas Haden Church), e pe cale să se însoare și dorește să profite din plin de această ultimă săptămână premaritală. Nu fineţea vinurilor despre care amicul său știe nesfârșit de multe lucruri îl interesează și nici partidele de golf planificate, ci aventurile efemere, copleșit de gândul unei libertăţi pe cale de a se pierde, copleșit de asumarea unei responsabilităţi pe care punctul critic al nunţii o revendică. Personajul nu este câtuși de puţin simpatic: superficial, lipsit de empatie, instinctual, disperat să-și păstreze impresia de prospeţime, explorând ori de câte ori are ocazia un succes actoricesc de tinereţe și guvernat de legi morale proprii pare a se așeza în antiteză iniţial cu amicul său, Miles (magistral interpretat de Paul Giamatti), care însă nu e nici el lipsit de defecte. Acesta din urmă se confruntă cu proprii demoni: un divorţ pe care nu este pregătit emoţional să îl accepte, o carieră mediocră de profesor de literatură engleză, refuzul editurilor de a-i publica romanul recent încheiat și de a fi astfel validat pe cel puţin un plan. Construcţia sa amintește de Gavrilescu din La ţigănci a lui Mircea Eliade, iar laitmotivul prea târziu ia masca unei depresii pe care intelectualul introvertit o poartă. Telefonul pe care-l dă în stare de ebrietate ilustrează perfect pateticul, dar și atașamentul emoţional cu care se luptă.
Cunoștinţele sale despre vinuri ţin de memoria afectivă care reiterează o călătorie anterioară alături de fosta soţie, dar sunt și prilejul care duce la interacţiunea cu o altă iubitoare de vin din zonă, o chelneriţă divorţată la rându-i care ar putea fi povestea vieţii lui, aproape prea frumoasă ca să fie adevărată. Personajul feminin este Maya (Virginia Madsen), iar interpretarea este elegantă și diafană. Poate că farmecul modest și onestitatea cu care personajul pare a lua decizii este una din principala sursă estetică a filmului. Dialogul despre vinuri și despre soiurile distincte de vin sintetizează neașteptat viziunea despre lume și viaţă nu numai a celor doi protagoniști, ci și a multora dintre spectatori. Distincţia pe care o face între un Cabernet și un Pinot este plină de poezie. Miles îl preferă pe ultimul pentru că este pretenţios, fiindcă are nevoie constantă de atenţie și îngrijire, iar gustul patinat al acestuia nu se dezvăluie de la început, ci se deșteaptă adormit, fantomatic, subtil, pe câtă vreme Cabernetul este produsul unui soi adaptabil. În fond, Miles se descrie cu toată poezia de care este în stare un scriitor neapreciat, un personaj fluid emoţional. Pasiunea Mayei pentru vinuri rezidă într-o altfel de filosofie: un pahar de vin este un proces de rememorare a anului în care strugurii au fost culeși, a reînchipuirii momentului exact, cu soare sau ploaie, a așezării sale în coșuri, a generaţiilor care s-au stins de la fabricarea sa. Pentru Maya vinul este evocare, melancolie, dar și conștiinţa lucidă a faptului că odată sticla deschisă, tot procesul care a dus la complexitatea construită a buchetului intră în declin. Și dacă aceste viziuni nu ar fi suficient de diferite, atunci un alt obstacol ce le stă în cale este aventura lui Jack cu Stephanie, prietena Mayei, căreia îi ascunde faptul că este pe cale să se căsătorească, fiind prins în euforia unei relaţii mai degrabă senzuale, lipsită de constrângeri. Desigur, Stephanie va afla adevărul, iar lucrurile devin în acest moment imprevizibile.
Rolul lui Stephanie este interpretat de Sandra Oh, căsătorită la data apariţiei filmului (2004) cu regizorul, Alexander Payne, de care însă va divorţa doi ani mai târziu. Figura ei este cunoscută publicului larg mai ales din serialul de televiziune Anatomia lui Grey (2005-2016) sau din filmul Sub soarele toscan (2003). 
Intenţia regizorului a fost de la bun început aceea de a nu distribui nume mari ale industriei cinematografice tocmai pentru a conferi o notă caldă, neforţată filmului, astfel că atât Brad Pitt, cât și George Clooney au fost refuzaţi la audiţia pentru rolul lui Jack. Ultimul, Clooney, va avea însă ocazia să colaboreze cu Payne în 2011, pentru The Descendants, film pe care, intrigată de stilul regizoral al acestuia, voi căuta curând să-l urmăresc.

Autor: Simona Ardelean