Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Contribuţii la istoria partidului comunist în Sălaj. Alegerile din 1946

Contribuţii la istoria partidului comunist în Sălaj. Alegerile din 1946

August 2016

După cum am arătat în studiul precedent1, în martie 1945 erau în întreg judeţul puţin peste 20 de membri de partid. Nici vorbă de vreo organizare a acestora: partidul nu avea secţii, şcoală de cadre, corespondent de presă sau serviciu financiar. Cu partidul la guvernare şi trupele sovietice în ţară, situaţia s-a schimbat însă, curând. Creşte numărul membrilor, se creează structurile necesare, femeile şi tineretul capătă un minim de organizare, iar conferinţa organizaţiei judeţene Sălaj a P.C.R., din 11 noiembrie 1945, stabileşte sarcinile prioritare: eliminarea totală a burgheziei şi elementelor „reacţionare”, întărirea partidului şi arătarea „adevăratei puteri” a acestuia în alegeri2. 
Publicaţia de limba română care apărea atunci în judeţ, „Democratul - organul Frontului Plugarilor din Carei”, scrie despre viitoarele alegeri încă din 12 septembrie 1945, consemnând spusele lui Teohari Georgescu, ministrul de interne: „Pentru prima oară în istoria ţării vom avea alegeri libere şi cu adevărat democratice. Aceste alegeri le poate garanta însă numai guvernul de largă concentrare democratică Petre Groza sub care toate categoriile sociale din ţara românească se bucură de toată libertatea. Pentru fascişti, hitlerişti şi reacţionari nu poate exista libertate în România”3. Apoi, într-un alt articol: „Guvernul face lucrările pregătitoare pentru alegeri şi este sigur de victoria partidelor democratice care colaborează la actuala guvernare”4. Şi iarăşi, după încă două săptămâni: „legea electorală elaborată de d. Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul justiţiei, va fi în curând supusă consultării partidelor politice, ceea ce înseamnă că data viitoarelor alegeri se apropie. Data lor nu are prea mare importanţă...”5 
Problema alegerilor din România a fost abordată şi în cadrul Conferinţei de la Moscova, din decembrie 1945: „Cele trei guverne sunt gata să dea M.S. Regelui Mihai sfatul pe care l-a cerut în scrisoarea Sa din 21 August 1945 asupra lărgirii bazei guvernului român. M.S. Regele va fi sfătuit ca un membru al partidului naţional-ţărănesc şi un membru al partidului liberal să fie cuprins în guvern (...) guvernul român astfel organizat va declara că alegeri libere şi nestingherite vor fi ţinute cât de curând posibil, pe baza votului universal şi secret”6. 
Guvernul se conformează, iar la 8 ianuarie 1946 se desfăşoară un Consiliu de Miniştri extraordinar. Sunt prezentaţi noii miniştri (Mihail Romniceanu şi Emil Haţieganu, intraţi în guvern la 7 ianuarie 1945, din partea P.N.L., primul, şi P.N.Ţ., al doilea, ca miniştri fără portofolii), şi se propune spre aprobare „executarea integrală a hotărârilor luate între 16 şi 26 Decembrie 1946 la Moscova, de către Miniştrii de Externe ai Uniunii Sovietelor, Regatului Unit şi Statelor Unite”. Consiliul de miniştri declara: „1. – Efectuarea alegerilor generale legislative în cel mai scurt timp posibil; 2. – Asigurarea libertăţii acestor alegeri care vor fi făcute pe baza sufragiului universal şi secret, cu participarea tuturor partidelor democratice şi antifasciste, care vor avea dreptul să-şi prezinte candidaţii; 3. – Asigurarea libertăţii presei, a cuvântului, a religiei şi a dreptului la asociaţie”7. Ca urmare a acestei declaraţii, „Guvernul de largă concentrare naţională prezidat de Dl. Dr. Petre Groza îşi primeşte în sfârşit binemeritata satisfacţie: recunoaşterea sa ca guvern legal al României”8. Regele reia legăturile cu Guvernul, iar primul ministru este decorat la 26 mai 1946 (titlul articolului din „Democratul”, nr. 40 din 2 iunie 1946, este acesta: „Suveranul apreciază realizările Guvernului. Decorarea d-lui Dr. Petre Groza preşedintele consiliului de miniştri. M.S. Regele a înmânat personal primului ministru înaltul ordin ce i-a fost conferit”).  
Presa popularizează şi prevederile noii legi electorale, lege a cărei apariţie a fost amânată, totuşi, până în iulie 1946. Sub titlul „M.S. Regele a semnat noua lege electorală”, „Democratul” consemna: „Au drept de vot: Cetăţenii români dela 21 de ani, femeile şi militarii. Pot fi aleşi: Cetăţenii români dela 25 ani, femeile, funcţionarii publici, militarii şi magistraţii, care sunt miniştri sau subsecretari de stat. Sunt nedemni de a vota, şi a candida: criminalii ordinari, vinovaţii de dezastrul ţării şi criminalii de războiu, militanţii împotriva naţiunilor unite, candidaţii legionari şi gogo-cuzişti, conducătorii organizaţiilor fasciste din Ardealul de Nord, epuraţii, conducătorii centralei evreilor, membrii asociaţiilor româno-germane şi maghiaro-germane, miniştrii, subsecretarii de stat, secretarii generali, prefecţii şi primarii antonescieni sau din Ardealul de Nord. Nedemnii nu au voie de a face propagandă în favoarea unui partid sau candidat. Votanţii vor fi înscrişi în registrul electoral al comunei unde domiciliază...”9 
La fel, Decretul Lege de convocare a alegerilor, care apare după încă trei luni: „În ziua de 15 octomvrie 1946, M.S. Regele a semnat Decretul Lege prin care se convoacă Corpul Electoral din tot cuprinsul Ţării pentru a alege membrii Adunării Deputaţilor... Data alegerilor a fost fixată pentru ziua de 19 Noemvrie 1946, iar Adunarea Deputaţilor este convocată pe data de 1 Decemvrie a.c. În aceiaşi zi au fost numiţi preşedinţii şi supleanţii tuturor Birourilor Electorale judeţene din ţară. În judeţul nostru preşedinte a Biroului Electoral judeţean a fost numit Dl. Aţeanu Octavian, jude-consilier la Tribunalul Sălaj-Zalău, iar ca supleant Dl. Grădişteanu I. Vasile, judecător la Judecătoria mixtă din Sighet. Imediat după constituirea Biroului Electoral, Blocul Partidelor Democrate din Sălaj a depus următoarea listă de candidaţi: Mironescu Mera Petre (social-democrat), Silaghi Leontin (Partidul Comunist Român), Dr. Lobonţiu Emil (liberal tătărescian), Bruder Francisc (social-democrat), Dr. Gheţie Ioan (naţional-ţărănist-Alexandrescu), Chimiveş Gheorghe (Frontul Plugarilor), Popescu Grigore (liberal tătărescian), Veronica Ţugoe (Frontul Plugarilor), Dumitriu Paul (liberal tătărescian)”10.
 „Lupta” comuniştilor pentru câştigarea alegerilor, începută, de altfel, neoficial, încă din martie 1945 (cu reinstalarea administraţiei româneşti în Transilvania de Nord şi reforma agrară; acestea, împreună cu readucerea prizonierilor din Rusia şi uşurarea condiţiilor armistiţiului sunt considerate, de către presa timpului, marile realizări ale guvernului Groza, n.n.) se desfăşoară în acest cadru, iar sălăjenii înscrişi în partid la sfârşitul anului 1945 (mai puţin de 5.000, inclusiv cu cei din plăşile Carei şi Valea lui Mihai, la o populaţie de peste 360.000 locuitori; cam 1,5%!) fac din munca de pregătire a alegerilor şi de câştigare a lor o chestiune de viaţă şi de moarte, aşa cum precizase Chimiveş Teodor în conferinţa judeţeană: „Dacă nu vrem să murim, trebuie să reuşim!”
Dar partidul comunist are deocamdată mari probleme nu doar cu membrii de rând, ci şi cu cadrele proprii. Un „Raport al secţiei de Educaţie Politică a judeţenei Sălaj” îi caracteriza astfel pe cei opt activişti de care dispunea: „nu toţi au nivelul politic şi experienţa necesară”; „sunt unii care nu sunt cinstiţi, elemente neverificate, a căror scoatere din producţie a fost o greşeală mare, care arată lipsa de vigilenţă în general ce domneşte la Zalău”; unii aduc „numai ruşine partidului”; aceştia „vor trebui trimişi înapoi în producţie, unii chiar excluşi din partid”11. 
Toţi activiştii de partid, de calitate îndoielnică sau nu, vor fi însă folosiţi în pregătirea alegerilor, împreună cu o parte din membrii de partid (nu se spune cât de mare e această parte, dar ţinând cont că adeziunile încă erau colective, presupunem că unii dintre aceşti membri de început nu participau la viaţa de partid) şi cu „unele elemente din celelalte organizaţii şi partide democratice” (iarăşi, aşa cum chiar şefii ştiau, unele dintre acele organizaţii erau doar de decor). Activitatea lor va consta, în principal, în „vopsirea semnelor electorale, afişarea placatelor, vânzarea ziarelor, cărţilor, materialelor”. Lor li se adaugă cei veniţi din afara judeţului, ca „Conga Gheorghe, de la CC şi tovarşa [sic!] Roth, dela regională”, ori Leontin Silaghi, secretarul organizaţiei regionale Oradea şi membru în Comitetul Central al P.C.R., care stă, în această perioadă, mai mult prin Sălaj. Acesta spune, printre altele, la Carei, încă în 13 ianuarie 1946: în curând vor avea loc alegerile, dar înainte trebuie înlăturate anumite lipsuri, a căror existenţă se aruncă în cârca democraţiei şi a partidului comunist; nu mergem singuri pe acest drum, avem ca tovarăşi de drum organizaţiile democratice, angajate şi ele la opera uriaşă de reconstrucţie a ţării12. El vorbeşte în adunări populare (la Şimleu, în 23 aprilie 1946, se afirmă că au participat 3.000 ţărani) şi are întâlniri dese cu cei din conducerea organizaţiei din Sălaj, „dând judeţenei noastre sfaturi organizatorice şi de muncă pe linia Partidului Comunist”13.
Rapoartele de activitate ale partidului comunist din anul 1946 sunt în măsură să ofere o imagine a Sălajului din acel an hotărâtor pentru soarta ţării întregi: „reacţiunea” este în ofensivă şi „îşi arată colţii pretutindeni”, inscripţii împotriva comuniştilor apar tot mai des pe pereţi şi ziduri, tineretul „dela şcolile secundare” face propagandă împotriva partidului, sediul P.C.R. din Zalău este devastat şi tablourile „întemeietorilor comunismului” sunt „pângărite”, agenţii „manişti” circulă prin judeţ folosindu-se chiar şi de „camioanele militare”, adunările „reacţiunii” se desfăşoară încă, agitaţiile pe tema naţională continuă, au loc bătăi (la Surduc, responsabilii cu reforma agrară „au fost bătuţi destul de grav”; tot acolo, au fost atacaţi activiştii Frontului Plugarilor) şi chiar omoruri (la Carastelec, „a fost omorât un membru de partid maghiar de către reacţiunea maghiară”; la Curtuiuşeni, „a fost omorât un cetăţean român de către cetăţeni maghiari”), maşinile partidului sunt atacate chiar şi cu focuri de armă (la Aghireş) etc. 
Totodată, ele surprind şi starea de spirit a populaţiei înaintea procesului electoral: „Părerea cetăţenilor în legătură cu alegerile nu este îndeajuns clarificată, unele [sic!] aşteaptă cu nerăbdare, alţii sunt nepăsători. Românii privesc alegerile 60-70% satisfăcător, maghiarii privesc alegerile bine, o să voteze toţi cu U.P.M.-ul, evreii privesc bine alegerile, o să voteze toţi cu guvernul, svabii o parte cu U.P.M.-ul şi o parte cu guvernul. Raportul de forţe se prezintă astfel: pentru B.P.D. 45-50%, U.P.M. 35%, restul neutrii”. Nici armata nu e uitată: „Ofiţerii şi soldaţii din armată în ultimul timp putem să spunem că simpatizează în proporţie de 40-50% cu guvernul”14.
Partidul îşi constituie şi o comisie de „Informare şi contrapropagandă”, care transmite periodic conducerii „ştiri” despre acţiunile şi propaganda „manistă”: „merg din casă în casă minţind pe ţărani că Maniu a făcut reforma agrară şi că el a încheiat armistiţiul”; „vorbesc despre colhoz, despre biserică, despre Anglia şi America”; „Ziarele lor Dreptatea şi Patria sunt distribuite nu în chioşcuri, ci prin intermediari din mână în mână”; „au investit bani în câteva cârciumi unde băieţii lui Maniu se îmbată şi apoi strigă pe stradă Trăiască Maniu”; le spun oamenilor: „Dacă vreţi ca în zece ani să dispară poporul român şi toţi să mănânce dintr-un cazan, atunci înscrieţi-vă la Comunişti”, că „Anglia a declarat război Rusiei şi au înconjurat-o. Rusia cere ajutorul României, însă România nu-i proastă ca să-i dea ajutor”, dar şi că „evreii pleacă din România pentru că aici nu au un viitor durabil. Că şi în Rusia i-a împuşcat după Revoluţie”, ori că „prizonierii care vin din Anglia şi America sunt graşi, iar cei ce vin din U.S sunt slabi”15. 
În asemenea condiţii, când nu se bucurau prea mult de simpatia populaţiei, nu era uşor pentru comunişti să-şi desfăşoare campania, chiar dacă aveau la dispoziţie poliţia, jandarmeria, administraţia. În adunări publice, ei încearcă să combată propaganda manistă: „este o minciună sfruntată că noi vrem să facem colhozuri; în trecut când aţi muncit, ca bireşi şi argaţi pe moşiile boerilor, pe acele vremuri putem spune că existau colhozuri ale domnilor. Nu suntem contra bisericii precum nici contra proprietăţii individuale”16, sau folosesc presa pentru acelaşi scop, „Ţara Românească trebuie să fie o ţară monarchică constituţională, deci guvernul luptă pentru întărirea regalităţii. Credinţa în Dumnezeu şi în morala pe care o propăvăduieşte biserica trebuie să fie şi va fi temelia legiuirilor noastre; proprietate întărită şi încurajată de Stat...”17 Nu sunt însă, peste tot, crezuţi. Sunt nevoiţi, deseori, să-şi lipească afişele noaptea, nu pot la lumina zilei; umblă prin judeţ însoţiţi de o „gardă de apărare formată din 20 tovarăşi”, folosesc curieri călări şi se folosesc de jandarmi, „în caz de nevoie”, pentru a opri „propaganda manistă”18. 
Au fost organizate, cu sprijinul administraţiei de stat19, adunări populare, în care s-au distribuit titluri de proprietate, ori „s-a dat ţăranilor presă gratuit”. Sunt vizitaţi minerii din judeţ, de la minele Sărmăşag, Surduc, Lupoaia, Cristolţel şi Tihău, iar alte echipe de comunişti merg, în misiuni de propagandă, la sate. 
Se serbează 1 mai „cu un fast destul de mare”, dar şi cu observaţia că „populaţia maghiară nu a luat parte la această serbare în număr corespunzător”; la 5 mai 1946 vine în judeţ Petru Groza, preşedintele consiliului de miniştri, însoţit de Romulus Zăroni, ministrul agriculturii, dar şi de alţi demnitari, pentru a participa la congresul Frontului Plugarilor, la care, scrie „Democratul”, dar şi responsabilii partidului, în dările lor de seamă, au „luat parte 12-15.000 oameni”; la 7 mai, „cu ocazia hotărârei de la Paris în judeţul nostru s-au făcut manifestaţii de simpatie faţă de URSS” (în „Democratul” din 10 mai 1946 apărea pe prima pagină articolul cu titlul „Hotărârile Conferinţei dela Paris: Transilvania de Nord a fost atribuit [sic!] în întregime şi definitiv României”), iar „9-10 Maiu s-a sărbătorit în ziua de 10 Maiu pe întreg cuprinsul Judeţului după instrucţiunile şi lozincile date de Reg. PCR Oradea”, dar se remarcă, din nou, „lipsa maghiarilor”20. 
Sub titlul, „Platforma-Program a blocului Partidelor Democratice”, presa îşi informează cititorii despre hotărârea „partidelor democrate ce au alcătuit Guvernul Dr. Petre Groza” de a constitui B.P.D. şi a se prezenta pe o singură listă şi cu un program comun în alegeri, subliniind că realizările „de până acum” nu sunt „decât începutul operei de refacere şi de consolidare a democraţiei în Ţara noastră”, dar şi că: „Aceste alegeri SE VOR DEOSEBI fundamental de cele din trecut prin aceia că de astă dată stau faţă în faţă forţele tinerei Democraţii Româneşti, care apără interesele întregului Popor şi aşa zisele partide istorice care nu reprezintă decât interesele reacţiunei”21.
Prefectul judeţului participă la consfătuirile şi activităţile electorale ale Blocului Partidelor Democratice şi are întâlniri cu conducerea Uniunii Populare Maghiare22. Petru Groza vine din nou în judeţ la 14 octombrie 1946, pentru a indica „drumul ce duce spre limanul mântuirii noastre definitive”, reafirmând, în cuvântarea sa, că nu se vor face colhozuri („nu se vor face pentru că ţărănimea a câştigat Reforma Agrară prin luptă şi sânge”, „dacă am fi intenţionat să facem colhoz la noi în ţară am fi făcut aceasta în toamna anului 1944 când împrejurările au fost prielnice”), că între Rege şi Guvern nu există diferende („amândoi servim poporul”, „ne-am găsit pe aceeaşi linie: Regele, Ostaşul, Muncitorul, Plugarul şi Intelectualul”), că faţă de Biserică nu se manifestă o atitudine ostilă („Suntem hotărâţi pentru Biserică în Stat, pentrucă Biserica are menirea de a se îngriji de cele sufleteşti, pe când menirea noastră, a Guvernului, este de a ne îngriji de cele lumeşti. Dar cerem preoţimii ca în drumul nostru să fie alături de noi”). Primul ministru a vorbit şi despre alegeri, spunând că vor fi fixate „mai curând poate decât vă închipuiţi”, că o „victorie a opoziţiei nu este de loc de dorit pentrucă în 48 de ore vrajba s-ar ivi din nou în mijlocul nostru cu rezultate incalculabile”, la adunarea desfăşurată la Carei fiind prezenţi atunci, conform relatărilor presei, „circa 45.000 oameni”23.
Conform instrucţiunilor, listele electorale trebuiau finalizate până la 15 septembrie 1946. Nu s-a reuşit peste tot, iar termenele, în anumite cazuri, au suferit modificări. Au fost şterşi din listele electorale „cca. 3500-4000. Motivul ştergerilor: nedemni şi reacţionari duşmănoşi democraţiei”24. Epurările, mai ales în aparatul administrativ, au continuat şi ele, hotărârile Consiliului de Miniştri în acest sens fiind publicate de „Democratul”, în nr. 26 din 3 februarie 1946. Puterea are, de acum, ca preocupare principală, câştigarea alegerilor25.
Şabloanele cu semnul electoral, Soarele, au fost făcute la timp, dar „la secţiuni de votare semnul a fost mai slab popularizat, iar la comune aproape deloc”26. Pentru „popularizarea semnului electoral al B.P.D. s-a aranjat un camion special, cu toate materialele necesare şi cu o echipă special instruită, a fost trimisă la plăşi, - în special în comunele destinate a fi secţiuni de votare (...). Pentru popularizarea candidaţilor, a realizărilor guvernului, a realizărilor locale, pentru a câştiga populaţia de partea noastră şi a o îndemna să participe la vot, precum şi pentru demascarea candidaţilor reacţiunii s-au tipărit 212.500 manifeste şi afişe (...). Acest material, împreună cu materialul primit de la Bucureşti a fost difuzat în întreg judeţul. S-au confecţionat: 300 table, cu mâner, câte patru pentru fiecare secţie de votare, cu inscripţiile: Votaţi lista Nr. 1, cu Semnul Soarele. De asemenea, s-au confecţionat săgeţi indicatoare, pentru toate secţiile de vot, pe cari de asemenea a fost gravată aceeaşi inscripţie. S-au confecţionat table mari, cu lozinci, care au fost puse la toate intrările în oraş. Maşina cinematografică a fost trimisă în comunele reşedinţe de secţii de votare. În timp ce rula filmul de propagandă, o echipă specială organiza acţiuni de vopsit. Studioul de asemenea a fost pus în slujba campaniei electorale, difuzând apeluri, manifeste şi programul radio. Am căutat să îmbunătăţim singura publicaţie săptămânală, din capitala judeţului, Graiul Sălajului, punându-l în întregime în slujba campaniei electorale, tratând problema ajutorării regiunilor înfometate de secetă, popularizarea candidaţilor B.P.D.-ului, realizările guvernului, dări de seamă despre diferite adunări de lămurire politică etc. Ziarele de partid, precum şi celelalte ziare democratice au fost distribuite în această lună mai mult gratuit. În total au fost distribuite 16.500 buc. Vestea Satelor, 6500 ex. Scânteia, 3200 Lupta Poporului, 500 Graiul Sălajului etc. Secţia de Studii şi documente şi-a dat concursul pentru demascarea dlui. Pop V. Ioan şi a dlui Domşa Iuliu, candidaţi manişti. S-au organizat acţiuni de vânzare a cărţilor şi broşurilor noastre, în toate zilele de târguri, precum şi cu prilejul diferitelor adunări populare....”. Acest impresionant material propagandistic a fost împărţit pe plăşi „şi chiar dacă luăm în considerare că un procentaj n-a ajuns în mâna oamenilor, totuşi marea majoritate a fost împărţit la târguri şi adunări”. Totuşi, raportorul spune şi mai mult referitor la interesul populaţiei pentru acest material: „La Crasna, secretarul partidului tovul Pesteşan a vândut afişe la kg. Deşi nu ştim concret probabil că asta s-a întâmplat şi în alte locuri”27. 
Graiul Sălajului, săptămânalul de limba română28, ce apare la Zalău începând din august 1946, pus în „întregime în slujba campaniei electorale”, a apărut în ultimele două săptămâni de dinaintea alegerilor, de „câte două ori pe săptămână”. Totuşi, Graiul Sălajului nu are încă „o popularitate aşa cum ar trebui”, iar „colportajul ziarului este foarte slab”. Se face şi menţiunea că ziarele „în cea mai mare parte au fost distribuite la Zalău, la chioşcul de ziare, iar restul avem un tovarăş Penzeş Adalbert care vinde în străzi”29. 
Listele de candidaturi, declarate valabil depuse la Biroul electoral al judeţului Sălaj până în seara zilei de 29 octombrie 1946, orele 20.00, erau: Lista Nr. 1. - Blocul Partidelor Democrate; Lista Nr. 2. - Uniunea Populară Maghiară; Lista Nr. 3. - Naţional Ţărănesc-Maniu-cartelat cu Naţional Liberal-Dinu Brătianu şi Lista Nr. 4. - Ţărănesc Democrat–dr. N. Lupu”. Lista nr. 1. cuprindea următoarele nume: Petru Mironescu-Mera, Leontin Silaghi, Paul Dimitriu, Francisc Bruder, Dr. Ioan Gheţie, Teodor Chimiveş, Ioan Puşcaş, Ţugoie Veronica şi Ilie Călăuz. Stabilirea ordinii pe lista partidului (B.P.D., Lista nr. 1), a dus la mari nemulţumiri. În raportul de activitate al partidului pe perioada 20 septembrie - 20 octombrie 194630, în partea dedicată muncii în Blocul Partidelor Democratice, se strecoară şi astfel de informaţii: „Până la data depunerii listelor munca în bloc a fost destul de armonioasă, iar de la acea dată nu mai există nici o înţelegere, deşi tovul Mechiu Miron a căutat să convingă pe cei nemulţumiţi de realitatea lucrurilor. Blocul a fost vizitat de delegaţi ai Centrului (...), dar cu toate acestea neînţelegerea celor nemulţumiţi a dus până acolo că au plecat la Bucureşti pentru satisfacere”; de aici, modificările faţă de lista iniţială anunţată în presă.
Cum s-a desfăşurat procesul electoral, cum au câştigat comuniştii alegerile? Documentele oficiale, păstrate în fondurile Tribunalelor judeţene, indică victoria B.P.D. Sunt totuşi de găsit, în rapoartele de activitate ale activiştilor de partid din perioada desfăşurării alegerilor, informaţii despre fraudarea scrutinului, despre măsuri de forţă împotriva opoziţiei ş.a.m.d. Unele cazuri au fost deja dezvăluite, în studiile apărute pe marginea acestei teme, altele însă nu. Vom prezenta câteva, edite sau inedite, pentru o imagine cât mai reală asupra scrutinului decisiv din noiembrie 1946. 
Astfel, la Jibou, „ca să nu se fi întâmplat eventuale dezordini a fost nevoie să fie arestat huliganul Dr. Victor Fărcaşiu etc. (etc., în acest caz, înseamnă şi alţii, n.n.) care făceau mari provocări în rândul ţărănimii, aşa că alegerile au fost făcute în linişte în cele opt secţii care au aparţinut plasei”31.
La secţia de votare nr. 47, Subcetate: „A sosit şi părintele din Iaz care nu şi-a arătat nici un fel de delegaţie şi nici nu ne-a spus nimic. I-am spus, com. Iaz urmează pe la 11-12 şi să părăsească locul. El a plecat şi oamenii mei de încredere urgentă [sic!] l-a urmărit şi au observat că într-o casă face politică contra guvernului şi l-am deţinut până la orele 19 jumate. Am mai deţinut încă 3 oameni fără observaţiunea populaţiei”32.
La Zalău33, „pe motivul că biroul electoral are ceva de discutat au fost rugaţi delegaţii şi asistenţii să părăsească sala pe câteva minute şi să aibă grijă să nu intre nimenea în sală. În minutele acestea goală [sic!] preşedintele cu biroul a pus în urnă cca. 500 de voturi la secţiunea I-a şi 300 la secţiunea II-a. Întrucât voturile era pregătite de înainte toată socoteala n-a ţinut decât două minute. Aşa că delegaţii şi asistenţii abia au ieşit afară că au fost chemaţi înapoi. În felul acesta nici n-a trecut în mintea lor nimic în legătură cu urna. Iar mai departe n-am lăsat să se gândească pentru că imediat am dat drumul cetăţenilor pentru votare”. Dan Alexandru, instructorul judeţean, autorul raportului citat, explică în amănunt şi o altă metodă, bazată pe neatenţia reprezentanţilor partidelor de opoziţie, prin care „în cursul zilei am introdus în urna secţiei a II-a 200 bucăţi, iar la secţiunea I-a unde delegaţii opoziţioniştilor erau Dr. Jarca şi un ţăran din comuna Ortelec n-am putut din cauza vigilenţei lor să introducem decât cca. 50-60 bucăţi”.
La Cehu Silvaniei, „am reuşit ca să obţinem o mulţime de voturi de 700 Buc. încă în seara zilei de 18, care prin votanţi în total 910 din partea B.P.D.-ului (prin urmare, rezultatul real al B.P.D. ar fi fost de doar 210 voturi!), opoziţia 1.106, uniunea UPM-ului 213, lupiştii 114, după toate sforţările şi năzuinţa pe care am depus-o”34.  
Într-un „Raport despre activitatea alegerilor din secţia de votare nr. 59 Săcăşeni”, semnat de către „responsabilul faţă de partid”, Olariu Victor, se arată că în dimineaţa votării au introdus în urnă 1000 de voturi cu Lista nr. 1, au dat ceasurile înapoi cu o jumătate de oră pentru a nu putea fi prezenţi delegaţii opoziţiei la constituirea biroului electoral, au sigilat urna şi au început votarea; numărătoarea, la fel, s-a desfăşurat corect până pe la 600 de voturi cu lista 1, arătate tuturor, apoi, pe fondul descurajării şi neatenţiei opoziţiei, se spunea „lista nr. 1” şi se arunca repede „buletinul în foc”35.
La Cehăluţ, un alt „responsabil”, Conea Gheorghe, împreună cu preşedintele secţiei de votare şi sublocotenentul Niculescu, a pregătit 1000 de voturi „nr. 1, care au fost introduse în urnă dimineaţa la orele 7,15”. După ce „Urna a fost trecută prin faţa delegaţilor goală de unde pe urmă am intrat în localul şcoalei unde s-au introdus biletele ştampilate cu o zi înainte. Imediat au fost chemaţi şi asistenţii înăuntru şi a început votarea”... Raportorul scrie mai departe: „La sfârşit s-a comunicat rezultatul următor: B.P.D. 1544, U.P.M., 528, Maniu, 578, Lupu 38. Rezultatul real, ar fi fost: B.P.D. 500, U.P.M. 450, Maniu 950, Lupii 138”36.
Un alt mod de operare la Moftinul Mare, unde acţiunea de introducere în urnă a voturilor favorabile comuniştilor se petrece nu dimineaţa, ci în timpul mesei de prânz: „pe când erau cu toţii la masă, eu (secretarul cu educaţia politică delegat din partea comuniştilor acolo, n.n.) m-am reîntors împreună cu grefierul Cioclu punând la încercare toată prezenţa de spirit cu toate că eram spionaţi din toate părţile am reuşit să introducem în localul de vot cca. 700 buletine de vot pe care le-am introdus în urnă. Cu toată vigilenţa delegaţilor manişti, totuşi nu au reuşit să observe”37. 
Alte informaţii, în procesele-verbale ale şedinţelor biroului comitetului judeţean P.C.R. La 21 noiembrie 1946, în prima şedinţă de acest fel de după alegeri, la care au participat 11 persoane, s-au prezentat rapoartele responsabililor de plăşi. Iată doar câteva afirmaţii ale responsabililor partidului, făcute în acest cadru restrâns, referitoare la alegeri şi rezultatele obţinute. La Carei: „Lucăceni şi Ianculeşti, slabe”; „n-au votat cu BPD unii din muncitori”; „în comunele române n-am putut avea o influenţă destul de mare” (tov. Barabas). În plasa Cehu: „Ungurii au votat cu ochiul”; „s-a lansat o ştire că guvernul nu are decât 10%”; „gărzile pentru ordine n-au făcut nimica” (Coller). La Crasna: „Crişan Augustin n-a voit să semneze procesul verbal”; „opoziţia puternică”; „ungurii au votat cu ochiul” (Soporan). În Tăşnad: „Santăul a votat cu ochiul”; „Notarul din Santău a fost contra BPD” (Laza). În Zalău şi plasa Buciumi: „Comuna Crişeni a votat cu ochiul”; „Ungurii din Cristur şi Gârcei au votat cu ochiul”; „Poptelecul reacţionar” (Huluba). În plasa Supur: „Organizaţiile slabe, P.C slab, F.P. la fel”; „La Derşida suntem slabi şi Babţa rău” (Dr. Csillag)38.
Contestaţiile opoziţiei oferă alte date preţioase despre desfăşurarea procesului electoral şi falsificarea rezultatului acestuia. Astfel, se depun contestaţii, „contra numerotării (numărării, n.n.) voturilor de la secţia de votare nr. 50 Acâş”; „la secţia de votare nr. 31 Unguraş (azi, Românaşi), cu privire la împăturirea greşită a voturilor”; „la secţia de votare nr. 33 Vaşcapău (azi, Poarta Sălajului) cu privire la oprirea delegaţilor şi asistenţilor”; „la Secţia de votare Nr. 1 Zalău referitor la despuerea scrutinului”, pentru că „alegătorii nu şi-au primit certificatele”, „contra operaţiunilor premergătoare”, ori pentru că „Biroul Electoral refuză comunicarea rezultatului alegerilor pe secţiile de votare”. Toate sunt respinse39. 
Dacă adăugăm şi repartizarea comunelor pe secţii de votare (comuna Arduzel n-a putut vota; multe comune au de făcut un drum lung pentru a ajunge la secţia de vot; de pildă, cei din Brusturi votează la Poarta Sălajului), constituirea de secţii speciale pentru militari (la secţia 3 militară, unde votează Cercul Teritorial Sălaj, Legiunea de Jandarmi Sălaj şi Batalionul 7 Vânători de Munte, rezultatul comunicat arată că toţi cei 509 înscrişi în liste au votat cu Lista guvernului!), abuzurile împotriva reprezentanţilor partidelor de opoziţie (nu mai sunt lăsaţi să intre în secţiile de vot pe motiv de întârziere, nu participă la numărarea voturilor, sunt „deţinuţi” ş.a.m.d.), rezultatele comunicate oficial sunt de înţeles. 
Rapoartele asupra activităţii desfăşurate de organizaţiile de partid din perioada alegerilor şi imediat următoare ne arată cum a privit partidul comunist campania electorală, alegerile propriu-zise şi perioada care a urmat. Sarcina de căpetenie a organizaţiei judeţene de partid a fost „câştigarea bătăliei alegerilor” (raportul pe 20 octombrie – 24 noiembrie40). În acest scop partidul a urmărit: „legarea liniei noastre politice cu rezolvarea nevoilor zilnice ale maselor”, „lupta împotriva speculei”, „ridicarea nivelului politic al cadrelor”, dar şi „evidenţierea cadrelor care se vor distinge în lupta electorală”. 
Deşi aceste sarcini, „n-au putut fi duse integral la îndeplinire (...) am putut înregistra succesul deosebit ca în alegerile parlamentare duşmanii noştri să nu poată trimite niciun deputat în parlament”. Raportul face şi aprecieri, nu lipsite de importanţă, referitoare la preşedinţii şi grefierii secţiilor de votare: „Aceştia au fost aleşi cu destulă grijă, din materialul pe care-l aveam în acest judeţ – iar rezultatul alegerilor a confirmat aceasta”. 
Sunt prezentate şi rezultatele oficiale ale votului: B.P.D. 115.085 voturi, 64,49%; U.P.M. 44.086 voturi, 8,71%; P.N.Ţ. 15.508, 2,10% (o greşeală evidentă, de fapt P.N.Ţ, 8,68%; interesant că, deşi nici în previziunile cele mai optimiste comuniştii nu-şi dădeau mai mult de 50%, B.P.D. va obţine în judeţ, şi prin metodele dezvăluite, peste 64%; cu aceste rezultate, cele nouă mandate cuvenite Sălajului vor merge spre B.P.D, şapte mandate şi U.P.M., două); P.T.D. Lupu 3.762, 2,10%, şi se fac referiri asupra desfăşurării procesului electoral: „trebuie să menţionăm că, pe alocuri gărzile noastre de pază n-au prea funcţionat, iar delegaţii noştri stând mai mult în localul Secţiilor de vot, nu s-au ocupat îndeajuns de masa de popor care aştepta afară, astfel că agenţii reacţiunei şi-au putut desfăşura în voie propaganda (...). În rândurile acestor agenţi s-au găsit în special preoţii şi studenţii”. 
Se fac aprecieri şi despre partidele politice de opoziţie: „Am avut în judeţ pe dnii. Zaharia Boilă, Corneliu Coposu, candidaţi pe lista P.N.Ţ. dar n-au desfăşurat nici-o adunare publică (...). Au încercat să organizeze, în ziua alegerilor, mici acţiuni de mase, dar fără nici un rezultat. Astfel, în comuna Creaca, din plasa Jibou, au reuşit să forţeze urna după începerea operaţiunilor de votare, arzând buletinele de vot care se găseau înlăuntru (puse probabil, de dinainte, la fel ca în cazurile prezentate). După sigilarea urnei din nou, votarea a decurs mai departe în linişte, aici agenţii manişti au avut concursul Comandantului gărzii militare, serg maj. Juaju Gheorghe din Rgt. 92 inf. Despre acest fapt am sesizat autorităţile militare competente”.
Raportul se încheie cu câteva concluzii, convenite într-o „consfătuire restrânsă cu responsabilii judeţeni şi regionali, cari au activat în plăşi în timpul campaniei electorale”. Ce a determinat victoria asupra reacţiunii, în opinia lui Leontin Silaghi, prezent la consfătuire: realizările „pe plan intern cât şi extern” ale guvernului Groza, sprijinul primit de la „aparatul de stat” şi materialele de „propagandă şi instructorii politici”. Dar tot el prezintă şi părţile negative ale campaniei şi alegerilor: „munca slabă în direcţia elementului feminin, slabă muncă de educaţie de la om la om, lipsa combativităţii, curajului şi spiritului de jertfă a forţelor noastre, idem a vigilenţei, slaba muncă organizatorică” (ar fi de mirare, totuşi, cum, cu asemenea lipsuri şi slăbiciuni, recunoscute şi asumate deschis, s-au putut câştiga alegerile, dacă nu am fi văzut cum au procedat comuniştii şi „aliaţii” lor, înainte şi în ziua votării). Raportul este semnat, „pentru secretarul judeţean”, de Miron Mechiu, viitor prefect al judeţului Sălaj41.
Un al doilea raport42, privitor la activitatea desfăşurată de la 24 noiembrie până la 22 decembrie 1946, cuprinde informaţii despre perioada imediat următoare alegerilor. De la început se arată că liniştea şi tăcerea de după alegeri n-au durat mult. În plasa Şimleu Silvaniei situaţia rămânea încordată, „fiind aici cuibul reacţiunii Bădăcinul. Mai fiind aici şi o mulţime de elemente reacţionare de nepoţi ai lui Maniu ca Popa Raţ, din Jurtelecul Şimleului, Dr. Pop Ionel...”. În plasa Cehu Silvaniei situaţia era grea, „mai ales că o serie de manişti sunt prin regiunea Codrului”. În plasa Valea lui Mihai „se fac cele mai odioase afaceri. Primpretorul plasei Farkas Victor în public şi în localuri manifestă contra regimului”. În plasa Tăşnad, „reacţiunea manistă se manifestă prin fostul candidat inginer agr. Filip Sever cari în adunări publice manifestă ura între naţionalităţi, antisemitismul şi antisovietismul”. De asemenea, „Reacţiunea” îşi manifestă nemulţumirea pentru înfrângerea din alegeri şi prin lansarea a „fel şi fel” de zvonuri: „că alegerile nu sunt valabile şi că nu sunt aprobate de Anglia şi America”, şi că „în curând vor fi alte alegeri”. Raportul este semnat de secretarul politic al partidului comunist, Sabău Gheorghe.
Dar, după cum se ştie, protestele opoziţiei pe lângă puterile occidentale pentru anularea alegerilor au rămas fără rezultat, partidul comunist a ieşit întărit în urma remanierii guvernamentale care a urmat retragerii din guvern a reprezentanţilor opoziţiei, iar la 1 Decembrie 1946, Regele Mihai a deschis lucrările parlamentului nou ales, validând astfel alegerile. 

Note:
1. D. Pop, „Contribuţii la istoria partidului comunist în Sălaj. Începuturile”, în „Caiete Silvane”, serie nouă, an XII, nr. 5 (136), mai 2016, pp. 17-24. 
2. Pe tema alegerilor din 1946 în Sălaj au apărut mai multe studii. Voi menţiona aici doar unul: C. Grad, D. E. Goron, „Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 în Sălaj. Pregătire, desfăşurare, rezultate”, în „Sovietizarea Nord-Vestului României”, Satu Mare, 1996, pp. 143-203, foarte bine ilustrat documentar, autorii publicând, din fondul P.C.R. Sălaj, ca anexe, multe rapoarte de activitate, procese-verbale etc., folosite şi în elaborarea acestui studiu.
3. „Democratul”, nr. 6, 12 septembrie 1945, p. 4.
4. Idem, nr. 14, 11 noiembrie 1945, p. 3.
5. Idem, nr. 16, 25 noiembrie 1945, p. 5; data alegerilor avea, dimpotrivă, foarte mare importanţă, iar partidul comunist, conştient de reprezentarea sa insuficientă în teritoriu, le va amâna de mai multe ori, până când va fi sigur că le poate controla şi câştiga.
6. „Democratul”, nr. 21, 1 ianuarie 1946, p. 6.
7. Idem, nr. 23, 13 ianuarie 1946, p. 1.
8. Idem, nr. 27, 10 februarie 1946, p. 1.
9. Idem, nr. 46, 21 iulie 1946, p. 4; Senatul a fost desfiinţat de guvernul Groza, prin decret, încă din iunie 1946, legea electorală din 15 iulie 1946 confirmând acest lucru. Va fi reînfiinţat după revoluţia din 1989.
10. Idem, nr. 59, 27 octombrie 1946, p. 4.
11. Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj (în continuare S.J.A.N. Sălaj), Fond P.C.R., dosar 11/1946.
12. Vezi întreaga cuvântare, în „Democratul”, nr. 24, 20 ianuarie 1946, p. 4.
13. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 2/1946, f. 21.
14. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 2/1946, f. 67.
15. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 11/1946; vezi şi Marin Pop, „Viaţa politică în nord-vestul României (1869-1948). Partidul Naţional Român şi Naţional Ţărănesc din Sălaj”, Ed. Argonaut, Ed. Porolissum, 2007, pp. 183-213.
16. „Democratul”, nr. 45, 15 iulie 1946, p. 1.
17. Idem, nr. 42, 16 iunie 1946, p. 1; presa putea lăsa să se creadă aceste lucruri, deoarece apar numeroase articole elogioase la adresa regelui, altele despre marile sărbători religioase, obiceiuri şi tradiţii sau despre necesitatea întăririi proprietăţii ţărăneşti şi sunt publicate chiar pastorale arhiereşti (ex: în „Democratul” din 21 aprilie 1946, pastorala I.P.S.S. Dr. Valeriu Frenţiu); de asemenea, ziarul publică, pe prima pagină, în mai multe numere, începând cu 7 iulie 1946, „Puncte din Programul Blocului Democrat”, ca: asigurarea regimului democratic şi a suveranităţii depline a Statului Român în cadrul monarhiei constituţionale; respectarea proprietăţii individuale; asigurarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; asigurarea liberei manifestări a credinţelor religioase; drepturi politice, economice şi sociale pentru femei, drepturi egale pentru naţionalităţile conlocuitoare, consolidarea şi apărarea păcii etc.
18. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 3/1946, f. 26.
19. La începutul anului 1946 a fost schimbat şi prefectul. În locul Dr. Virgil Câmpeanu, care condusese judeţul „când obligaţiunea satisfacerii îndatoririlor la cari ne-am angajat prin Convenţia de Armistiţiu implica sacrificii serioase, după aproape totala distrugere a inventarului agricol şi a economiei naţionale, când aprovizionarea populaţiei era aproape imposibilă”, a fost numit Dr. Eugen Chişiu, care, „fiind fiul unui vrednic paroh din acest judeţ, ne îndreptăţeşte nădejdea că-şi va face un titlu de mândrie din ridicarea economică şi culturală a ţărănimii din Ţara Silvaniei”; vezi articolul „Ne părăseşte un prieten”, în „Democratul”, nr. 27, 10 februarie 1946, p. 1 precum şi mesajul lui Virgil Câmpianu la plecarea din funcţia de prefect, în „Buletinul Oficial al judeţului Sălaj”, an XXIII, nr. 7/1946, p. 1; mesajul lui Eugen Chişiu, la instalarea în funcţie, a fost publicat în Buletinul oficial al judeţului, nr. 8/1946, pp.1-2; de asemenea, despre cei doi prefecţi amintiţi, vezi D. Pop, D.E. Goron, „Prefecţii judeţului Sălaj. O istorie în documente”, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2007, p. 65; trebuie făcută şi menţiunea că în iulie 1946 a fost modificată şi împărţirea administrativă a judeţului, care va avea de acum un oraş reşedinţă de judeţ („Zălau”), două oraşe nereşedinţă (Carei şi „Şimleul–Silvaniei”) şi 131 de comune rurale compuse din 299 sate, vezi întregul „Tablou de împărţire administrativă”, în „Buletinul Oficial al judeţului Sălaj”, nr. 34/1946, pp. 1-19.
20. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 2/1946, f. 21- 26;    
21. „Democratul”, nr. 41, 9 iunie 1946, p. 1; vezi şi C. Grad, D.E. Goron, op.cit., pp. 143-153 şi 167-168, unde sunt publicate şi analizate documentele referitoare la constituirea, componenţa, şedinţele de lucru etc., ale B.P.D. Sălaj.
22. „Democratul”, nr. 49, 15 august 1946, p. 1.
23. Vezi întreaga desfăşurare a manifestaţiei şi cuvântarea integrală, în „Democratul”, nr. 58, 20 octombrie 1946, pp. 1-3. 
24. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 1/1946, f. 6; poate fi o posibilă cauză a faptului că, de pildă, pe listele electorale din Chichişa sau Ciumărna nu se găsesc decât 32, respectiv 20 alegători, iar pe cele dintr-un sat comparabil ca mărime, Vaşcapău (Poarta Sălajului), apar 235; în Vaşcapău, oficial a învins lista nr. 3, Maniu, cu 1486 de voturi faţă de 1426 pentru lista nr. 1, a guvernului.
25. Vezi, I. Zainea, „Campania de purificare a administraţiilor publice din judeţele Bihor, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj în vederea câştigării alegerilor din toamna anului 1946”, în „Acta Musei Porolissensis”, XXVII, Zalău, 2005, pp. 415-428, unde se găseşte şi situaţia primarilor şi ajutorilor de primar din judeţul Sălaj schimbaţi în vara anului 1946.
26. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 2/1946, f. 28.
27. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 2/1946, f. 29; vezi, publicat integral, „Raport lunar, despre munca secţiei de Educaţie Politică a judeţenei Sălaj, între 24 octombrie şi 24 noiembrie”, în C. Grad, D. E. Goron, op.cit., pp. 198-201.
28. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 11/1946, f. 23.
29. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 11/1946, f.23; în numărul din 1 septembrie 1946, la un an de la apariţie, în „Democratul” se scria: „Datorită câtorva colaboratori inimoşi, devotaţi guvernului dr. Petru Groza, s-a reuşit ca gazeta în ultimele sale numere să pornească pe făgaşul unei linii cu adevărat juste şi democratice, eliminând încetul cu încetul pe acei colaboratori cari n-au înţeles chemarea vremurilor istorice de azi...”; cu toate acestea, nu a putut scăpa de la dispariţie; publicaţia a popularizat semnul electoral al B.P.D, Soarele, începând cu numărul din 1 septembrie 1946, însoţit de lozinci ca: „Prin acest semn vom învinge. Trăiască victoria Blocului Partidelor Democratice în alegeri”, Niciun vot pentru reacţiune! Toate pentru B.P.D.!”, „Cetăţeni! Votaţi Soarele! Semnul B.P.D.”, „Români! Votaţi Soarele! Semnul B.P.D.” etc.
30. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 1/1946, f. 63-66.
31. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 31/1946, f. 17; Dr. Victor Fărcaşiu fusese delegat, în noiembrie 1944, la conducerea plăşii Jibou, de către prefectul Augustin Pintea, vezi D. Pop, D.E. Goron, op. cit, p. 168.
32. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 33/1946, f. 38.
33. Vezi toate rapoartele de activitate referitoare la alegeri, în S.J.A.N Sălaj, Fond P.C.R., dosar 3/1946.
34. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 28/1946, f. 20.
35. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 3/1946, f. 29.
36. Raportul este datat 22 noiembrie 1946; S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 3/1946, f. 34-35. 
37. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 3/1946, f. 43-44; vezi, pentru cazurile şi metodele de furt, din Sălaj sau judeţele învecinate, studiul „Fraudarea alegerilor din 19 noiembrie 1946 în judeţele nord-vestului României”, scris de Augustin Ţărău, multă vreme arhivist, în „Revista de Istorie contemporană”, Oradea, nr. 3, 2006, dedicat de autor memoriei colegului nostru Doru E. Goron. 
38. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 3/1947, f. 49v-52.
39. C. Grad, D.E. Goron, op.cit., p. 145; autorii publică integral contestaţia lui Zaharia Boilă, Corneliu Coposu şi Iuliu Coroianu (pp. 157-163), procesul verbal al Tribunalului Zalău-Sălaj, din 21 noiembrie 1946, cu rezultatele oficiale ale alegerilor (pp. 164-166), dar şi multe alte documente relevante.
40. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., Dosar 1/1946, f. 70-75.
41. Vezi, D. Pop, D.E. Goron, op. cit., p. 65.
42. S.J.A.N. Sălaj, Fond P.C.R., dosar 1/1946, f. 76-83; la data întocmirii raportului erau în evidenţele organizaţiei judeţene 7995 membri de partid, din care români 2607, unguri 4789, evrei 288 etc. Raportul ne vorbeşte despre oboseala unor membri, manifestată prin „delăsare”, dar şi despre o înviorare a altora. Cu aceştia va intra partidul în anul 1947, an în care partidele de opoziţie vor dispărea, iar monarhia va fi abolită.

Autor: Dănuț Pop