Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Gheorghe Vidican

Gheorghe  Vidican

August 2016

Cochilia lichefiată a melcului

e o îndrăzneală să lichefiezi cochilia melcului balconul ei a căzut în mare
muşcatele nu ştiu să înoate salvamarii au înotătoarele în concediu
printre degete mi se strecoară mlaştina o insulă plutitoare în formare
malurile ei ademenesc muşcatele cu şoldurile lucitoare ale unei sirene
murmur de liberare în lama de ras a marinarului
a venit tocmai din madagascar să scrie cu creionul pe cer te iubesc
lipsa lui de pricepere la făcut declaraţii de dragoste e un fel de duminică văduvă
rămasă fără sărbătoare între privire şi colţul buzelor lui o muşcată înflorită
imită formele gotice ale mângâiatului
atinge cu mâna coapsele tale înţelepte ca şi murmurul mării
imită murmurul lamei de ras
melcul lipeşte în mlaştină un fel de clei lipicios să facă drumuri
pe marginea drumurilor cresc sălcii pline de insomnii
nimeni nu se mai gândeşte la salvarea muşcatelor înflorite
mlaştina a devenit insulă cu acte în regulă duminică sunt alegeri locale
cochilia lichefiată a melcului e un simbol ce atestă documentar existenţa unor înaintaşi demni
la secţia de votare un singur scaun recuperat din balconul căzut în mare
vocea marinarului o formă nevinovată a unui cântec spaniol condamnat la uitare
devine imnul naţional al insulei
la secţia de votare primii alegători împart duminica în felii
melcul îşi ocoleşte umbra să nu-i tulbure somnul
preşedintele secţiei de votare caută în degetul lui mic ordinea alfabetică a alegătorilor
să nu fie suspiciuni de fraudare
cochilia lichefiată a melcului stă pe singurul scaun din secţia de votare
să nu se plictisească se joacă cu creionul marinarului
vestea fraudării în zona de vest a insulei a alegerilor provoacă un val de indignare a coapselor tale
mângâiate de mâna marinarului
pe marginea scaunului cochilia lichefiată a melcului cade pe gânduri
nu vrea să ţipe la nimeni în cutia de valori ale neamului şi-a ascuns ochii
să poată da lumină trecătorilor
umbra ei în frac princiar anunţă numele învingătorului
fraudările din vest au fost mârşave zvonuri îmbătrânite pe retina unui alegător
după cum spuneam umbra în frac a cochiliei lichefiate de melc anunţă învingătorul
din coapsele tale iese triumfal marinarul venit tocmai din madagascar
pe buzele lui imnul naţional despică cerul
ochii tăi crescuţi peste umbra cochiliei de melc îi mănâncă buzele
în biserică preotul vă binecuvântează sărutul
focurile de artificii se roagă de noapte să plece la culcare
paşii tăi deschid uşa preşedintele secţiei de votare desenează oameni şi case
cu creionul învingătorului
cochilia lichefiată a melcului îşi odihneşte umbra în răsăritul verde al dimineţii
 

Campus

îmbătrânesc studenţii în culorile pictorului pierderea tinereţii e o convenţie stipulată la geneva
în campus revelaţiile bătrâneţii unui student cu toiagul în mână bate în călcâiul lui achile
euforia investirii frumuseţii tale în funcţia de stareţăla mănăstirea din palma mea
eşuează într-un clăbuc de săpun
troia e o ruină cu copii plini de bube electrice luminează copitele calului troian
în patul lui procust înverzesc cuvintele tale de dragoste
bătrâneţea studentului mănâncă tăcut aroganţa dangătului de clopot
mănăstirea din palma mea e o capodoperă a renaşterii tale târzii
fără să vrea a dat de mirosul propriei tale naşteri
ascuns în robinet izvorul curge prin urechea dreaptă a peretelui
enoriaşii vor viaţă veşnică
crucificarea halbei de bere în zâmbetul chelneriţei duc ochii tăi la periferia incestului
felinarul plin de înjurături prin trupurile noastre elogiu al dezmăţului într-o pălărie roz
scara de incendiu trage capul şarpelui în podul campusului să-i schimbe şuieratul
o studentă şireată pe broadway fură gălbenuşul din oul lui columb
nişte dansatori mexicani prin urechile mele
în toiagul studentului îmbătrânit îşi ascund originile
paşii dansatoarei la bară sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare
în mănăstirea din palma mea li se cântă prohodul
frumuseţea stareţei e împodobită cu mirosul uleiului de măslini
să poată aluneca prin bătrâneţile noastre
în valahia draculla a tras în ţeapă scara de incendiu îi fură şuieratul şarpelui
cine a ieşit din campus poate intra în umbra lui ca un remember
părinţii trimit banii la post-restant din respect pentru erudiţia fiilor lor
vieţuirea lor prin cârciumi schimbă culoarea vinului
pictorul tapetează pereţii hrubei cu bătrâneţea lor
în trupul tău degetele unei viitoare neveste joacă barbut cu felinarul din paşii prostituatei
dezrădăcinând amintirile urgiilor uitate în campus 
alungarea liniştii din culoarea vinului îţi învineţesc buzele sărutul tău devine o târfă solemnă
înghesuie fumul tavernei în mahmureala pictorului
în patru labe bătrâneţea studentului umbră a unui ferestrău prin campus
matriţa unui examen la biologie încarcerează frumuseţea stareţei
prin campus formele coapselor ei îmi poartă paşii spre ochii bibliotecarei
să-mi poată citi tristeţea din privire
în campus fierb visele împuşcate în ceainic restanţele se numără pe degete
ochii pictorului culori o derivată a tinereţii în trupul tău degetele devenite degete de nevastă
 în ceaşca de cafea scâncet de copil campusul se copilăreşte părinţii copilului au îmbătrânit studenţi
părinţii în campus îşi odihnesc bătăturile din italia la post-restant pensiile lor mucegăiesc timpul
 

Oxford

memoria ta plină de cămile cu o cocoaşă umezeşte nisipul clepsidrei
spune-mi de ce mor clipele o lume învălmăşită de moartea lor
un evantai îmblânzit în mâna ta plină de litere degetele o frustrare a clopotelor
împart frumuseţile lumii în emisfere lăcomia răsăritului a ieşit la iveală
fericirea virtuală a evantaiului un premiu cu ligamentele întinse în visele mele
natura statică din fereastra ta un imperiu al trădării
se moșteneşte prin efracţie
deasupra niște păsări ridică din umeri nepăsarea vecinilor le clădeşte o duminică în cioc
se spune că eşti demodat dacă iubeşti la optsprezece ani iubirea se poartă în pruncie
la optsprezece ani construieşti stări virtuale ale împlinirilor
te ridici în capul oaselor şi mergi la oxford înveţi noua ordine mondială
faci sex cu o negresă ba chiar te căsătoreşti cu ea ai facilităţi la primirea cetăţeniei
copiii mulatri sunt prevăzători ca şi iubirile tale virtuale
un booking sentimental ia razna prin londra se oferă la preţ redus o croazieră pe tamisa
berea irlandeză se cumpără on line
bicicleta lui jules verne a îmbătrânit aşteptând corăbierii cu mătăsuri din china
memoria ta rugineşte îndoiala bursierei la oxford
negresa cu pălărie albastră coboară din turnul londrei osemintele regale ale unei lumi plină de frică
drumul spre windsor trece prin respiraţia corăbierilor
reîncarnarea gărzii regale în frumuseţi princiare e o eroare virtuală a privirii tale
ai promis să tragi de limbă insula mare a brăilei în drumul tău spre oxford
negresele fac sex cu degetele tale pline de plozi virtuali
culoarea piersicii îţi îmbracă stările tale ambigui
trebuie să tunzi iarba din faţa bibliotecii cu privirea negresei
îţi aminteşti vremea suspectă a primului tău sărut învelit în staniol
sărutul virtual al laurei l-ai salvat pe desktop
ţi-aminteşte prima ta tranzacţie bicicleta de la bunicul pe o pereche de blugi
în drum spre oxford o şaretă cu lucruri smintite memoria ta slobodă ca o haită de lupi
mă îndeamnă să locuiesc într-un vuiet de scoică se zămisleşte un alt om în ochiul meu virtual
la sosirea mea privirea negresei tunsese iarba din faţa bibliotecii să-mi pot răsfira gândurile pe rafturi
evantaiul ei îmblânzit de mirosul ierbii devine liric ca o fantomă în pălăria albastră
la oxford e o evidenţă strictă a fantomelor 
prin sălile de clasă e elogiat refuzul lor de a face sex cu noii veniţi
zâmbetul negresei ţipă la copiii mulatri înghesuiţi în privirea mea
trebuie să le potolesc foamea cu umbra
glasul profesorului de literatură victoriană îmi aminteşte de erudiţia scriitorului timişorean mihăieş
irealul din paşii lui mă urmăresc prin oxford
după cursuri trupul negresei mobilat ca o arenă romană face sex pe iarba tunsă din faţa bibliotecii
cu umbra mea uimită de vocea profesorului de literatură victoria