Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Camera de Comerţ şi Industrie a oraşului Zalău

Camera de Comerţ şi Industrie a oraşului Zalău

Iulie 2016

Arhivele din municipiul Zalău au în conservare un număr substanțial de documente care ilustrează viața economică a comunității în secolul al XX-lea, în cadrul Fondului Camerei de Comerț și Industrie a orașului Zalău. Deoarece avea calitatea de reședință de județ, documentele privind activitatea Camerei din Zalău sunt împreună cu documentele economice, din toate ramurile de activitate ale județului, care era extins în cadrele a ceea ce istoricii numesc Sălajul istoric. Din acest motiv, a fost necesară o cercetare la obiect, de departajare și extragere a actelor privitoare la Zalău din multitudinea de cereri, atestate și certificate de funcționare a întreprinderilor mici și mijlocii private cuprinse în fondul Camerei sălăjene. 
Procesul de modernizare economică și socială din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a produs schimbări structurale definitorii în profilul comunităților locale. Acel modus vivendi cunoscut până atunci s-a dovedit a fi o stare dinamică, la care oamenii au aderat de cele mai multe ori în mod formal, deoarece există în tipologia fiecărei societăți componentele esențiale referitoare la structura mentală și la tradiții, care nu se schimbă în profunzime decât foarte lent. Aceste stereotipuri sunt adeseori salvatoare, cum este, după părerea mea, cazul societății zălăuane în perioada dintre cele două războaie mondiale. Agitația tipică urbană conține în sine schimbarea perpetuă de stări economice și a condițiilor de manifestare a acestor stări noi. Oamenii au de îndeplinit, de-a lungul timpului istoric, sarcini diferențiate pe care ei înșiși și le asumă, iar în perioadele de reorganizare economic-financiare ei se trezesc deodată în fața unor alegeri extrem de dificile, uneori fiind nevoiți să facă față unor răsturnări de situații care nu au precedent în practica anterior cunoscută. Acesta a fost și cazul perioadei interbelice în Zalău, ca de altfel în toată România, reflectat în documentele de arhivă ale Camerei de Comerț și Industrie a orașului Zalău. Obiectul său de activitate a fost prezentat și analizat în lucrări monografice publicate deja de către Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Naționale în anul 20001 și despre activitatea Camerei în județul Sălaj interbelic2. Pentru acuratețea informațiilor trebuie precizat de la început că activitatea comercială în Zalău nu se deosebea cu nimic de tipologia transilvăneană: exista un comerț cu ridicata și un comerț cu amănuntul, acesta din urmă fiind cel mai dezvoltat în orașele sălăjene și în județ în general, deoarece majoritatea meșteșugarilor îl practicau direct. Pentru comerțul cu ridicata era nevoie de o cantitate mare de produse și de legături cu breasla negustorilor. Pentru desfacerea tradițională a mărfurilor în cazul comerțului cu amănuntul, rolul principal îl avea Camera de Comerț și Industrie a orașului Zalău, care aviza activitatea meșteșugarilor și negustorilor. Urmau apoi târgurile, bâlciurile și oboarele periodice, care și-au dovedit viabilitatea până în zilele noastre prin activitatea intensă pe care au desfășurat-o de-a lungul timpului. Comerțul bazat pe prezentare de mostre de către agenții comerciali voiajori nu s-a practicat în localitățile Sălajului, fie ele urbane sau rurale, de către autohtoni ci numai de către agenți din alte părți. În schimb, s-a adoptat sistemul zecimal de măsuri și greutăți care erau strict controlate de către persoane specializate și împotriva celor care înșelau consumatorul erau prevăzute măsuri punitive. Instrumentele de măsură, lungime, greutate și volum precum și calitatea produselor finite erau supravegheate pentru a se permite utilizarea lor și pentru că era necesară respectarea deontologiei și demnității profesionale.
După reînființarea Camerei de Comerț și Industrie, activitatea prioritară a conducerii a fost aceea de obținere a datelor comercianților. După cum se precizează în raportul de activitate: „La Oficiul Registrului Comerțului, lucrările pentru refacerea din nou a Registrului Comerțului, pentru înmatricularea firmelor după eliberarea teritoriului au continuat, s-a înregistrat un progres, înmatriculându-se în 1946:
- firme individuale - 387
- firme sociale         -   20
           total - 407 firme (din care reînmatriculări: firme individuale - 95
           firme sociale -   5
                      Total 100
Au fost radiate 2 firme individuale”3. 
De la data înființării sale în anul 1936, Camera de Comerț și Industrie a județului Sălaj în general, și a orașului Zalău în particular, a lucrat până la data de 30 august 1940, când, în urma dictatului de la Viena, ca urmare a ocupării Sălajului de către Ungaria, și-a încetat activitatea, pe care a reluat-o după eliberare, la 1 iulie 1945. Din acest motiv, deoarece documentele au fost fie mutate fie adăpostite la persoanele de încredere ale instituției, sunt goluri în documentarea exhaustivă a activității Camerei. 
În anul 1946, la Cameră erau refăcute sau primate pentru avizarea activității, un număr de 15 dosare de patroni ale unor firme comerciale, care etalează o paletă relativ bogată de activități. În continuare prezentăm câteva procese-verbale de constatare a condițiilor pentru demararea acțiunilor comerciale în Zalăul de după cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, la Oficiul Registrului Comerțului din Zalău se întocmește un proces-verbal de constatare pentru o firmă individuală centrală pe numele BĂLĂNEAN NAZARICA, înregistrat cu nr. 834/1948, având următorul conținut:
„Bălănean Nazarica, Zalău, str. Piața Libertății nr. 3, activitate începută la 13 martie 1942. Cetățenia întreprinderii: română; obiectul: restaurant cu vânzarea băuturilor spirtoase; ramuri de activitate: endetail pe cont propriu, local închiriat, compus din 2 camere; are autorizație sanitară; este situat la parter, cu intrare din stradă; singură; a fost refugiată la Deva. Capitalul întreprinderii – 50.000 lei după registru; pregătire profesională – casnică. Practică comercială 8 ani. Născută la 20 iunie 1909, în Brebi; părinții – Bălănean Costan, 39 ani, agricultor și Bălănean Maria, casnică, 34 ani, greco-catolici.
Primăria orașului Zalău – 3496/1947.
Contract suplim. anexa 1 – 1. 06. – 15. 08. 1947. Chiria lunară 2.000.000, datora 5.000.000 pe 2 luni și jumătate.
Contract suplim. anexa II. Cf. Deciziei 5159/1947, din 16 august 1947 chiria lunară va fi 1.300 lei, adică 8.450 lei pentru 6 luni și jumătate. Primar, Barabás”4.  
În cuprinsul actului oficial se mai menționează faptul că în anul 1942, Bălănean Nazarica a avut domiciliul în Deva, str. 6 septembrie, nr. 105, ocupația fiind aceea de „…comerț cu cârciumă (restaurant) endetail, pe cont propriu”5.
Persoana care a cerut certificatul/brevetul de funcționare, este o femeie cu vârsta de 38 ani, originară din mediul rural, care, probabil, prin căsătorie a devenit orășeancă și a dobândit experiență în mediul comercial. În timpul ocupației maghiare s-a refugiat în sudul Ardealului, unde a practicat această activitate, probabil rămânând singură. Despre copii nu se amintește, numele este același de la naștere, dacă a fost într-o relație, nu a fost căsătorită oficial. I se permite să deschidă un restaurant în centrul orașului, ca singur acționar, ceea ce denotă că dispunea și de capitalul necesar, chiar dacă într-o primă fază a rămas datoare la primărie cu sume pe câteva luni pentru chirie. Sumele sunt trecute în funcție de moneda momentului – milioane până la mijlocul lunii august, iar după oficializarea stabilizării monetare sunt exprimate în mii lei. Oricum, chiria pare să fi scăzut puțin după stabilizare. Deoarece nu sunt trecute în procesul verbal constatator și sancțiuni pentru întârziere, concluzia este că legislația era laxă, pentru încurajarea desfășurării activităților economice în condițiile precare de după război. Statul avea alte mijloace de a recupera ceea ce i se datora și chiar mai mult, după cum se va vedea în ceea ce urmează.
Un restaurant „endetail pe cont propriu” deschide și Brezoczky Iuliu, nr. firmei indiv. 661/1947, în str. Regele Mihai, nr. 30 (fosta str. Rákoczi). Acesta este domiciliat în Zalău, str. Gh. Pop de Băsești, nr. 21, are brevet pentru vânzarea băuturilor spirtoase în restaurant compus din două camere, din anul 1945. Se specifică faptul că „…trebuie să aibă permanent vin, bere, rachiu din fructe etc. în pivniță și în local”6.
Tot din Brebi a venit și Cherecheș Chelemen, care deschide o cârciumă în Zalău, str. Piața Lenin, nr. 6. Acesta a fost rănit pe câmpul de luptă și i se acordă dreptul de a avea firmă individuală înregistrată la Oficiul Registrului Comercial din Zalău sub nr. 8817/19477. 
O situație oarecum asemănătoare avea Boér Alexandru, născut în Zalău în 26 februarie 1893, fiul lui Alexandru și Boér Carolina, domiciliat pe str. Nepros, nr. 11, de religie reformată. „A fost considerat orfan, a stat până la 10 ani în azil, sub numele de Illyés Alexandru. Brevet pentru vânzarea de băuturi spirtoase nr. 109 216 acordat de Cercul de Lectură al Meseriașilor, prin vânzare Boér Alexandru, pentru localul din orașul Zalău, str. Wessélenyi, nr. 10”8. Așadar, statul încuraja activitățile comerciale, fie ele chiar și numai cu „băuturi spirtoase” în cazul răniților de război și al celor defavorizați de soartă, care au reușit, ajutați de asociațiile profesionale, să se pregătească într-un domeniu de activitate și să obțină atestarea necesară desfășurării activității pe cont propriu. 
Tot o „cârciumă endetail pe cont propriu” este autorizat să deschidă Boncz Dănilă, în anul 1948, în Zalău, str. Stalin, nr. 69, cu un capital de 15.000 lei. Acesta s-a născut în data de 19 decembrie 1922 în Cluj. Interesantă este motivația în favoarea deschiderii localului elaborată la data de 14 mai 1948 de Ministerul Comerțului, Direcțiunea Comerțului Privat, București, str. Dr. Marcovici, nr. 2, dos. 519/1948: „Numitul posedă brevetul de beuturi spirtoase nr. 121 167, eliberat de Administrația Financiară Zalău, la data de 20 dec. 1947.
Cârciuma susnumitului este oportună și utilă (sublinierea autorului) în orașul Zalău, ea fiind așezată la periferia orașului, în apropierea oborului de vite, unde nu se găsește nici un alt fel de magazin”9.
În aceeași categorie de activitate comercială, adică restaurant cu mâncăruri calde și reci sau simplă cârciumă, Zalăul îi are pe Nagy Gheorghe, str. Dózsa, nr. 4; Cocu Vasile, str. 30 Decembrie 1947; Hiriczkó Ștefan, str. Stalin, nr. 5; Olasz Ecaterina, str. Băii, nr. 2. 
Alte activități desfășoară un număr de comercianți din care unii aveau brevet, alții cer reconfirmarea brevetului sau brevet nou de la autoritățile Camerei de Comerț și Industrie a Orașului Zalău. Caraba Vasile, născut în Treznea în data de 27 aprilie 1913, a început activitatea de croitorie în 16 mai 1941, în sediul din str. Piața Libertății, nr. 1. „Întreprinderea – croitorie endetail, pe cont propriu. Obiectul: comerț cu stofe, croitorie și accesoriile ei pe cont propriu. Local închiriat, corespunzător, la parter, cu intrarea din stradă. Singur, capitalul întreprinderii – 50.000 lei după registru. Pregătirea profesională: croitor, cu carte de meșter. Are 4 salariați, 3 necalificați și 1 calificat, salariu pentru toți 4.500 lei/lună, pentru calificat salariul lunar este de 2.500 lei. A fost refugiat în Turda, are activitate din 1941”10.
Kincses Carol, nr. firmei indiv. 1.003/1948, din str. Ady Endre, nr. 1, deschide un atelier de „fierărie, vopselărie, chimicale grele, unelte și mașini agricole, biciclete și accesorii, articole menaj, mobile Thonet și de fier, articole sport, material de construcții endetail pe cont propriu, în str. Libertății, nr. 7. Înmatriculat astfel, începe comerțul la 1 noiembrie 1933. Și l-a asociat pe Eder Gheiza în 30 decembrie 1946, care desface chimicalele grele necesare în menaj. 
Mai vând ape minerale de masă, condiment. Capitalul: 500.000 lei în noiembrie 1948, sediul în Piața Mihai Viteazul, nr. 16”11.
Alt comerciant în același domeniu a fost din anul 1948, Dély Ioan, care are ca obiect al comerțului: „fierărie, vopsele și greutăți decimale, endetail pe cont propriu în str. 30 Decembrie, nr. 10, Zalău. Susnumitul a fost prizonier și s-a reîntors abia acum în vară, fiind încă suferind a stat în convalescență fiind tratat conform certificatului medical anexat la dosar. În lipsa susnumitului soția sa d-na Dély Berta a avut firmă înregistrată la această Cameră sub nr. f.i. 565/1947, cu obiect de comerț fierărie și vopsele endetail pe cont propriu, cu acel sediu unde susnumitul dorește a continua comerțul”12. Solicitarea pentru eliberarea certificatului este semnată de președintele Asociațiunii numit Meternyi Ioan și de directorul Szabo Alexandru.  
Mura Nicolae a avut firma individuală 852/1948. Era depozit de ziare, cărți, reviste, endetail pe cont propriu, în Zalău, Piața Libertății, nr. 3. Firma a fost radiată în 20 decembrie 1948 cu următoarea motivație: „Susnumitul nu posedă mijloace financiare pentru a putea continua activitatea comercială”. Depozitul și chioșcul de ziare deținute de Mura Nicolae au primit autorizația din 1946 și au început activitatea în 1947. Din nefericire pentru proprietar, în 1947 nu a avut nimic în stoc, la fel în 1948. Interesant este faptul că în momentul autorizării chioșcului de ziare, la dosar a fost anexată și o adeverință de la Serviciul de Siguranță al Județului Sălaj, Biroul Secretariat, cu aviz favorabil13.    
În anii care au urmat după terminarea luptelor pe front ale celei de-a doua mari conflagrații mondiale, războiul a continuat în alte tranșee, le-am putea numi tranșee civile. Populația a suportat în continuare rechiziții și privațiuni urmate de foamete, iar producătorii din domeniul alimentar cu precădere, erau monitorizați și în orice moment puteau suporta confiscarea mărfii. În anul 1946, la secțiunea rapoarte, găsim următoarea adresă trimisă de Camera de Comerț și Industrie din Zalău către Ministerul Industriei și Comerțului, Direcțiunea Mobilizării, Serviciul Mobilizări Comerciale din București. În aceasta se specifică faptul că din Zalău, în Planul de Mobilizare comercial pe anul 1946/1947 se încadrează firma Frații Bikfalvi, măcelărie și cârnățărie, din Piața Libertății, nr. 1. Adresa este semnată de președintele Camerei de Comerț și Industrie din Zalău, G. Damșa și de secretarul G. Mărcuș. Ca urmare a acestui act, produsele acestei firme puteau fi oricând preluate, parțial sau în totalitate, ca fiind necesare pentru buna funcționare a statului sau a armatei. Ordinul putea fi emis de autoritățile centrale sau locale, militare sau civile. Desigur, erau vizate și alte firme din varii domenii, cum sunt cele producătoare de îmbrăcăminte și încălțăminte, și cu precădere, materialele de construcții. Era vremea reconstrucției țării, chiar dacă regimul politic nu era încă stabilizat. Firmele din Zalău, al căror obiect de activitate economică și comercială este mult mai larg decât ceea ce am prezentat succint în studiul de față, s-au înființat și desființat, au luptat să-și continue activitatea, sprijinite de Camera de Comerț și Industrie care le-a acreditat, le-a monitorizat și le-a sprijinit în măsura posibilităților. 

Note:
1. D.E. Goron, Fl. Ignat, D. Pop, C.N. Sabou, Camera de Comerț și Industrie a județului Sălaj. 64 ani de la înființare 10 ani de la reluarea activității. Schiță monografică. 1936 – 1990 – 2000, Zalău, 2000.
2. E. Musca, Activități economice sălăjene reflectate în documentele Camerei de Comerț și Industrie Sălaj, în prima jumătate a secolului al XX-lea, în Acta Musei Porolissensis, XXXVI, Zalău, 2014, pp. 263-270. 
3. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Camera de Comerț și Industrie Sălaj, nr. inv. 586, Raport de activitate al camerei 1946 – 1947, dos. I/58, fila 6.
4. Idem, fila 7.
5. Ibidem.
6. Idem, nr. inv. 3/1947.
7. Ibidem.
8. Ibidem.
9. Ibidem.
10. Ibidem.
11. Ibidem, pp. 4-5. 
12. Idem, nr. inv. 21/1948.
13. Idem, nr. inv. 36/1948.

Autor: Elena Musca