Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Szilágy / Szilágyság – cel mai vechi ziar din Sălaj 26 de ani de la reapariție

Szilágy / Szilágyság –  cel mai vechi ziar din Sălaj 26 de ani de la reapariție

Iulie 2016

Recent, săptămânalul „Szilágyság” care apare la Zalău – singurul ziar de limbă maghiară din Sălaj, a împlinit 26 de ani de la reapariția sa. Se întâmpla imediat după Revoluție, când în contextul politic și social creat odată cu răsturnarea regimului comunist, comunitatea maghiară din Sălaj a decis să editeze un ziar, care să continue tradiția presei maghiare sălăjene întreruptă după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1944. Dacă în numărul 126/2015 al Revistei „Caiete Silvane”, am prezentat pe scurt istoria ziarului în perioada 1877-1944, vom continua cu istoria recentă a acestuia, cea din perioada 1990-2015.

Un ziar de limbă maghiară după 45 de ani
Revoluția din 1989 a adus și libertatea de exprimare. Comunitatea maghiară din județul Sălaj avea nevoie de un ziar în limba maternă. Primele încercări au fost sub forma unei pagini în limba maghiară inserate în ziarul „Țara Silvaniei” care era continuatorul ziarului „Năzuința” şi care îşi va schimba apoi numele în „Graiul Sălajului”. Această primă încercare, cu o pagină în limba maghiară inserată în ziarul românesc „Țara Silvaniei” a fost una de compromis. Nu era firesc ca românii de la sate care erau abonaţi, să primească odată cu ziarul şi o pagină într-o limbă pe care n-o cunoșteau. Așa s-a decis înființarea unui ziar propriu de limbă maghiară. Primul număr al ziarului „Szilágysági Szó” („Cuvânt Sălăjean”) vedea lumina tiparului la data de 5 ianuarie 1990, avându-l ca redactor pe jurnalistul Fejér László. După mai bine de 45 de ani, comunitatea maghiară din Sălaj avea din nou un ziar în limba maternă. La vremea aceea, Fejér László era singurul ziarist de limbă maghiară din Sălaj. Între 1965-1968 a fost redactor la ziarul „Ifjúmunkás” („Tânăr muncitor”), iar din 1968 a fost corespondent pe Sălaj al publicației centrale „Előre” („Înainte”) – cotidianul în limba maghiară al PCR, care-și va schimba numele după 1989 în „Romániai Magyar Szó” („Cuvântul Maghiarilor din România”). Este fondatorul și redactorul-șef al publicației culturale „Hepehupa” din 2002. Fejér László a fost redactor șef al nou înființatului ziar „Szilágysági Szó”, în perioada 1990-1992, când a trebuit să decidă dacă rămâne ca și corespondent la ziarul central sau continuă să conducă ziarul local.
Un rol important în istoria post-decembristă a ziarului l-a jucat Kui János, profesor de limba maghiară la Școala Nr. 6 din Zalău (actuala Școală Gimnazială „Mihai Eminescu”). A preluat conducerea ziarului în aprilie 1990, atunci când Fejér László a fost constrâns să decidă la care ziar lucrează. Desigur, atât Fejér László cât și Józsa László – actualul redactor sau alții au contribuit la redactarea ziarului. Printre cei care au pus umărul la acest proiect editorial trebuie amintiţi și Kovács Sándor, Kerekes Irén, Lakó Éva sau Huszár Klára. Un interviu pe care Kui János l-a acordat lui Gáspár Attila poate fi citit (în limba maghiară) în [1] sau în lucrarea de licență a doamnei Király Renáta intitulată „A Syilágyság című hetilap szerepe a magyar identitás megőrzésében”, apărută în 2010 în cadrul Facultății Pázmany Péter Katolikus Egyetem din Ungaria [2]. 
Despre perioada de început a ziarului, își amintește încă foarte bine primul redactor șef al său, jurnalistul Fejér László: „Primele numere au fost foarte greu de editat pentru că nu a primit nimeni niciun fel de salar. N-am avut absolut nimic. Hârtia am împrumutat-o de la Graiul Sălajului. Încă era valabilă repartiția hârtiei, de la centru. Primul trimestru, din reclame, am reușit să intrăm pe făgaș normal, să returnăm hârtia împrumutată și să asigurăm necesarul pentru următoarele numere. Ne-am descurcat din vânzarea ziarului și din reclame. Menționez încă o dată că nimeni nu a primit salar. Între timp am avut un colaborator, László Ervin. Era inginer minier, a lucrat puțin și în presă dar avea simț practic. S-a dus cu camionul lângă Bacău și niciodată n-a venit fără hârtie. La început aveam sediul în clădirea Consiliului Județean, la parter. În vara anului 1990, am preluat ziarul după demisia lui Kui János și l-am condus până în 1992 la sfârșitul anului. Atunci, editorul ziarului a devenit UDMR-ul”.

Primul număr al ziarului „Szilágysági Szó”
Orice s-ar spune, istoria post-decembristă a ziarului „Syilágyság” merge mână-n mână cu istoria Uniunii Democrate a Maghiarilor din România – UDMR. Odată ce legea partidelor parlamentare le interzicea acestora să desfășoare activități comerciale, editorul ziarului a devenit Szilágyság Kulturális Egyesület (Asociația Culturală Szilágyság). 
În acele zile fierbinți ale revoluției din decembrie 1989 și în primele zile ale anului 1990, se cristalizau structurile teritoriale și centrale ale UDMR-ului, ca de altfel și ale celorlalte partide. 
Primul număr al ziarului, cel din 5 ianuarie 1990, avea o singură filă de format A3 și costa 50 de bani. Cu ajutorul actualului redactor Józsa László am reușit să intru în posesia unei copii a primei pagini a ziarului. Întrucât acest prim număr este istorie, merită să-i amintim titlurile și conținuturile. Așa cum am precizat deja, ziarul se numea „Szilágysági Szó” („Cuvânt Sălăjean”), numele era marcat cu caractere mari pe prima pagină. Deasupra, de asemenea cu majuscule scria „ÉLJEN A SZABAD ROMÁNIA!” („Să trăiască România liberă!”) Ziarul se intitula încă de la primul număr, „Demokratikus hetilap” („Săptămânal democratic”). Pe coloana din stânga avea un articol intitulat „Kedves olvasó!”, în care Józsa László făcea un apel către populația maghiară a județului să sprijine apariția ziarului prin abonamente. În zona centrală a primei pagini, era reprodus apelul comitetului provizoriu de înființare a UDMR. Articolul „A Romániai Magzar Demokrata Szövetség ideiglenes intéző bizottságának. Kiáltványa” apăruse în presa centrală la data de 25 decembrie 1989, sub semnătura lui Domokos Géza – primul președinte al UDMR. Și pe plan județean, membrii comunității maghiare au început să se organizeze. Pe 31 decembrie 1989, în Biserica Reformată din Zalău s-a constituit comitetul provizoriu de înființare a filialei județene a UDMR. Cu această ocazie, Vida Gyula, contabil șef al întreprinderii de prelucrare a laptelui din Șimleu Silvaniei era desemnat președintele provizoriu al acestui comitet. Vicepreședinți erau desemnați Székely István și Józsa László, iar secretariatul revenea doamnei Sajter Margit. Directorul MAT-ului, domnul Varga István era propus din partea comunității maghiare să facă parte din primul organism de conducere postdecembrist din Sălaj, CPUN – Comitetul Provizoriu de Uniune Națională. Componența acestuia apărea de asemenea pe prima pagină a nou înființatului ziar: Teodor Mănăilă – președinte (acesta îl înlocuise pe Nicolae Maier), Ioan Ghiurco și Székely István – vicepreședinți, Ioan Moldovan – secretar și respectiv Sergiu Șildan, Mihai Ștefănescu, Barabási István, Valentin Drama, Gheorghe Strețca – membri.
Ziarul publica apelul în șase puncte al comitetului provizoriu de înființare a organizației județene a UDMR-ului, prin care era adus la cunoștința cititorilor structura de conducere a acestuia. Articolul se intitula „A Romániai Magzar Demokrata Szövetség Szilágy megyel szervező bizottságának. Közleménye”. Tot pe prima pagină, era semnalată constituirea organizațiilor UDMR din orașele Cehu Silvaniei (30 decembrie 1989), Zalău (31 decembrie 1989) și Jibou (1 ianuarie 1990). Într-un alt articol intitulat „Lapzaárta” („La închiderea ediției”) cititorii erau informaţi de faptul că în 2 ianuarie 1990 o delegaţie a oraşului francez Marignane a vizitat Zalăul pe care l-a ales pentru a se înfrăți. De asemenea, se amintea de înfrățirile dintre localitățile Berre L`Etang și Șimleu Silvaniei, respectiv dintre Le Tholonet și Pusztarajtolcot (Răstolțu Deșert). Se mai vorbea despre vizita la Zalău a delegației orașului Szentendre din Ungaria și propunerea de înfrățire dintre Zalău și acesta. Interesant este faptul că doar înfrățirea cu orașul maghiar Szentendre s-a concretizat până la urmă, așa cum apare pe site-ul Primăriei Municipiului Zalău. 

Cenzura primelor numere
În contextul încă neclar al evenimentelor de după Revoluție, când precauția oficialităților locale era maximă, a existat un fel de cenzură, un fel de verificare a ziarului înaintea publicării acestuia. Fejér László își amintește: „Procurorul Moldovan, secretarul CPUN-ului trebuia să vizeze articolele. Mergeam cu foaia la el și mă întreba: ce scrie în titlul acesta? Tradu-mi. I-am tradus. Apoi zicea: ce scrie în paragraful acesta. Am mers timp de două, trei săptămâni, s-a plictisit. Încă erau acolo gărzile patriotice, la etajul I trebuia să merg să-mi pună ștampila”.

„Szilágysági Szó” devine „Szilágyság”
În 5 iulie 1991, ziarul avea să revină la numele care l-a consacrat în 1910. Își schimbă denumirea din „Szilágysági Szó” în „Szilágyság”, nume sub care apare și în prezent. Este oarecum o revenire la denumirea ziarului din perioada 1910-1940, actualul ziar revendicându-se a fi continuatorul vechiului Szilágy/Szilágyság. Chiar pe frontispiciul ziarului de astăzi apare textul „Alapítási év 1883” („Fondat în 1833”). În toată existența sa ziarul a rămas săptămânal. Și-a schimbat însă formatul, odată cu trecerea de la tipărirea pe rotativă în vechea tipografie din Zalău, la tipărirea la imprimantă în cadrul Tipografiei nou înființate Color Print. Acest lucru avea să se întâmple în 1994. Timp de 11 ani, până la data de 10 martie 2005, ziarul „Szilágyság” avea 8 pagini format A4. Abia din 2005, odată cu evoluția tehnicii de calcul și implicit a tehnologiei imprimantelor laser, se revine la formatul A3, așa cum apare și astăzi. Treptat numărul de pagini a crescut, de la 8 la 12 și apoi la 16.
Din 1995, redactorul ziarului devine Józsa László, care a pus umărul alături de Fejér László și Kui János încă de la primul număr. De fapt, primul număr al ziarului, din 5 ianuarie 1990 a fost redactat în apartamentul lui Józsa László care a scris și articolul de fond. De 20 de ani este practic persoana cea mai importantă din spatele ziarului: este redactorul majorității articolelor, este cel care se ocupă de culegerea textului, de trimiterea acestuia la tipografie, pentru ca apoi să se ocupe de distribuția ziarului. O strădanie continuă, care-l ține mereu în priză. 

Numere aniversare ale ziarului
În anul 2008, în ediția din 23 mai, ziarul „Szilágyság” publică în paginile sale un articol ce amintește că se împlinesc 125 de ani de la anul înființării (în 1883) a ziarului. Dacă n-ar fi fost întreruperea dintre anii 1944-1990, ar fi fost anul în care s-ar fi marcat ziarul sălăjean cu cea mai lungă existență. Jurnalistul Józsa László semnează articolul intitulat simplu „125 év” („125 de ani”). Sunt rememorate momente importante din evoluția ziarului. Și evoluția tirajului ziarului, cel puțin în perioada 1990-2015, este importantă. Dacă la început, în februarie 1990 existau nu mai puțin de 4.000 de abonamente, odată cu trecerea timpului și scăderea numărului populației de limbă maghiară, dar și ca efect al apariției publicațiilor electronice disponibile pentru oricine are acces la internet, tirajul a scăzut simțitor. În prezent, el se situează undeva între 1.000 – 1.200 de exemplare săptămânal, dintre care mai bine de 80% sunt pe bază de abonament. Ziarul poate fi achiziționat și la vânzare liberă, în Zalău acesta găsindu-se în rețeaua de distribuție Damco, la librăria de limbă maghiară Tulipan sau la chioșcul de ziare din piață. Cei care au condus ziarul de-a lungul timpului, au știut să marcheze momentele importante ale istoriei acestuia fie prin numere speciale, fie prin articole de fond. Așa s-a întâmplat în luna ianuarie 2015, când ziarul „Szilágyság” a aniversat 25 de ani de la reapariție. În ediția din 9 ianuarie 2015, articolul de pe prima pagină, semnat de Józsa László se intitulează „25 éves a Szilágyság hetilap” („25 de ani a săptămânalului Szilágyság”). Este de fapt un amplu interviu cu jurnalistul Fejér László în care sunt rememorate momentele importante din cei 25 de ani de la reapariție.

Ziarul „Szilágyság” astăzi
Astăzi, ziarul de limbă maghiară „Szilágyság” este un ziar modern, viu, care oglindește prin articolele sale viața politică, culturală sau sportivă a comunității maghiare din județ. Este editat de Szilágyság Kulturális Egyesület (Asociația Culturală Szilágyság). Se subintitulează „Közéleti, közművelődési hetilap” („Săptămânal de informații culturale și sociale”). Are 12 pagini A3 la care se adaugă încă două pagini cu programul principalelor posturi de televiziune, atât cele naționale în limba română, cât mai ales posturile de limbă maghiară, regionale sau din Ungaria accesibile prin cablu. Ca și structură, ziarul are pe prima pagină, de regulă, cea mai importantă știre a săptămânii din comunitățile maghiare din județ. Pagina a 2-a conține informări, pagina a 3-a este dedicată știrilor din viața comunităților. În funcție de momentul apariției sunt pagini dedicate învățământului sau culturii, sunt publicate interviuri sau dezbateri. Nu lipsesc paginile de umor sau cele de publicitate – atât de importantă în susținerea financiară a ziarului. La începutul fiecărui an, ziarul publică și un calendar pentru cititorii săi. Dacă la început calendarul era o simplă foaie de ziar, în timp grafica acestuia a evoluat până la calendare color. Mulțumesc pe această cale domnilor Jozsá László si Fejér László pentru amabilitatea de a-mi pune la dispoziție o parte din materiale și pentru răbdarea de a citi acest material. 

 Bibliografie:
[1] http://www.muvelodes.ro/index.php/Cikk?id=875
[2] Király Renáta, A Syilágyság cimű hetilap szerepe a magyar identitás megörzésében, lucrare de licență, Facultatea Pázmany Péter Katolikus Egyetem, 2010 
 [3] Colecția ziarului Szilágyság http://www.hhrf.org/szilagysag/pdf-archivum/

Autor: Mirel Matyas