Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Politică şi administraţie publică în Zalăul interbelic (1930-1932)

Politică şi administraţie publică în Zalăul interbelic (1930-1932)

Iulie 2016

1. Viaţa politică 
La începutul anului 1930, în România interbelică au loc noi alegeri comunale şi judeţene. Pentru oraşele sălăjene s-a ales ca dată a alegerilor ziua de 16 martie 1930. La Zalău au fost înscrişi pe liste 2.635 de alegători, buletine ridicate, 2.555, voturi exprimate – 1711, voturi anulate – 52. P.N.Ţ a obţinut 872 de voturi, iar social-democraţii 787. Astfel, P.N.Ţ. a obţinut 10 locuri de consilieri locali, social-democraţii 8, iar maghiarii 61. Marea surpriză a alegerilor o reprezenta rezultatul obţinut de către social-democraţi, aproape inexistenţi la alegerile locale precedente.
Încă din toamna anului 1930 a început o campanie, în spatele căreia se pare că se afla regele Carol al II-lea, îndreptată împotriva partidelor politice şi formarea unui guvern de „uniune naţională”. În acest sens, el s-a folosit de ministrul Industriei şi Comerţului, Mihail Manoilescu, care şi-a dat demisia din această funcţie. Înţelegând substratul acţiunii politice, prim-ministrul George Mironescu a depus, la data de 4 aprilie 1931, mandatul întregului guvern. Criza politică creată a durat până la data de 18 aprilie, când regele l-a însărcinat cu formarea noului guvern pe marele nostru istoric Nicolae Iorga, care îl susţinea necondiţionat pe rege. 
La data de 30 aprilie 1931, de la tribuna Adunării Deputaţilor, prim-ministrul Nicolae Iorga citeşte decretul prin care se dizolvau Corpurile Legiuitoare şi se fixau noile alegeri2. Astfel, pentru Adunarea Deputaţilor a fost aleasă ziua de 1 iunie, pentru Senat ziua de 4 iunie şi 6 iunie pentru senatorii consiliilor comunale. Noul Parlament era convocat, la Bucureşti, pentru data de 15 iunie 19313.
Începea o nouă campanie electorală, care a generat puternice pasiuni politice, guvernul Iorga fiind acuzat de nenumărate abuzuri şi violenţe, în calitatea sa de organizator al alegerilor. 
Referitor la demisia guvernului Mironescu şi numirea noului guvern condus de Nicolae Iorga aflăm informaţii importante dintr-o telegramă a Ministerului de Interne, trimisă Prefecturii judeţului Sălaj, la data de 18 aprilie 1931: „Vă facem cunoscut că prin Înaltul decret regal no. 1353 din 18/4.931 M.S. regele a primit demisiunea guvernului presidat de dl. G. Mironescu stop prin acelaşi înalt decret Nicolae Iorga a fost numit preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor şi ad interim al Internelor. Prin înaltul Decret regal 1359 tot de azi au fost numiţi miniştri după cum urmează stop. dl. C. Argetoianu ministru de finanţe şi ad interim la afacerile străine stop. dl. dr. I. Cantacuzino la muncă, sănătate şi ocrotiri sociale stop. dr. M. Manoilescu la industrie şi comerţ stop. dl. general C. Şefănescu Amza la armată stop. dl. C. Hamangiu la justiţie stop. dl. Ionescu Şişeşti la agricultură şi domenii stop. dl. V. Vâlcovici la lucrări publice şi comunicaţii. Prin înaltul decret regal 1360 din aceiaşi dată dl. Munteanu Râmnic a fost numit secretar de stat la interne stop”. Semnează Teodor C. Marinescu, directorul administraţiei de stat din ministerul de Interne4.
Prefectul judeţului Sălaj, Dr. Alexandru Aciu şi-a înmânat demisia încă din data de 15 aprilie, însă a fost rugat să rămână la post până la prezentarea titularului5.
Noul prefect al judeţului Sălaj este numit pe data de 24 aprilie 1931, prin decretul regal 1394, în persoana magistratului Dr. Aurel Cătană. Peste câteva zile, la 28 aprilie, cei doi semnează procesul de predare-primire în clădirea Prefecturii din Zalău. Însă, pe data de 5 mai 1931, prefectul Cătană îşi înaintează demisia din noua funcţie de prefect6, iar în locul său este numit, prin decretul regal nr. 1546 din 7 mai 1931, profesorul Gheorghe Matieşianu7.
Din documentele de arhivă care se mai păstrează reiese că noul prefect, Gheorghe Matieşianu a aprobat toate cererile partidelor politice de a organiza întruniri electorale. Astfel, Dr. Szabó Alexandru, vicepreşedintele executiv al secţiei Zalău a Partidului Maghiar înainta o cerere prefectului pentru propagandă electorală în localităţile sălăjene. La Zalău, întrunirea era programată pentru ziua de 25 mai, orele 4, pe strada Andrei Mureşanu, nr. 4, în curtea lui Balint Gheorghe, ziler8. Alte două cereri descoperite de noi la arhivele din Zalău sunt cele înaintate de Eugen Weiss, reprezentantul Partidului Evreesc din România9 şi Dumitru Mastan, preşedintele organizaţiei Partidului Social Democrat din Sălaj10.
La nivel naţional, Uniunea Naţională a lui Nicolae Iorga, pe listele căreia a candidat pentru aceste alegeri şi P.N.L, a obţinut o victorie „muncită”, obţinând un procent de 47,49%. P.N.Ţ. s-a situat pe locul al doilea, obţinând 438.747 voturi, adică 14,99% şi un număr de 30 mandate de deputaţi11.
În Sălaj, județul lui Iuliu Maniu, învingător a ieşit P.N.Ţ.-ul, care a obţinut 15.295 de voturi. Pe locul al doilea s-a clasat, în mod surprinzător, lista socialiştilor cu 13.241 de voturi şi abia pe locul al treilea lista guvernului cu 11.000 de voturi. 
La alegerile pentru Camera Deputaţilor, la secția de votare din oraşul Zalău s-au înregistrat următoarele rezultate: înscriși – 3.022; lista nr. 1 „Uniunea Națională” – 196 voturi; lista nr. 2 „Național-Țărănistă” – 216; lista nr. 3 – dizidența liberală Gheorghe Brătianu – 18; lista nr. 4 lista L.A.N.C. – 14; lista nr. 5 „Social-Democrată” – 710; lista nr. 6 „Blocul Muncitoresc” – 120; lista nr. 7 „Partidul Maghiar” – 762; lista nr. 8 – Dr. Lupu – 50; lista nr. 9 – Evreii – 58; lista nr. 10 – averescanii – 8 voturi12.   
Pe data de 2 septembrie 1931, Constantin Argetoianu, ministru de Interne, lua decizia de a dizolva Consiliul Local al oraşului Zalău şi a-l demite pe primarul Ioan Mango, ales în mod democratic în urma scrutinului din martie 1930. În mod oficial, decizia avea următoarea motivaţie: „Având în vedere raportul de anchetă făcută de către Inspectoratul General Administrativ Regional Cluj asupra gestiunei orașului Zalău. Având în vedere că după cum se constată din raportul de anchetă Consiliul Comunal a orașului Zalău s-a făcut vinovat de rea administrație și rea gospodărie.
Pe baza dispozițiunilor Art. unic lit. A și B din legea pentru modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrației locale”, se decide dizolvarea consiliului, împreună cu primarul, ajutorul de primar (viceprimar) și Delegația Consiliului Comunal. 
În consecință, era numită o Comisie Interimară, „care să administreze interesele comunale până la alegerea și instalarea unui nou consiliu comunal”. Ea avea următoarea componență: profesorul și directorul liceului de băieți din Zalău, Leontin Ghergariu, în calitate de președinte (primar); Vasile Cloaje, fost primar înaintea lui Ioan Mango, Dr. Szabó Alexandru, avocat, Dumitru Mastan, Belizarie Alexandrescu, Alexandru Pop, revizor (inspector) școlar și Gregoriu Avram, proprietarul tipografiei „Luceafărul” din Zalău.
La articolele III și IV al deciziei ministeriale se stipula următoarele: „Art. III. Colegiul electoral pentru alegerea noului consiliu comunal se va convoca la odată ce se va fixa ulterior. Art. IV. Direcțiunea Administrațiunii Locale este însărcinată cu executarea prezentei deciziuni”13.
Neoficial, era o măsură inițiată de ministrul Argetoianu de a dizolva toate Consiliile Locale și Județene, pentru a fi înlocuite cu proprii aderenți politici.
Decizia ministerială nr. 15742/1931 din 2 septembrie 1931 este transmisă printr-o telegramă prefectului județului Sălaj, de la care credem că venise și propunerea noilor membri ai Comisiei Interimare, chiar în aceeași zi. La rândul lui, prefectul județului Sălaj anunță Primăria orașului Zalău și cere să fie comunicată membrilor Consiliului și celor nou numiți în funcții, fixând termenul de instalare oficială a noii Comisii Interimare pe data de 9 septembrie 1931, ora 10, la sediul Primăriei Zalău, „cu care ocazie membrii numiți în comisiunea interimară vor depune și jurământul prevăzut de lege”.
Leontin Ghergariu, directorul liceului românesc de băieți din Zalău, membru de drept în vechiul Consiliu Local Zalău, primea din partea Prefecturii următoarea adresă: „Avem onoarea a vă comunica că în urma disolvării consiliului comunei urbane Zalău, – pentru administrarea intereselor comunale până la alegerea și instalarea unui nou consiliu Ministerul de Interne prin deciziunea sa 15742/931 din 2 Sept. a.c. a numit o Comisiune Interimară compusă din 7 membrii sub prezidenția Dv. –
Termenul de instalare și luarea jurământului a membrilor comisiunei l-am fixat pe ziua de 9 l.c. ora 10 la Primăria orașului și vă rog să binevoiți a vă prezenta la acest act”14. 
Prefectul județului Sălaj mai primea o telegramă prin care era anunțat că prin decizia nr. 7095/931 era desființat și Consiliul Județean, împreună cu Delegația Permanentă Județeană și că a fost numită o Comisie Județeană Interimară, compusă din Teofil Dragomir, Ioan Oltean, Matei Mărășescu, Dr. Barbul Clemente, Gavril Câmpian, Pretor Sorescu, Dr. Böloni Zoltán, Dumitru Mureșan și Dr. Cornel Pop, directorul Școlii Normale de băieți din Zalău. Telegrama era semnată de directorul ministerului de Interne, Nicolau, pe data de 2 septembrie 193115. 
Interesantă este rapiditatea cu care ministrul Argetoianu a acționat pentru înlocuirea Consiliului Local și cel Județean. Telegrama privind dizolvarea Consiliului Local a fost trimisă pe data de 2 septembrie 1931, la ora 18,30, iar cea privind dizolvarea Consiliului Județean peste numai cinci minute.
Conform deciziei prefectului, instalarea oficială a Comisiei Interimare a orașului Zalău a avut loc pe data de 9 septembrie 1931, la sediul Primăriei, începând cu ora 10. La eveniment au fost prezenți Dr. Cornel Sima (fratele mai mare a maestrului Ioan Sima), directorul Prefecturii Sălaj, Dr. Sámi Adalbert, șef Serviciu în cadrul Prefecturii, parlamentarii sălăjeni guvernamentali Matei Mărășescu, senator și Dr. Silviu Țeposu, deputat. De asemenea, Ioan Mango, primarul demis, Leontin Ghergariu, președintele numit în fruntea Comisiei Interimare și ceilalți membri ai noii comisii.
Cornel Sima salută pe cei prezenți și dă citire deciziei ministeriale și în consecință membrii Comisiei Interimare depun jurământul oficial: „Jur credință Regelui Carol al II-lea. Jur să respect Constituția și Legile țării. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare și conștiință funcțiunea ce-mi este încredințată și să păstrez secretele serviciului”.
În continuare, Cornel Sima mulțumește fostului primar Ioan Mango și fostului Consiliu Local pentru munca depusă, iar senatorul Matei Mărășescu, în calitate de reprezentant al Consiliilor Comunale în Senatul României, „îndeamnă comisia la muncă și economii”. De asemenea, cere comisiei să impună funcționarilor „executarea serviciului în mod desinteresat și conștiincios”.
La final, a luat cuvântul Leontin Ghergariu, președintele noii Comisii Interimare a orașului Zalău, care mulțumește, în numele său și al celorlalți membri ai comisiei, guvernului Iorga-Argetoianu pentru încrederea acordată și promite că în activitatea lui „va trece peste orice considerațiuni, și va avea în vedere numai interesele orașului și a cetățenilor acestui oraș”16.
Fiind o perioadă de profundă criză economică, acţiunile politice ale partidelor au continuat cu o intensitate tot mai mare. Redăm mai jos două astfel de întruniri politice, prima relatată chiar de Poliţia oraşului Zalău într-un raport detaliat pe care l-a înaintat Prefecturii judeţului Sălaj: „Domnule prefect, Avem onoarea a Vă comunica că în ziua de 27 l.c. (septembrie 1931 – n.n.) partidul social-democrat a ţinut o mare întrunire populară în oraşul Zălau. Întrunirea a avut loc în sala teatrului orăşenesc şi s-a deschis la orele 10,30, unde au participat cca. 4-500 asistenţi şi a decurs foarte liniştit.
Întrunirea a fost deschisă de către preşedintele judeţean al organizaţiei dl. Mastan Dumitru, care salută pe cel dintâi deputat social democrat care a fost vreodată în judeţul nostru, Flueraş Ioan.
Vorbeşte apoi locuitorilor Szinetár Iosif, care face pe scurt istoricul partidului social democrat, face comparaţie între trecutul dinainte de război, acum 50 ani când a luat fiinţă mişcarea social democrată şi timpurile de azi când aproape toată lumea este stăpânită de idei social democrate. Arată că principala dorinţă a acestui partid este de a munci, a cere de lucru şi pe urma acestei munci cinstite şi serioase să se asigure şi să aibă muncitorimea o existenţă omenească. Toate guvernele burgheze de până acum şi toţi parlamentarii au lucrat numai pentru ei şi buzunarul lor şi se compară cu soldatul care făcând curte unei bucătărese, are în vedere numai şi numai bucătăria, ca dovadă că dacă se schimbă bucătăreasa, el rămâne credincios celei următoare. Partidul social democrat este singurul partid care este chemat şi care va schimba situaţia. –
Urmează la tribună ziaristul de la Cluj, Nagy Eugen, care aduce salutul organizaţiei centrale din Ardeal şi predă cuvântul ţăranului de la Căţăluşa, Kőműves Teodor a Gheorghe (Chimiveş Teodor, viitor preşedinte al organizaţiei Frontul Plugarilor din Sălaj, originar din Meseşeni – n.n.), care apelează la conştiinţa poporului muncitor să nu se mai lase condus de conducători, păstori nedemni şi cu rea credinţă şi să urmeze cu toţii pe şefii partidului social democrat.
Flueraş Ioan îşi arată mulţumirea faţă de numărul frumos care se găseşte la această întrunire, pe deoparte, pe de altă parte este şi mai fericit arătând că judeţul nostru pe lângă judeţul Cernăuţi sunt cele mai pătrunse de ideile social democrate. Caută şi explică cauzele cari au determinat pe cetăţeni ca să accepte şi să se grupeze în jurul steagului social democrat. Aceste cauze sunt cultura sufletului şi sărăcia trupului. Explică că popoarele apusene cari sunt mult mai culte decât noi, au acceptat ideile socialiste în masse, partidul social democrat a cucerit ţări şi va cuceri lumea întreagă.
Poporul muncitor fără deosebire de confesiune sau naţionalitate trebue să se grupeze într-o singură organizaţie, aşa cum capitaliştii ştiu să se înţeleagă între olaltă la afacerile lor, când e vorba să sugă sângele proletarilor.
Partidele burgheze nu s-au interesat şi nu se vor interesa de soarta poporului muncitor, care nu poate aştepta nimic de la acestea şi trebue să urmeze cu toţii sfatul şefilor cari conduc partidul socialist, care lucrează numai pentru binele poporului.
Aşa de exemplu în discuţia asupra legei pentru valorizarea produselor agricole grupul parlamentar social democrat şi-a spus cuvântul, însă nu i-a luat nimeni în seamă. Se vede că legea nu-şi aduce roadele dorite, guvernul s-a convins că legea este proastă şi trebuie modificată. –
Observăm că dl. deputat Flueraş a vorbit cu multă rezervă, aşa că poporul care (s-a) cam plictisit a început deja la începutul vorbirii sale a se împrăştia.
Adunarea s-a terminat pe la orele 13. –
Înainte de a se intra în programul întrunirei dl. Mastan Dumitru invită pe acei auditori cari au vre-un necaz mare de tot să se adreseze dlui deputat Ioan Flueraş, care-i va servi. S-au ivit 2-3 oameni cari s-au adresat la dânsul.
Zalău la 2 octombrie 1931”17.
Pe data de 31 octombrie 1931 are loc, la Zalău, Congresul judeţean al organizaţiei P.N.Ţ. din Sălaj. Au fost prezenţi aproximativ 1.000 de delegaţi săteşti şi 60-70 intelectuali. De asemenea, au participat aproape toţi membrii Comitetului judeţean.
Preşedintele de onoare al organizaţiei, Gheorghe Pop a anunţat faptul că preşedintele executiv al organizaţiei, Al. Aciu era bolnav şi nu putea să participe. Aşadar, el deschide lucrările congresului şi rosteşte un discurs în care arată însemnătatea acestuia pentru zilele grele prin care trecea ţara datorită crizei economice. Mulţumeşte celor prezenţi pentru numărul mare în care se aflau, atât săteni, cât şi intelectuali şi propune de notar al congresului pe Ioan Sabo, după care a dat cuvântul lui Gheorghe Fodoreanu, vicepreşedintele organizaţiei judeţene. Acesta arată situaţia grea în care se găseau ţăranii datorită crizei economice, din cauza căreia a scăzut preţul produselor agricole, iar din vânzarea lor ţăranii nu reuşeau să plătească nici măcar dobânzile pe care le aveau la bănci, în urma împrumuturilor contractate, ceea ce a dus la înglodarea lor în datorii. Face un apel către preoţi şi învăţători, care deşi se confruntau şi ei cu aceleaşi probleme, în calitatea lor de lideri de opinie la sate, ar trebui să dea poveţe şi sfaturi ţăranilor, deoarece exista pericolul ca ei să cadă în braţele propagandei extremiste şi subversive. Aceste simptome erau deja vizibile în zona Jiboului şi a centrelor industriale. El aminteşte, apoi, câteva din cauzele reducerii preţului cerealelor, care ar fi generată, în opinia sa, de dumpingul rusesc şi consumaţia redusă a populaţiei, în urma concedierilor masive a muncitorilor industriali. Constată că guvernul Iorga, care a făcut mari promisiuni în campania electorală, nu poate să facă faţă situaţiei. În încheiere, revine şi face un apel către preoţi şi învăţători, îndemnându-i „să reia contactul de odinioară cu poporul, iar pe săteni să nu să lapede de cărările deja bătute, căci căile noui, nu ştie unde conduc, şi să se grupeze împreună cu conducătorii lor fireşti sub steagul P.N.Ţ.”.
În continuare, a luat cuvântul Gavril Oşianu, avocat în Baia Mare, fost deputat de Sălaj, care subliniază că în Parlament şi la comisii el s-a ocupat de problemele economico-financiare şi bugetare ale ţării şi că în gazeta sa, Glasul dreptăţii, cât şi cu diferite ocazii, la întruniri a arătat că guvernarea P.N.Ţ. a redus treptat, treptat bugetul de la 40 de miliarde în anul 1928 la 32 miliarde în anul 1930. Aminteşte faptul că guvernările liberale şi averescane au lăsat un gol de 18 miliarde în vistieria ţării „neştiindu-şi face socoteală şi cheltuind peste venituri”. Prin curba de sacrificiu introdusă în anul 1930, el spune că s-au economisit mai multe miliarde la bugetul statului. A fost o măsură impopulară pe care guvernul şi-a asumat-o, dar care era necesară pentru acoperirea deficitului bugetar. Acestei curbe de sacrificiu, afirmă el, s-au supus în primul rând parlamentarii. Astfel, prin măsurile luate de către guvernul Maniu s-a reuşit reducerea acestui deficit de la 18 miliarde, cât era în anul 1928 la numai un singur miliard, recuperat şi acesta prin încasările făcute, la venirea la putere a guvernului Iorga, în anul 193118.
Referindu-se la situaţia agriculturii din Rusia, el spune că aceasta va sfârşi prin totala sa etatizare, ceea ce s-a şi întâmplat de fapt. De aceea, recomanda cooperaţia agricolă, cu menţinerea neştirbită a proprietăţii individuale, care constituia baza structurii noastre sociale. El dă, în acest sens, exemplul Occidentului şi, în special cel al Danemarcei şi Angliei, unde aceste cooperaţii au dus la bunăstarea populaţiei.
A urmat la cuvânt Victor Deleu, deputat de Sălaj, care afirmă că erau vremuri grele şi că vor veni altele şi mai grele. Din această cauză, spune el, s-au adunat în congres, „să ne sfătuim, cum să le înfruntăm”. După ce face un scurt istoric al realizărilor primei guvernări naţional-ţărăniste, el dă exemplul guvernărilor socialiste apusene care nu au reuşit nici ele să stopeze criza economică mondială. Aceasta era o aluzie la faptul că mişcarea extremistă de stânga, datorită acestei perioade de criză, câştiga tot mai mulţi aderenţi şi la noi în ţară, în special în rândul muncitorilor industriali. Concluzia celor afirmate de Victor Deleu era că partidele de stânga nu reprezentau o soluţie viabilă pentru ieşirea din criză. El se întreabă retoric: „Ori socialiştii noştri ar fi mai norocoşi şi mai la culmea chemării decât cei mai inteligenţi ai ţărilor apusene?” şi dădea soluţia: „Mântuirea este numai în noi”. Îi îndeamnă pe cei prezenţi să-şi urmeze conducătorii lor fireşti grupaţi în jurul P.N.Ţ.
 În încheiere, Gheorghe Fodoreanu a dat citire unei telegrame adresate lui Iuliu Maniu, care demisionase din funcția de președinte şi a moţiunii adoptate la congres. Iată textul telegramei: „Organizaţia P.N.Ţ. din Sălaj întrunită azi în 31 Oct. 1931 la reşedinţa judeţului în congres Vă asigură de iubirea sa neţărmurită, de toată încrederea şi tot devotamentul său şi Vă roagă să reveniţi în fruntea partidului. Presenţa Dv. la postul suprem de conducere este o necesitate pentru partid şi pentru ţară cari în zilele critice de azi nu să pot lipsi de mintea Dv. luminată şi mâna sigură, cu care le-aţi condus destinele”. Şi în moţiunea adoptată, organizaţia din Sălaj îşi exprima devotamentul faţă de conducerea P.N.Ţ. şi „în special faţă de fostul preşedinte al întregului partid Naţional-ţărănesc Dr. IULIU MANIU şi cu aclamaţii pline de stimă şi încredere îşi exprimă dorinţa, să revină asupra demisiei sale, continuând a conduce partidul, ce nu se poate dispensa în aceste vremuri grele de înţelepciunea, autoritatea, calmul şi prevederea lui şi de înaltul său patriotism necontestat nici de adversarii săi”. Se cerea executarea programului P.N.Ţ., completat în problemele economico-financiare în conformitate cu noile condiţii generate de criza economică mondială. Prioritare erau, în opinia lor, ajutorarea ţărănimii şi a băncilor mici, „prin mijloace cinstite de păsuire, reduceri şi crearea învoelii reciproce între debitori şi creditori”. De asemenea, se cerea o cât mai largă descentralizare şi autonomie în administraţia locală. 
În privinţa guvernului Iorga se subliniază faptul că acesta din cauza alcătuirii sale nu avea nici o bază electorală, având o majoritate eterogenă, şi era lipsit de orientare programatică. Soluţia era, în opinia lor, demisia guvernului, restabilirea ordinii parlamentare constituţionale în viaţa politică a partidelor, care trebuiau reîntronate în drepturile lor19.               
Pe data de 3 decembrie 1931, Constantin Argetoianu, ministru de Interne în guvernul Ioaga, decide demiterea lui Dumitru Mastan din funcția de membru al Comisiei Interimare a orașului Zalău. În motivația deciziei se arată că ea a fost luată pe baza raportului prefectului județului Sălaj, care a arătat că Dumitru Mastan, socialist ca și convingere politică, „se dedea la acte de agitațiune și compromițătoare”. Decide înlocuirea lui cu Vasile Toth, industriaș se spune în decizie, dar de fapt era croitor. Decizia era transmisă prefectului județului Sălaj, prin telegrama din 3 decembrie 1931, care, la rândul lui, o aduce la cunoștință Primăriei orașului Zalău20.
Vasile Toth depune jurământul pe data de 11 decembrie 1931, în cadrul ședinței Comisiei Interimare a orașului Zalău21.
Deşi participaseră pe liste comune la alegerile din anul 1931, Partidul Național Liberal declanşează, la fel ca PNȚ, începând cu data de 17 aprilie 1932, o viguroasă campanie de răsturnare a guvernului Iorga, a cărui cădere a fost grăbită de raportul consilierului tehnic Charles Rist, publicat la data de 26 mai 1932. În acest raport se făcea un aspru rechizitoriu asupra modului cum erau conduse finanţele României, tocmai ce reproşa guvernului şi Victor Deleu în cadrul Congresului PNȚ de la Zalău. Charles Rist recomanda guvernului român să ceară concursul tehnic al Societăţii Naţiunilor în vederea realizării unei reforme financiare sănătoase. Ţara noastră se găsea în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile externe.
 În faţa acestei situaţii, şi lipsit de o bază de masă, guvernul Iorga demisionează pe data de 31 mai 1932. Peste câteva zile, la data de 6 iunie regele Carol al II-lea l-a însărcinat cu formarea unui nou guvern de uniune naţională pe Alexandru Vaida-Voevod, cu scopul de a organiza alegeri parlamentare. Fiind refuzat de către toţi şefii de partide, Vaida-Voevod alcătuieşte lista guvernului şi depune jurământul, în seara aceleiaşi zile. El obţine din partea regelui decretul-lege de desfiinţare a Parlamentului şi fixează noile alegeri pentru zilele de 17 iulie pentru Adunarea Deputaţilor, şi 20-26 iulie pentru Senat22.
Pe data de 15 iunie 1932, prefectul județului Sălaj trimite ministrului de Interne următoarea telegramă: „În interesul unei bune administrații a gospodăririi orașului Zalău, rugăm înlocuirea actualei Comisiuni interimare, propunând numirea unei noi Comisiuni interimare compusă din dnii Ioan Mango ca președinte, Remus Roșca, Ioan Oncoș, Vasile Toth, Dr. Szabó Alexandru, Dr. Szercsànyi Adalbert și Matias Ștefan ca membri”23. 
A doua zi, ministrul de Interne trimite o telegramă Prefecturii județului Sălaj, prin care este anunțată că prin decizia ministerială nr. 11498 din 16 iunie 1932 a fost numită o nouă comisie interimară a orașului Zalău, așa cum ceruse cu o zi înainte prefectul județului, Gheorghe Pop de Oarța. De asemenea, prefectul era rugat să ia măsuri pentru instalarea oficială a comisiei și depunerea jurământului de către noii membri.
Pe data de 17 iunie 1931, prefectul județului Sălaj îi înștiințează pe noii membri ai Comisiei Interimare a orașului Zalău în legătură cu decizia ministerială și îi invită la sediul Primăriei Zalău chiar a doua zi, 18 iunie, ora 10, pentru a depune jurământul și instalarea în funcția în care au fost numiți. De asemenea, înștiințează Primăria orașului Zalău, rugându-i să ia măsuri pentru convocarea membrilor vechii comisii interimare „pentru îndeplinirea formalităților de predare”.
De aici aflăm și profesia noilor membri: Ioan Mango, fostul revizor școlar al județului Sălaj (inspector general) în perioada 1919-1930, era pensionar, Ioan Oncoş era funar, Vasile Tóth era croitor, Dr. Szabó Alexandru și Dr. Szmercsànyi Adalbert erau avocați, iar Mathyás Ștefan era agricultor24.
După cum se poate observa, cei doi intelectuali de marcă a Sălajului interbelic, Ioan Mango și Leontin Ghergariu, au fost prinși în acest carusel politic, în care fiecare partid care ajungea la putere încerca să-și impună oamenii în administrația locală. Pentru guvernul Iorga a fost o lovitură de bumerang, deoarece Ioan Mango a fost ales în mod democratic în 1930 și l-au demis în septembrie 1931. Ajuns din nou la putere, PNȚ consideră că a fost nedreptățit și desființează comisiile interimare iorghiste.
La alegerile parlamentare din vara anului 1932, în judeţul Sălaj, P.N.Ţ. a obţinut o strălucită victorie. La Cameră, a obținut 23.218 voturi, fiind urmat la mare distanţă de către Partidul Maghiar cu 13.821 voturi şi de către social democraţi cu 6.931 (faţă de 13.241 cât obţinuseră cu doar un an înainte). Interesant este faptul că unele partide foloseau semne electorale asemănătoare cu cele ale P.N.Ţ. sau ale maghiarilor, obţinând astfel un număr mare de voturi, prin inducerea în eroare a votanţilor. Astfel, la aceste alegeri, pe locul 4, în Sălaj, s-a clasat partidul lui N. Lupu (lupiştii), desprins din P.N.Ţ, dar care folosea acelaşi semn electoral, obţinând 4.955 voturi. La fel şi Partidul Agrar al lui Octavian Goga, care imita tot semnul P.N.Ţ., a obţinut 1853 de voturi, iar Partidul Conservator, care imita semnul electoral al maghiarilor şi a obţinut 727 voturi. P.N.L. a obţinut la Sălaj doar 2.746 voturi, clasându-se abia pe locul 6, după gruparea fostului guvern Iorga-Argetoianu, care a obţinut 3.141 voturi (faţă de 11.308 cu un an înainte când se aflau la guvernare)25. 
La Senat, unde votau doar persoanele peste 40 de ani, alegerile au avut loc pe data de 20 iulie 1932. În Sălaj a câştigat detaşat lista P.N.Ţ. cu 14.956 voturi, fiind urmată la mare distanță de cea maghiară cu 7.228 voturi şi lista lupiştilor cu 2.312 voturi. Lista liberală a obţinut doar 1.494 voturi, iar cea a fostului guvern Iorga 1.321 voturi. La secția de votare din Zalău s-au obținut următoarele rezultate: numărul alegătorilor – 2458; numărul voturilor exprimate – 1545; numărul voturilor nule – 2; numărul voturilor anulate – 14; lista nr. 1 „Țărănistă” – Dr. Lupu – 130; lista nr. 2 „Uniunea Națională” – Iorga – 231; lista nr. 3 – „Liberalii” – Duca – 13; lista nr. 4 „Social-Democrată” – 234; lista nr. 5 „Naţional-ţărănistă” – 394; lista nr. 6 „Maghiară” – 54026.
În urma desfăşurării alegerilor au primit mandatul de deputaţi de Sălaj următorii fruntaşi politici: Victor Deleu, Al. Aciu, Iuliu Coroianu, Gheorghe Fodoreanu şi Ionel Pop, toţi de la P.N.Ţ şi I. Jósika de la Partidul Maghiar. Iuliu Maniu, care a candidat primul pe această listă a câştigat un mandat de deputat şi la judeţul Alba. A optat pentru acesta din urmă şi a lăsat locul lui unui sălăjean.
 La Senat au primit mandatul naţional-ţărăniştii, Aurel Ghilea, protopop greco-catolic al Zalăului în urma morţii lui Traian Trufaşiu şi Gheorghe Văleanu, avocat în Carei. La alegerile pentru consiliile comunale din data de 24 iulie 1932 a câştigat tot candidatul P.N.Ţ., Vasile Oros, care a primit astfel mandatul de senator27. Aşadar, în urma acestor alegeri organizaţia judeţeană a P.N.Ţ. din Sălaj trimitea în Parlamentul României nu mai puţin de opt reprezentanţi.

2. Administraţie publică locală
La arhivele din Zalău am descoperit câteva dosare din care transpar problemele cu care s-a confruntat urbea de sub Meseş în perioada supusă studiului nostru, o perioadă marcată de marea criză economică, între anii 1929-1933, care a afectat întregul mapamond. 
Din cuprinsul procesului verbal al Consiliului Comunal (Local) Zalău din 13 ianuarie 1931 aflăm componența consiliului. Primar era Ioan Mango, iar ajutor de primar era Solymos Carol. Din Delegația Consiliului Local făceau parte consilierii Solymos Carol, preot-profesor Remus Roșca, Anton Hochteil și Dumitru Mastan. Consilierii aleși erau următorii: Solymos Carol, Andrei Gazda, Remus Roșca, Nagy Alexandru, Diószegi Alexandru, Ioan Oncoş, Dr. Szmercsányi Adalbert, Marian Gligore, Eder Géza, Nagy Iosif, Dumitru Mastan, Tulogdi Samoilă, Székely Alexandru, Ecsedi Ladislau, Porcsalmi Iosif, Takács Iosif, Kádár Géza, Coriolan Simu.
Consilieri de drept: Gheorghe Pop de Oarța, Samoilă Vegh, Leontin Ghergariu, Ioan Gozman, Liviu Trufașiu, Josza Vincențiu.
La ședința din 13 ianuarie 1931 au asistat Iosif Almași, secretarul general al Primăriei, Dr. Augustin Pintea prim-jurist consult la Primăria Zalău și Gheorghe Balassy, șeful Serviciului Tehnic din cadrul primăriei.
După ce se citește și se aprobă procesul verbal al ședinței din 9 decembrie 1930 se trece la ordinea de zi. 
Primele două puncte de pe ordinea de zi ale Consiliului erau controlarea Cassei comunale, adică bilanțul financiar și cel al Uzinei Electrice, care aparținea primăriei și era controlată lunar de către consilieri. Din cadrul proceselor verbale înaintate în cadrul ședințelor de Consiliu rezultă că nu au existat nereguli nici în privința sumelor și nici a actelor justificabile.
Fiindcă ne găseam într-o profundă criză economică mondială, era și normal ca problemele de ordin social să primeze în cadrul ședințelor de consiliu. Astfel, și în cadrul ședinței din 13 ianuarie 1931 au fost dezbătute mai multe probleme sociale. Văduva lui Nicolae Pigai cerea ștergerea taxelor și impozitelor, pe motiv că nu are nici un venit. Consiliul hotărăște ștergerea taxelor comunale restante pe anii 1927-1930, în valoare de 960 lei. De asemenea, văduvei Iosif Rényi i se șterg taxele pe perioada 1925-1930, în valoare de 3.570 lei și văduvei Unterberger Martin, tot pe motiv de sărăcie i se șterg taxele după localul de prăvălie ținut în chirie, pe anii 1925-1930, în valoare de 3.716 lei. Un alt chiriaș, Körtesi Adalbert cere ștergerea taxelor, pe motiv că „pentru toți chiriașii orașului au fost aprobate în parte ștergerea taxelor comunale pe anul 1930”. Se aprobă ștergerea taxei pe anul 1930 „în favoarea petentului după cârciumă ținută în chirie”, în valoare de 6.375 lei.
Batalionul 7 Vânători de Munte din Zalău cerea ștergerea taxei pentru pompieri, „vând în vedere că pichetul de incendiu al acestui Batalion a adus orașului servicii prețioase, dând tot concursul pompierilor”. Cererea a fost aprobată în unanimitate de către consilieri, batalionului fiindu-i șterse taxele de pompieri pentru anii 1925-1930, în valoare de 3.054 lei, „urmând ca pentru viitor Batalionul 7 Vânători de Munte din localitate să nu fie impus nici odată cu taxa de pompieri”.
O altă problemă abordată în cadrul ședinței de consiliu a fost cea a unificării taxelor curentului electric pe anul 1931. Consiliul însărcinează Delegația Permanentă ca împreună cu consilierii Nagy Alexandru, Ioan Oncoş și Iosif Porcsalmi să studieze problema și să înainteze propunerea Consiliului. Ajutorul de primar, Solymos Carol este însărcinat cu executarea acestei hotărâri.
Constatând că au fost dezbătute toate problemele de pe ordinea de zi, primarul Ioan Mango declară închise lucrările ședinței Consiliului Comunal Zalău, la ora 18. Începute la ora 16, lucrările au durat două ore28. 
Următoarea ședință de consiliu a avut loc pe data de 13 februarie 1931, în cadrul căreia a fost reluată discuția privind unificarea prețului curentului electric. Comisia înființată pentru a studia problema, raportează că în baza constatărilor, propune ca la momentul respectiv să fie menținut sistemul în vigoare, fără a se face unificarea. Luând cuvântul, consilierul Nagy Alexandru cere, la rândul lui, menținerea categoriilor de taxare aflate în vigoare, „considerând că prin curba de sacrificiu funcționarii publici au suferit o lovitură mare”. Este vorba de curba de sacrificiu impusă de guvern, prin care se reduceau salariile funcționarilor publici, adică la bugetari, la fel ca în anul 2012, datorită crizei economice mondiale. Pe de altă parte, consilierul Josza Vincențiu, arătând situația grea a comercianților și meseriașilor, cere unificarea prețurilor la curentul electric. În aceste condiții, consilierii Dr. Szmercsányi Adalbert și Dr. Andrei Gazda, „având în vedere situația funcționarilor și criza generală”, propun întregirea comisiei și studierea mai aprofundată a acestei probleme. Astfel, Consiliul hotărăște amânarea problemei și întregirea comisiei cu consilierii Oder Géza, Josza Vincențiu și Dr. Szmercsányi Adalbert.
Primarul Ioan Mango prezintă un raport Serviciului tehnic al Primăriei asupra înființării unei mori de făină și a unei fabrici de presat ulei. Moara a fost propusă a fi instalată în edificiul morii arse, proprietatea Primăriei, fiind cumpărată pentru instalarea Uzinei Electrice noi. Serviciul tehnic este de părere că moara de făină putea fi amplasată într-o aripă a edificiului cumpărat de către Primărie, care fusese folosit în trecut ca magazie de cereale. Spațiul era suficient pentru instalarea morii de făină și pentru localuri de birou. Costul reparării imobilului a fost calculat la 120.000 lei. Mașinile necesare pentru instalarea unei mori cu care se putea lucra ca moară cu vamă și se puteau satisface toate cerințele locuitorilor orașului, precum și mașinile necesare pentru instalarea unei fabrici de ulei erau cuprinse într-un referat anexat la raport. În ceea ce privește procurarea sau construcția acestor mașini și aparaturii necesare, serviciul tehnic a făcut studii și s-a interesat în mai multe direcții din care a rezultat că având în vedere criza economică mondială era mai rentabil ca utilajele să fie achiziționate de la alte mori care și-au sistat activitatea. Erau mașini aproape noi și la un preț foarte redus, față de cele noi. Costul achiziției mașinilor necesare era calculat la suma de 600-700.000 lei. De asemenea, șeful serviciului tehnic, Balassy Gheorghe sublinia că moara ar funcționa cel mai avantajos cu forța motrice electrică. Funcționarea morii și a fabricii de ulei, în plină funcțiune, necesita o putere de forță de 50-55 P.C. efectiv. Era necesară procurarea unui motor electric pentru curent continuu de 440 volți și cu o putere efectivă de 30-40 kilowați. Costul motorului electric era de aproximativ 120.000 lei. „În ce privește funcționarea economică astăzi a morii – spune șeful serviciului tehnic – am (sic!) interesat în mai multe locuri, dar până în prezent n-am putut ajunge la obținerea datelor necesare ca să putem înainta un proiect detaliat în ce privește chestia economică astăzi unei asemenea mori”.
Având în vedere importanța economică pentru orașul Zalău a acestor obiective, Consiliul Comunal hotărăște înființarea unei comisii care să studieze în cel mai mic detaliu problema. În comisie au fost desemnați să facă parte consilierii Dumitru Mastan, Porcsalmi Iosif și Dr. Szmercsányi Adalbert, care aveau obligația de a prezenta rezultatul studiului în cadrul Consiliului29.
La vremea respectivă, în orașul Zalău nu existau blocuri, ci numai case. În acest context, un rol deosebit în cadrul profesiilor liberale îl aveau hornarii. În cadrul ședinței de consiliu amintită mai sus a fost discutată și o plângere înaintată Primăriei împotriva lui Vasile Penyigei, „maestru hornar”. În raportul înaintat Consiliului Comunal se arată că acesta „nu a satisfăcut obligației” prevăzută în lege și constată că purtarea lui „arată o neglijență și lipsă de disciplină inadmisibilă, care periclitează siguranța averii cetățenilor orașului”. Se hotărăște licențierea hornarului și, „după ce hotărârea Consiliului se va ridica la valoare de drept” să fie publicat anunț de concurs pentru concesionarea hornăritului „în circumscripția din chestiune”30. Așadar, erau mai mulți hornari, organizați pe circumscripții, pe care le concesionau și care aveau reguli foarte stricte. La curățarea și aprinderea hornurilor trebuiau să participe și pompierii, până la stingerea focului, ei fiind plătiți cu ziua de către hornari.
Un alt punct de pe ordinea de zi l-a reprezentat cererea chiriașilor Szigyártó și Buna pentru reducerea chiriei localului Transilvania și ștergerea impozitului pe chiria plătită. Iată ce se afirma în respectiva cerere:
„Onorat Consiliu Orășenesc,
Subsemnații ne adresăm către Onor. Consiliu cu prezenta cerere rugând stăruitor, ca impozitul statorit după chiria ce plătim să ne fie șters din următoarele motive:
1). De la chiriașii orașului până-n present nici odată nu s-a încasat astfel de impozite, care dovedește și acea, că de 16 luni de când durează arenda – în care timp nimeni nu a plătit astfel de impozit și nici măcar nu a fost prescris pentru a se putea cunoaște suma – și a ști omul ce are de făcut, iar acum în cea mai grea criză ni-se pretinde plata imediată a acelor sume de bani.
2). Rugăm a lua cunoștință Onor. Consiliu că la luarea în arendă a localului n-a fost nici așa zisă taxă de brevet, care în acest an face 16.000 Lei, iar pe anul viitor este statorită la 32.000 Lei.
3). În condițiunile de arendarea localului figurează numai acea obligațiune, că localul nu se poate folosi decât pentru cafenea și restaurant, dar acea că în caz că nu primim brevet de băuturi nu s-a cumpănit, iar nouă procurarea acestuia ni-a costat 30.000 Lei
4). Rugăm a se lua în considerare și acea, că atunci când am luat în arendă localul, timpurile erau de o mie de ori mai favorabile din punct de vedere comercial, decât azi, cea ce dovedește aceasta este arendările făcute de atunci (cele orășenești și private) făcute cu 50% mai eftin (de ex: cel arendat lui Serai Miklós) sau care nici nu s-a putut arenda (Kiss Ernő).
5). Rugăm a mai lua în considerare contractul nostru din punct de vedere de drept, ale cărui puncte grele tot numai față de noi, iar față de oraș nu-l însărcinează cu nici o despăgubire cu toate că pe noi ne urmăresc cu respectarea punctelor din contract în caz de moarte, deoarece este obligatoriu față de soție.
6). Rugăm a lua la cunoștință că semnarea unui astfel de contract ne-a fost impusă pentru faptul că în caz contrar, pierdem vadiul (vadul comercial – n.n.) de 20.000 lei.
7). Știm că Onor. Consiliu se va întreba atunci, că de ce am promis atât de multă chirie? Pentru clarificarea faptului și aceasta o expunem: Licitanții concurenți s-au declarat că în caz de vor lua în arendă localul, nu vor prelua mobilierul de la Buna Alexandru, care atunci avea datorii egale cu mobilierul. Deci era un om disperat, care timp de 10 ani a lucrat neobosit spre mulțumirea generală – și care eventual ar fi ajuns în stradă. Astfel a fost necesar a promite ori cât de mare sumă, în speranța unor timpuri mai bune, care durere a devenit mai rele.
8). Totodată cu onoare rugăm pe Onor. Consiliu a ne reduce și chiria cu cel puțin 40% (ceia ce a făcut și comuna Tășnad arendașului cafenelei comunale Ruff Iacob din 160.000 Lei i-a redus 60.000 Lei), pentru ca să putem menține acest local în mod corespunzător.
9). În caz, că cererile de mai sus nu ni se vor satisface în total, rugăm Onor. Consiliu Orășenesc a considera prezenta cerere ca abzicere de arendă în termenul de 3 luni.
În speranță totuși, că cererea noastră justă ne va fi satisfăcută, Vă rugăm să primiți asigurarea stimei noastre.
            Zalău, la 22 Decembrie 1930
Arendații localului «Transilvania» Szigyártó și Buna”31. 
Prim juristul consult al Primăriei, Augustin Pintea prezintă un raport în care se subliniază faptul că localul s-a dat în chirie prin licitaţie publică, iar în condiţiile de licitaţie au fost fixate condiţiile, ca urmare nu puteau cere schimbarea condiţiilor de chirie. Negăsind nici un text de lege pe baza căruia să se poată reduce chiria, Augustin Pintea propune respingerea cererii. Consiliul Comunal „pe a sa răspundere materială poate să facă ce va crede, însă bază legală, nu este”, spune Augustin Pintea.
Urmează o dezbatere amănunţită, la care au luat parte consilierii Andrei Gazda, Leontin Ghergariu şi Ludovic Ecsedi. Fiecare a accentuat faptul că deşi cererea nu avea motiv legal în ceea ce priveşte valabilitatea contractului şi obligaţia chiriaşilor de a plăti impozitul de stat, totuşi trebuiau luate în considerare „relaţiile actuale”, respectiv criza economică. Consiliul admite, în parte, cererea şi reduce obligaţiile chiriaşilor pe anul 1931 cu suma de 65.700 lei, ceea ce însemna 30% din chiria de bază. În ceea ce priveşte executarea hotărârii, consiliul stipulează ca o condiţie specială că hotărârea se va înainta atât administraţiei judeţene, cât şi Directoratului Regional din Cluj şi nu va deveni executorie „decât după aprobarea pronunţată a acestor foruri superioare”.
În motivarea hotărârii consiliului se subliniază că a luat în considerare faptul că chiria localului era mare, în comparaţie cu alte localuri din Zalău şi că după data închirierii, sarcinile chiriaşilor au crescut, „iar circulaţia lor de mărfuri a decăzut într-o măsură foarte considerabilă”. Se accentuează, însă, că acest caz era unul de excepţie şi nu putea fi privit ca un precedent: „Falimentul chiriaşilor acestora, ce s-ar putea întâmpla foarte uşor în aceste zile de grele încercări economice, ar fi o pagubă mare pentru oraş”32.
În şedinţa Consiliului Local din 17 martie 1931 se revine asupra problemei unificării taxelor la energia electrică. Comisia întregită de consilieri, în frunte cu primarul Ioan Mango, care a studiat problema, vine cu o soluţie de compromis: de la 1 ianuarie la 30 iunie 1931 se păstrau categoriile şi „condiţiunile vechi”, iar de la 1 iulie la 31 decembrie 1931 se sistau categoriile între consumatori şi toţi consumatorii, indiferent de ocupaţia lor, erau obligaţi să plătească 1,70 lei pe HW. Existau şi câteva excepţii: „preţul curentului întrebuinţat la motoare şi consumaţia funcţionarilor şi pensionarilor oraşului, la care rămân în vigoare preţurile actuale”. 
Iată şi motivarea comisiei: „Comisiunea a cercetat înainte de toate: dacă nu s-ar putea da reduceri în favorul comercianţilor şi proprietarilor de restaurante fără să fie încărcaţi funcţionarii. A constatat însă din bugetul uzinei, precum şi din cercetarea relaţiunilor că astfel de reduceri nu s-ar putea da decât în sarcina uzinei. Rentabilitatea uzinei trebue însă susţinută mai ales acum, când uzina a luat asuprăşi sarcini prin cumpărarea motorului Diesel şi a generatorului”. Comisia crede că a reuşit să găsească o cale de mijloc „având în vedere că Consiliul orăşenesc trebue să se îngrijească în mod egal despre toţi cetăţenii oraşului”. Propunerea era făcută doar pentru anul 1931 „având în vedere că prin unele împrejurări neprevăzute (sistarea impozitului de sacrificiu, rentabilitatea motorului nou comandat) se va putea ivi o situaţie de tot nouă”. Soluţia propusă de comisia întregită a fost acceptată şi votată de către Consiliul local al oraşului Zalău33. 
O ultimă hotărâre adoptată în cadrul şedinţei din 17 martie 1931 a fost o Ordonanţă privind stârpirea omizilor, care avea următorul text: „Art. 1. – Toți locuitorii din cuprinsul acestei comune, sunt obligați ca îndată să proceadă la curățirea pomilor atât în cuprinsul grădinilor și al curților, cât și din livezile din câmp, de omizi, larve și cuiburi de omizi, astfel că până la data de 31 Aprilie aceste operațiuni să fie complet terminate.
Crăcile și larvele culese se vor arde de îndată în locuri cât mai îndepărtate spre a feri gospodăriile și livezile de incendii.
Art. II – Toți locuitorii din cuprinsul acestei comune sunt obligați să proceadă de îndată la stârpirea și la arderea mărăcinilor de pe locurile de cultură și a hățișurilor de pe hotare, astfel că această operațiune să fie terminată cel târziu până la 15 Mai.
Art. III. – Cei cari nu se vor supune acestor dispozițiuni vor fi amendați potrivit art. 107 din legea pentru organizarea administrațiunei locale cu amendă până la 500 Lei, iar livezile și locurile se vor curăța pe contul lor de către administrația comunală prin echipe de lucrători formate în acest scop și vor fi dați în debit în ziua de 1 Maiu, ceea ce nu și-au curățit livezile de omizi și în ziua de 1 Iunie cei ce nu și-au curățit ogoarele de mărăcinișuri, spre a fi urmăriți și încasați de îndată cu o sumă proporțională cu întinderea livezilor și locurilor de cultură curățite.
Serviciul Administrativ a orașului Zalău va executa prezenta hotărâre”. Semnează Ioan Mango, primarul orașului Zalău34.
Sunt doar câteva aspecte descoperite de noi în dosarele de arhivă, dar credem că ele surprind problemele esenţiale cu care se confrunta Zalăul şi ne oferă o radiografie a epocii.
În concluzie, credem că problemele politice şi administrative cu care s-a confruntat Zalăul în perioada supusă studiului nostru, respectiv anii 1930-1932, fac parte dintr-un scenariu mai larg al vieţii politice din cadrul României interbelice şi ele au fost marcate de marea criză economică, care a afectat întregul mapamond. Cunoaşterea problemelor cu care s-a confruntat oraşul Zalău şi activitatea personalităţilor care l-au condus, precum Ioan Mango şi Leontin Ghergariu, poate constitui un model şi pentru generaţia noastră.

Note:
1. Gazeta de Duminecă (Şimleu Silvaniei), nr. 12, 23 martie 1930.
2. Ioan Scurtu, Istoria Partidului Naţional Ţărănesc, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, pp. 153-154 şi 164-165. 
3. Gazeta de Duminecă, nr. 19, 10 mai 1931.
4. Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj (în continuare S.J.A.N. Sălaj), fond Prefectura judeţului Sălaj - administrative, dosar 564/1931.
5. Idem, dosar 553/1931, f. 2.
6. Idem, dosar 588/1931.
7. Idem, dosar 643/1931.
8. Idem, dosar 1.062/1931.
9. Idem, dosar 1.142/1931.
10. Idem, dosar 1.130/1931.
11. I. Scurtu, op. cit. p. 167.
12. Marin Pop, Viață politică în nord-vestul României (1869-1948). Partidul Național Român și Național Țărănesc din Sălaj, Ed. Argonaut, Ed. Porolissum, 2007, pp. 143, 332. 
13. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – administrative, dosar 1566/1931, f. 5.
14. Ibidem, f. 2.
15. Ibidem, f. 3.
16. Ibidem, ff. 13-14.
17. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – administrative, dosar 1.657/1931, f. 2.
18. Gazeta de Duminecă, nr. 44-45, 8 noiembrie 1931, p. 1.
19. Ibidem, p. 2.
20. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – administrative, dosar 1.566/1931, ff., 15-16.
21. Ibidem, f. 19.
22. I. Scurtu, op. cit., pp. 170-172. 
23. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – administrative, dosar 1.566/1931, f. 20.
24. Ibidem, f. 22.
25. Gazeta de Duminecă, nr. 30, 24 iulie 1932.
26. Ibidem.
27. Idem, nr. 31, 31 iulie 1932.
28. S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – administrative, dosar 462/1931, ff. 3-5.
29. Ibidem, ff. 10-11.
30. Ibidem, ff. 11-12.
31. Ibidem, ff. 12-13.
32. Ibidem, f. 14.
33. Ibidem, ff. 19-20.
34. Ibidem, ff. 20-21.

Autor: Marin Pop