Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



In Memoriam: Kincs Gyula (1859-1915)

In Memoriam:  Kincs Gyula (1859-1915)

Iulie 2016

O comunitate este datoare să-și cunoască istoria, să-și prețuiască valorile și să-și cinstească înaintașii. Iar dacă acea comunitate este multietnică și multireligioasă, cum sunt majoritatea comunităților transilvănene, atunci cunoașterea reciprocă a personalităților etniilor ce o compun devine un deziderat. Iată de ce am considerat mereu că istoria Zalăului nu este completă fără acceptarea și cunoașterea personalităților care au influențat cultura maghiară și prin extensie pe cea a concetățenilor de astăzi. În decembrie 2015, s-au împlinit 100 de ani de la trecerea în eternitate a celui care a fost pedagogul, directorul de școală și jurnalistul Kincs Gyula – cel mai iubit profesor al marelui Ady Endre. În memoria acestuia, publicăm câteva aspecte biografice, precum și unele scrisori aflate în colecția Bibliotecii și a Punctului de Informare a Academiei Maghiare de Științe (Magyar Tudományos Akádemia Kövyvtár és Információs Kőzpont).
În cimitirul reformat din Zalău, acolo unde practic este scrisă pe pietrele funerare o parte a istoriei orașului de sub Meseș, printre mormintele simple se află și cel al ilustrului pedagog Kincs Gyula. Are la căpătâi o piatră funerară sub forma unui obelisc de marmură neagră, pe care este cioplit textul: „KINCS MARGIT / szül. 1890. oct. 16. / megh. 1907 maj. 15. / KINCS GYULA / szül. 1859. aug. 16 / megh. 1915. dec. 31”. Iar în partea de jos a obeliscului mai apare un alt text: „KINCS GYULANE / rettgi VISKY ILONA / 1863 - 1934”.

Pedagogul Kincs Gyula
Pentru majoritatea locuitorilor Zalăului, numele de Kincs Gyula nu spune mare lucru. Asta pentru că, pe de o parte, un secol scurs de la moartea acestuia înseamnă aproape patru generații și timpul este așa cum știm nemilos, iar pe de altă parte populația majoritar românească nu știe (sau nu vrea să știe) mai nimic despre cultura și istoria celuilalt. Poate că nici toți membrii comunității maghiare nu mai știu cine a fost Kincs Gyula. Pentru ambele comunități, vom încerca să realizăm o scurtă biografie, fără a avea pretenția că este una exhaustivă. 
Kincs Gyula s-a născut la Zalău, în comitatul Sălaj, în data de 16 august 1859, într-o veche familie de religie reformată. Așa cum el însuși mărturisește într-o scrisoare adresată lui Szinnyei József în 1898, tatăl său provine dintr-o familie simplă de țărani din localitatea Someș-Uileac din actualul județ Maramureș, pe atunci Szamos Újlak din comitatul Satu Mare. Pe tatăl său îl chema Kincs Pál (1826-1889) și era un meșteșugar renumit (cizmar), mai târziu membru în organul reprezentativ al orașului. Mama sa era Ujvárosi Julianna. A avut un frate, Kincs Miklós, medic. A fost căsătorit cu Visky Ilona (1863-1934) cu care a avut o fiică, pe Kincs Margit (1890-1907). A studiat la Colegiul Reformat din Zalău, obținând bacalaureatul în anul 1878. A urmat cursurile Universității „Franz Jozef”, înființată în 1872. Aici a urmat și a absolvit cursurile Facultății de Istorie-Geografie, avându-i profesori pe Szabó Kálman (1824-1890) – istoric, membru al Academiei Maghiare de Științe și de asemenea pe Ladányi Gedeon (1824-1886) – istoric, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe. După terminarea facultății, Kincs Gyula revine la Zalău. Neavând o slujbă, a fost angajat pe 31 august 1883 ca profesor suplinitor la clasele a V-a și a VI-a pe catedra de gramatica limbii latine și greacă. În anul școlar 1883-1884 primește atestatul de profesor de istorie-geografie, dar continuă să predea gramatica limbilor latină și greacă. Acest fapt se datorează și pensionării sau decesului vechilor profesori Kerekes Sándor, respectiv Török István. Din acest moment viața sa se împletește strâns de cea a școlii căreia i se dedică în întregime. În această perioadă este și bibliotecarul școlii (1886-1897), având grijă de impresionanta colecție de carte veche a Colegiului Reformat. O bibliotecă extrem de valoroasă, care astăzi este aproape uitată. Fiind cu circuit restricționat este cvasi-necunoscută publicului larg. 
Se dedică total predării disciplinelor clasice, continuând să se pregătească pentru obținerea diplomei, fapt ce se petrece în anul 1888. Acum ca profesor titular, este propus pentru conducerea economică a colegiului, fiind numit în această funcție pe 19 septembrie 1888. Din 1894 și până în 1897, când este numit director, deține funcția de casier al școlii. Contribuie decisiv la reorganizarea administrativă a colegiului, care din 1888 se extinde la opt clase, fiind sprijinit de către stat.

Elevi celebri ai profesorului Kincs Gyula
Dar dincolo de aceste funcții administrative pe care le-a avut de-a lungul anilor, rămâne modul în care l-au privit peste ani foștii săi elevi. Se știe că a fost profesorul iubit de către marele poet maghiar Ady Endre (1877-1919), care a urmat cursurile Colegiului Reformat din Zalău între anii 1892-1896. Relația sa specială cu Ady Endre a făcut subiectul unor importante lucrări biografice. Cert este că Kincs Gyula a fost cel care l-a modelat pe viitorul poet, sub îndrumarea sa, Ady publică în ziarul „Szilágy” prima sa poezie „20 Martie” („Márczius 20”), semnată A.E și dedicată revoluționarului pașoptist Kossuth Lajos. Cu Ady Endre avea să mențină o frumoasă relație de prietenie ce rezultă și dintr-o inedită fotografie ce se află în colecția Departamentului de manuscrise și cărți rare a Bibliotecii Academiei Maghiare de Științe (Kézirattár és régi könyvek gyűjteménye, Magyar Tudományos Akadémia Kőnyvtár és Információs Kőzpont). Fotografia reprezentându-l pe profesorul Kincs Gyula are scris pe ea textul „Ady Bandinak Kincs Gyula”. Este autograful (dacă se poate numi așa), pe care Kincs Gyula l-a acordat poetului Ady Endre. Pe verso, apare scris de mână cu cerneală albastră textul (tradus în limba română): „1962 – am primit de la Kungazda Gy. Sándor care a făcut rost de ea, la Ciucea, la castelul Boncza. Au umblat împreună Ady, Berta, Kincs Gyula și soția la logodna unor rude comune din Kalotaszentkirályon (Sâncraiu), la familia Visky și Kiszaly. Și azi, multe scrisori sunt la Visky Joszef”.
Cuvinte de laudă la adresa sa are și un alt ilustru elev al colegiului din Zalău, omul politic de mai târziu Iuliu Maniu (1873-1953). Acesta a fost elev al colegiului și implicit al lui Kincs Gyula, între anii 1886-1890. Relația sa specială cu profesorul și apoi directorul Kincs Gyula, rezultă dintr-o scrisoare pe care a trimis-o în 1940 cu ocazia aniversării a 50 de ani de la absolvirea liceului. Un fragment al acestei telegrame scrisă în limba maghiară, pe care a trimis-o primul ministru de atunci Iuliu Maniu, a fost publicat în anuarul colegiului pe anul 1939-1940 și a fost tradus în limba română în cartea „De la Colegiul Reformat la C.N.S”, scrisă de profesorul László László: „Nu pot să las nemarcată această ocazie oferită de o zi aniversară, să nu-mi exprim recunoștința deplină și omagiul meu față de profesorii defuncți și actuali ai acestei școli eminente. Printre zidurile instituției, de timp foarte îndelungat, necontenit se sădește în sufletele noastre simțul onoarei, libertatea gândului și a cuvântului și idealurile mărețe de iubire față de neamul fiecăruia, care au fost sădite definitiv în sufletul meu, și care mă călăuzesc ca niște torțe de nestins. Din sentiment de recunoștință ridic altare în memoria tuturor foștilor mei profesori, în special în memoria fostului meu director Berényi János și a fostului meu profesor Kincs Gyula”.

Jurnalistul Kincs Gyula
Ca un intelectual de marcă al vremii sale, Kincs Gyula s-a implicat activ și în presa de limbă maghiară. Primul ziar din comitatul/județul Sălaj a apărut pe 24 februarie 1877, fiind editat de Borbély Sámuel. N-a rezistat pe piață decât doi ani, ultimul număr al acestei ediții fiind editat pe 27 decembrie 1879. A mai urmat o încercare, ziarul „Szilágy és vidéke” al lui Arday Balogh, al cărui prim număr a apărut pe 11 noiembrie 1882. Un an mai târziu, avea să apară ziarul „Szilágy”, pe 6 mai 1883, care avea să apară neîntrerupt (cu acest nume sau cu cel de „Szilágyság”) până în 1944. Din 1886, Kincs Gyula avea să devină unul dintre redactorii ziarului.
În 1908, la împlinirea a 25 de ani de la apariția ziarului, este editat împreună cu ediția din 14 mai, un supliment consistent: „Melléklet a Szilágy Jubiláris Számához”. Kincs Gyula semnează articolul „A Szilágy története” („Istoria ziarului Szilágy”) în care rememorează principalele etape în evoluția ziarului. În acest supliment apare și semnătura lui Kincs Gyula, dar și o fotografie a sa alături de poezia „Sírni, Sírni, Sírni” a discipolului său, Ady Endre. Mai târziu, odată cu schimbarea numelui din „Szilágy” în „Szilágyság” (4 august 1910), Kincs Gyula devenea alături de Both István unul dintre editorii ziarului. A continuat să semneze articole de fond până la moartea sa în 1915. 
Ediția din 7 ianuarie 1916 a ziarului „Szilágy” avea pe prima pagină necrologul celui care a pus umărul la construcția ziarului. Întreaga primă pagină a ziarului ca de altfel și paginile următoare îi sunt dedicate acestuia.
Kincs Gyula a fost înmormântat în cimitirul din Zalău (cimitirul reformat) pe 3 ianuarie 1916, la orele 15, conform necrologului care încă se mai păstrează în biblioteca liceului. Se spune că slujba de înmormântare ar fi fost decalată cu câteva ore pentru ca să ajungă la căpătâiul său, discipolul și prietenul său Ady Endre. 

Scrisorile lui Kincs Gyula
Din poziția pe care a avut-o ca director al Colegiului Reformat, dar și ca redactor și mai târziu editor al ziarului Szilágy/Szilágysag, Kincs Gyula a întreținut o vastă corespondență cu diferite personalități ale vieții culturale din Ungaria. Cine știe prin ce arhive sau biblioteci se păstrează corespondența lui Kincs Gyula, dacă se mai păstrează. Rămâne ca pasionații, cercetătorii, să o descopere și să o aducă în atenția publicului. Noi (blogul Foto-Travel și cotidianul „Magazin Sălăjean”) am intrat în posesia a trei dintre scrisorile trimise de Kincs Gyula către doi membri ai Academiei Maghiare de Științe, scrisori care ne-au fost oferite cu generozitate de către Departamentul Manuscrise și Cărți Rare a Bibliotecii Academiei Maghiare de Științe (Kézirattár és Régi Könyvek Gyűjteménye, Magyar Tudományos Akadémia Könyvtár és Információs Központ).
Două dintre scrisori (având număr de inventar Ms 780/288-289) au fost adresate lui Szinnyei József și sunt datate 9 și 11 ianuarie 1898. Szinnyei József (1830 Komárom – 1913 Budapesta) a fost bibliotecar, istoric literar și bibliograf. Opera sa principală a fost „Viața scriitorilor maghiari”, operă vastă care cuprinde biografia și operele literare ale scriitorilor maghiari. În acest context, probabil că îi solicită lui Kincs Gyula informații despre biografia sa și despre operele sale literare. De asemenea, Szinnyei József îi cere lui Kincs Gyula informații despre posibila rudenie dintre acesta din urmă și un anumit Kincs István. Cert este că Kincs Gyula îi răspunde la 9 ianuarie 1898 printr-o scrisoare în care spune: „Mult stimate domn! La solicitarea dumneavoastră sunt onorat să vă trimit biografia mea și lucrările mele literare sintetizate de colegul meu Kerekes Ernő. Pe Kincs István din comitatul Vas nu-l cunosc personal. Tatăl meu provine din comitatul Satu Mare, din Someș-Uileac, din familie simplă de țărani. Acolo locuiesc și acum o mulțime de Kincs, pe aceia îi cunosc dar nu știu dacă István este rudă cu ei. Zalău 1898, ian. Al dumneavoastră umil Kincs Gyula”. După cum se poate deduce din această scrisoare, directorul Colegiului Reformat din Zalău se simte onorat față de solicitarea biografului Szinnyei József. Formulele de adresare de la început și de la final sunt grăitoare în acest sens. Kerekes Ernő, cel care urma să trimită „sinteza” nu este altcineva decât cel care avea să devină mai târziu, director al colegiului.
Se pare că acea „sinteză” conține mici erori, astfel că Kincs Gyula, din dorința de a îndrepta lucrurile, revine cu o altă scrisoare pe care i-o trimite lui Szinnyei József, două zile mai târziu, pe 11 ianuarie 1898. Iată conținutul acesteia: „Mult stimate domnule! În sinteza trimisă în urmă cu câteva zile de către colegul meu Kerekes Ernő, observ acum câteva mici greșeli. Dacă lucrarea Viața și opera scriitorilor maghiari vrea să fie scrisă corect, atunci vă rog să corectați acele mici greșeli. Scrierea Cunoștințe a apărut în Szilágy, anul VIII, Nr. 26, iar Cer înnorat a apărut în Nr. 31 din anul IX. Al dumneavoastră umil, Kincs Gyula”. Probabil că textul trimis de colegul său, a plasat greșit cele două lucrări ale lui Kincs Gyula. 
O a treia scrisoare ce ne-a fost trimisă de către șeful departamentului Carte veche și manuscrise a Bibliotecii Academiei Maghiare de Științe, domnul dr. Babus Antal, este trimisă din Zalău de către Kincs Gyula pe 12 octombrie 1902. Este adresată lui Gyula Sebestyén (1864 Szentantafalva – 1946 Balatonszepezd) – folclorist și istoric literar, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe. Principala sa operă „A Magyar Rovásirás Hiteles Emlekéi”, apărută la Budapesta în 1915, se referă la scrierea runică (presupusa scriere veche maghiară, care este astăzi redescoperită de secuii din Transilvania). Nu cunoaștem solicitarea acestuia, dar din răspunsul lui Kincs Gyula se poate deduce că i-au fost solicitate în calitate de editor al ziarului „Szilágy” anumite exemplare ale ziarului, mai precis numerele 38-41 din anul 1902. Răsfoind aceste numere, ce se găsesc în colecția fostei biblioteci a Colegiului Reformat „Wesselényi” din Zalău (azi Biblioteca Documentară a Casei Corpului Didactic Sălaj), înțelegem de ce au fost solicitate de către renumitul academician. Acesta avea informația că în aceste numere, sculptorul Fadrusz János – cel care a realizat grupul statuar Wesselényi (inaugurat pe 18 septembrie 1902) și, drept mulțumire pentru acordarea lucrării de către oficialitățile orașului, a mai ridicat pe cheltuiala proprie o a doua statuie – a publicat în „Szilágy” un articol legat de scrierea runică. Este cunoscută fascinația sculptorului față de acest fel de scriere, de altfel chiar monumentul „Altar Păgân” (cunoscut și sub numele „Turul”) avea sculptate versuri în scrierea runică. De exemplu, numărul 38/1902 conținea articolul „A magyar rovás-irás”, semnat de Fadrusz János.
Iată ce spune Kincs Gyula în scrisoarea sa: „Mult stimate domnule! Anexat vă trimit Nr. 38, 39, 41 a ziarului Szilágy. În Nr. 40 există doar păreri ale cititorilor pe care probabil și dumneavoastră le cunoașteți direct. Îmi pare rău că vă pot trimite doar exemplare uzate, cele noi au trecut toate, acestea le-am primit prin bunăvoința unui cititor. Zalău 1902, oct.12. Cu deosebit respect, Kincs Gyula directorul gimnaziului, redactor”. Scrisoarea, care are numărul de inventar Ms 4307/281, poartă și parafa ziarului „Szilágy”. 

Comemorarea centenarului morții lui Kincs Gyula la Zalău
În ultimii ani, la Zalău, s-a cristalizat un grup de cetățeni de diferite etnii (români, maghiari, evrei) care militează pentru buna înțelegere în spiritul toleranței și a respectului reciproc. Așa cum de altfel a fost întreaga istorie (cu mici excepții) a orașului. Profitând de facilitatea mediului on-line, acest grup s-a reunit în jurul paginii de facebook „Amintiri despre Zalău”, moderată de jurnalistul Daniel Mureșan. Ideea comemorării celui care a fost pedagog, director de școală sau jurnalist a venit firesc, în urma mai multor evenimente pe care eu împreună cu Daniel Mureșan și ajutați de alți zălăuani (merită amintiți aici László László, Iudit Kovács, Kürti Barna, Lakó Evá etc.) le-am organizat. Ne referim la comemorarea lui Fadrusz János, la evenimentul dedicat împlinirii a 300 de ani de la trecerea Regelui Carol al XII-lea al Suediei prin Zalău sau la seria de articole despre stema orașului. 
Printr-un eveniment organizat în ziua în care se împlinesc exact 100 de ani de la moartea sa, un grup de zălăuani, români și maghiari, l-au comemorat pe Kincs Gyula prin depunerea la mormântul acestuia din cimitirul reformat din Zalău a unei coroane și prin aprinderea unei candele. Un gest simplu, firesc, izvorât din dorința de apreciere a celor care au contribuit la evoluția acestui oraș. Și-au dat întâlnire la poarta cimitirului reformat din Zalău următorii: prof. László László – de la Colegiul Național „Silvania” Zalău (instituția de învățământ care funcționează astăzi în clădirea fostului Colegiu Reformat „Wesselényi”); viceprimarul municipiului Zalău domnul Fazakas Miklós; jurnalistul Daniel Mureșan – directorul ziarului „Magazin Sălăjean”; domnul Lakatos Sándor – din partea comunității maghiare din Zalău; domnul Kürti Barna – administrator al blogului „Zalăul de altădată / Az egykori Zilah”; doamna Iudit Kovacs – membră activă a grupului de facebook „Amintiri despre Zalău”; prof. Attila Gáspár – de la Liceul de Artă „Ioan Sima” și prof. Mirel Matyas – administrator al blogului „Foto-Travel”. Cu toții suntem membri ai grupului de facebook „Amintiri despre Zalău”. Profesori, jurnaliști, membri ai administrației locale sau simpli cetățeni.
Pe data de 20 ianuarie 2016, la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a avut loc un eveniment mai amplu dedicat personalității lui Kincs Gyula. Au fost prezentate diferite materiale legate de personalitatea lui Kincs Gyula de către profesorii László László, Kovács Kuruc János și Matyas Mirel, dar și de către Kürti Barna, Kovács Iudit – membri activi ai grupului „Amintiri despre Zalău”. Tot cu această ocazie, jurnalistul Daniel Mureșan a realizat o expoziție de cartofilie cu imagini ale fostului Colegiu Reformat „Wesselényi”. O parte din lucrările prezentate au fost cuprinse într-un supliment al revistei „Caiete Silvane”.

Bibliografie:
1. László László, De la Colegiul Reformat la CNS, Zalău, 2010.
2. Colecția ziarelor „Szilágy” și „Szilágyság”.
3. Scrisorile lui Kincs Gyula – Magyar Tudományos Akádemia Kövyvtár és Információs Kőzpont.

Autor: Mirel Matyas