Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: The Jungle Book (2016)

Filmografiile Simonei: The Jungle Book (2016)

Iunie 2016

Cine n-a citit „Cartea Junglei” a lui Rudyard Kipling? Sau cine, mai târziu n-a văzut măcar niște scene din desenele animate din adaptarea regizorului Wolfgang Reitherman pentru Walt Disney Studios din 1967? Și cine nu are în minte secvenţele muzicale ale lui Richard M. Sherman din același desen animat?
Și atunci care ar fi motivul pentru care cinefilul modern să aștepte entuziast această nouă adaptare? Ce aduce nou Jon Favreau în 2016? Pentru cei pasionaţi de efectele cinematografice, probabil spectaculoasă e versiunea 3D. Mărturisesc că și pentru mine, această versiune a fost o plăcută surpriză la vizionarea recentă a filmului. Saltul tigrului aparent în afara ecranului (comparabilă cu senzaţia similară din Life of Pi), dinamica lăstărișului din marginea junglei, giumbușlucurile acrobatice ale lui Mowgli aduc astfel spectatorului o sugerată implicare kinetică. Trebuie spus însă că versiunea 3D, departe de a avea un scop pur comercial, a fost gândită și ca un omagiu adus lui Walt Disney și tehnicii multiplane de filmare pe care acesta a dezvoltat-o și utilizat-o încă din 1937. Altfel, încă de la început este vizibil faptul că maniera de prezentare înclină mai puţin spre tonurile luminoase ale variantei clasice și mai mult spre un realism natural care înţelege că umbrele, tensiunile pot alterna cu situaţiile de un comic desăvârșit, dar nepretenţios. Vizual, animaţiei nu i se poate reproșa nimic. Adaugă astfel caracterul inovator al variantei moderne, dar oferă și fundalul estetic potrivit pentru desfășurarea poveștii în sine.
Singurul personaj uman este Mowgli, băieţelul care a crescut în junglă alături de o familie de lupi, dar care are ca tutori nenumărate animale, cu care nu se confundă, perfect conștient fiind de natura sa, dar cu care se identifică emoţional și din rândul cărora crede cu tărie că face parte ori de câte ori rostește jurământul de credinţă al junglei. Și aici vine cel de-al doilea câștig al auditoriului. Povestea în sine ascunde în faldurile sale o demonstraţie etică, de forţă și generozitate, de tărie de caracter și curaj, de sacrificiu și fragilitate pe care fiecare spectator, adult sau copil trebuie să și-o reamintească la răstimpuri. Rolul lui Mowgli este interpretat de Neel Sethi, un actor american de origine indiană care a fost ales în urma unui casting la care s-au prezentat 2000 de competitori, un actor copil pe care eu îl intuiesc mare în cariera actoricească viitoare. Alături de el, dar doar vocal, au stat alte nume mari ale cinematografiei: Idris Elba este vocea maleficului tigru, Shere Khan, Bill Murray e cea a haiosului și simpaticului Baloo, Ben Kingsley îl interpretează pe înţeleptul și curajosul Bagheera, tutorele principal al micuţului, iar Giancarlo Esposito este Akela, lupul arhetipal. Deși un nume sonor, Scarlett Johansson are o contribuţie limitată, deși seducătoare în rolul șerpoaicei Kaa. Iată un alt element de noutate: Kaa devine aici, în varianta modernă, personaj episodic și feminin. Dacă menţionăm femininul, o prezenţă mult mai pregnantă și mai convingătoare o are Lupita Nyong'o în rolul lupoaicei Raksha pe care o interpretează neostentativ și cald.
Secvenţele narative alese pentru a fi ecranizate sunt arhicunoscute, lucru care ar putea dezamăgi orizontul de expectanţă al unui cinefil adult. Nu se întâmplă nimic spectaculos care să se abată de la liniile generale specifice basmelor și aici mă refer, desigur, la conflictul dintre bine și rău, predictibil câștigat de micul pui de om. Dar micul pui de om nu se întoarce printre ai lui, cel puţin în această versiune, de a cărei continuare se vorbește deja, ci aduce cu sine din foarte scurtul său periplu uman floarea roșie (focul), punând astfel în pericol, inconștient, întreaga junglă. Argumentaţia tigrului, că omul este o fiinţă imanent malefică pare, parţial, a se confirma în contextul în care în reprezentarea animalelor recunoaștem trăsături profund umane care înduioșează. Schimbarea polilor se vrea, cred eu, un omagiu adus naturii, tot așa după cum, tot omagial prima reprezentare în sălile de cinema s-a făcut în memoria scriitorului Rudyard Kipling în India, înainte cu o săptămână de lansarea oriunde altundeva în lume. 
Prea puţine lucruri vor umbri fascinaţia unui copil care vizionează filmul. Sunt câteva scene mai violente (atunci când Shere Khan atacă) așa că adulţii vor trebui să fie pregătiţi să șteargă lacrimile celor foarte mici sau să-i ţină de mânuţă. Cu toate acestea, de întreg filmul se vor bucura, în egală măsură, atât copiii, cât și părinţii.
Dacă ar fi să aleg un singur lucru care mi-a plăcut atunci, la final de film, aș păstra imaginea maiestuoasă și tăcută a elefanţilor în marșul lor domol. Toată jungla li se înclină ca unor fiinţe magice, păstrătoare de secrete ancestrale. Dincolo de această alegere mentală, dar și estetică, la ieșirea din sala de cinema pe faţa mea a înflorit zâmbetul adultului care a avut prilejul fericit de a-și aminti cum este să fie copil, motiv pentru care, cu căldură, recomand filmul.

Autor: Simona Ardelean