Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Moștenirea românească a lui Kós Károly în Sălaj

Moștenirea românească a lui Kós Károly în Sălaj

Iunie 2016

 Biserica greco-catolică, actualmente ortodoxă din Stana, com. Almașu

Introducere
În cazul proiectării bisericii greco-catolice din Stana de către Kós Károly se pot observa similitudini cu proiectarea bisericii reformate din Băbiu. Însă aceste similitudini nu privesc caracterul arhitectural, ci modul de lucru. Credincioșii reformați din Băbiu dându-i mână liberă lui Kós în planificarea bisericii în 1936, a reușit să-şi pună ideile în aplicare. Tot așa au procedat și localnicii greco-catolici din Stana chiar cu 12 ani mai devreme, în anul 1924. Mulțumită încrederii acordate, el a realizat o operă arhitecturală originală, cum nu prea se mai regăsește în cazul altor biserici greco-catolice.
Încrederea acordată lui Kós Károly de localnici se datorează faptului că sătenii deja îl considerau consătean de a lor. După ce a locuit din 19141 în această localitate mixtă, în mentalitatea colectivă a localnicilor nu mai era perceput ca un străin, ci ca o persoană ce făcea parte din această colectivitate. În același timp este probabil ca ei să fi cunoscut și altă biserică planificată de el (de exemplu, Biserica reformată din Cluj-Napoca de pe strada Moților, care de altfel chiar prezintă asemănări cu cea din Stana).
Această încredere merită apreciată și datorită faptului că biserica din Stana este prima proiectată pentru o comunitate română2, ceea ce presupune înțelegerea acestei credințe, culturi și comunități. Dar el a reușit să se identifice cu aceasta, deoarece zece ani de zile a trăit printre români.

Planul inițial
Deși acest plan inițial realizat în 19243 nu diferă cu mult față de maniera în care a fost realizată biserica, totuși țin să îl descriu în câteva rânduri. În centru a fost prevăzut un turn clopotniță care la primul nivel prezintă un portal simplu semicircular. La nivelul superior prezintă o singură fereastră semicirculară alungită și se termină cu un foișor deschis. Acest foișor prezintă câte o colonetă în colț care susține acoperișul.
Turnul central este flancat de alte două turnulețe. Cel din nord este mai mic, prezentând o deschizătură semicirculară și se înalță până la nivelul foișorului turnului sudic. Turnul sudic este mai înalt, ajungând deasupra ferestrei turnului central. Acesta prezintă o fereastră semicirculară alungită pe latura sudică și un foișor deschis, care în colțul de sud și cel de est prezintă câte o colonetă ce susțin acoperișul.
Fațada sudică dispune de trei ferestre semicirculare alungite. Între prima și a doua dinspre vest spre est a fost planificat un portic susținut de două coloane. Latura sudică se continuă prin absida semicirculară a altarului, care de asemenea prezintă ferestre.

Biserica actualmente ortodoxă din Stana
Fațada vestică este una complexă. Ea este compusă prin alăturarea a trei turnuri, ceea ce oferă o compoziție unitară. 
Turnul central este cel mai complex și are rol de turn clopotniță. La primul nivel are un portal flancat de două coloane alipite care susțin un arc semicircular în extradosul timpanului. Nivelul superior prezintă patru ferestre suprapuse. Prima fereastră este semicirculară cu influențe similare unei rozase medievale. A doua fereastră este pătrată cu influențe dinspre arta populară. A treia fereastră este semicirculară alungită cu influențe dinspre romanic. A patra fereastră este semicirculară și este una care se repetă pe toate cele patru fețe ale turnului. El se încheie cu un foișor deschis, iar acoperișul este susținut de patru stâlpi de colț.
Turnulețul nordic este alipit de turnul central. Înălțimea lui ajunge până la fereastra semicirculară de pe turnul central. Are o fereastră semicirculară pe latura vestică și o fereastră semicirculară pe latura sudică. 
Turnulețul sudic, de asemenea, este alipit de turnul central. Înălțimea lui ajunge deasupra ferestrei semicirculare de pe turnul central. Are o fereastră semicirculară pe latura vestică și o altă fereastră semicirculară mai înaltă pe latura nordică.
Fațada sudică prezintă două ferestre și un portic. Ferestrele sunt semicirculare alungite și au fost plasate simetric pe latura sudică, una pe partea vestică, iar cealaltă pe partea estică. Între aceste două ferestre este plasat porticul prin care se face acces, utilizându-se două scări. Porticul a fost realizat din două coloane ce susțin un arc semicircular, care în extrados prezintă un timpan. Forma acestuia este asemănătoare cu portalul vestic.
Absida altarului este semicirculară. Aceasta este mai îngustă și are o înălțime mai joasă față de naos. Prezintă trei ferestre semicirculare în părțile de sud, est și nord. De asemenea, ele au o dimensiune mai redusă decât ferestrele de pe fațada sudică și nordică.
Fațada nordică prezintă patru ferestre semicirculare alungite identice cu cele de pe fațada sudică. Ele sunt dispuse la vest și est, iar în centru sunt două una lângă cealaltă.
Din această analiză reiese că biserica greco-catolică din Stana se poate încadra în stilul unic specific lui Kós Károly, care ezită între eclectism și un secession moderat. Eclectismul se regăsește la fațada sudică, nordică și la absida circulară, în timp ce secessionul moderat se poate observa la fațada vestică (însă nu este ceea ce vedem la Lechner Ödön).
Stilul în care a fost realizată biserica poate este mai apropiat de prerafaelism4 sau de școala romană din perioada interbelică. Prerafaelismul este denumirea stilului apărut în Anglia din 1848, fiind specific picturii și literaturii. Din acesta a evoluat nazaretismul, care a propus întoarcerea la un stil medieval. În esență, și prerafaelitismul s-a întors la lumea formelor de dinainte de Rafael, însă este permisă și inovația5. Acest curent nu neagă stilurile istorice, așa cum se întâmplă în cazul secessionului, ci doar pune accent pe stiluri medievale.
Legat ideologic de prerafaelitism este stilul care se manifestă și în arhitectura școlii romane6. Astfel, acest stil vrea să se întoarcă la arhitectura medievală, cu toate acestea unii autori observă că este mai mult un stil arhaizant eclectic decât arhaic7; de altfel, el a apărut în prima jumătate a anilor ’20 ai secolului trecut, însă s-a manifestat în a doua jumătate a anilor ’20 și în anii ’30. În Ungaria începe să fie prezent din anul 19268. Chiar dacă operele timpurii ale lui Kós Károly prezintă asemănări cu acest stil, ele au fost create înainte de apariția lui. Consider, prin urmare, că el a creat sub ideologia prerafaelitismului, din care, așa cum am văzut, și-a tras seva și școala romană. 
În favoarea prerafaelitismului stau dovadă elementele arhitecturale, cum sunt: ferestrele semicirculare și absida circulară, care prezintă influența stilului romanic. Portalul vestic prezintă influențe dinspre medieval, iar porticul sudic prezintă influențe antice, cu transmitere medievală. Fațada vestică însumează cele mai multe influențe, începând cu ferestrele romanice și încheind cu rozasele gotice.
În final, doresc să mai subliniez faptul că la biserica greco-catolică din Stana nu găsim niciun element al stilului neo-românesc, deși acesta a fost creat în climatul Unirii din 1859 pentru a servi drept un stil național românesc, iar după Unirea din 1918 el se răspândește și în rândul românilor din Transilvania9. Concluzia este interesantă, datorită faptului că identitatea națională a fost „învinsă” de o identitate istorică, care este transilvanismul promovat și de Kós Károly.

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Desenul perspectivic al planului inițial realizat de Kós Károly. Sursă: Anthony Gall, Kós Károly muhelye. The Workshop of Kós Károly, Ed. Mundus, Budapest, 2002, p. 318.
Fig. 2. Fațada vestică a bisericii ortodoxe din Stana. Ilustrație realizată de Gabriela Robeci şi Isabella Becheanu.
Fig. 3. Fațada sudică și absida altarului ale bisericii ortodoxe din Stana. Ilustrație realizată de Gabriela Robeci şi Isabella Becheanu.


1 Kuszálik Péter, Kós Károly emlékkönyv „...hiszem, hogy Erdélyben nagyobb szükség lesz reám, mint Budapesten...”, Mentor Kiadó, Târgu Mureș, 2003, pp. 90-94.
2 Ibidem.
3 Anthony Gall, Kós Károly muhelye. The Workshop of Kós Károly, Ed. Mundus, Budapest, 2002, p. 318.
4 *** „Hazatalas”, în Utunk, octombrie 1977.
5 Larousse, Dicționar de curente picturale, Ed. Niculescu, București, 2000.
6 P. Szűcs Julianna, „Az egyházművészet útja a Római iskola felé”, Ars Hungarica, an 1981, nr. I, p. 57.
7 Ibidem, pp. 57-58.
8 Ibidem, pp. 58-63.
9 Carmen Florescu, „Arta 1900 Manifestarea identităţii naţionale prin intermediul arhitecturii în Transilvania şi România”, în Memoria ethnologica, nr. 54 – 55, pp. 117-118.

Autor: Varga István Attila