Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: The invisible woman (2013)

Filmografiile Simonei: The invisible woman (2013)

Mai 2016

La început de film ca o acuarelă delicată a fost imaginea femeii umbră care se deplasa de-a lungul dunelor de nisip. În solitudinea matinală umbletul ei cadenţat biruia un tumult interior.
Chiar dacă filmul are ca subiect un episod biografic din viaţa lui Charles Dickens (bazat pe cartea lui Claire Tomalin), nu scriitorul e sursa emoţiei cinematografice, ci femeia din viaţa lui. Femeia umbră e actriţa Ellen (Nelly) Ternan, interpretată de Felicity Jones pe care, așa după cum a descoperit Claire Tomalin cercetând arhivele muzeului Dickens din Londra, fotografiile vechi, jurnalele și însemnările păstrate precum și corespondenţa scriitorului care ocupă nu mai puţin de 12 volume, Charles Dickens a întâlnit-o în ipostaza de actriţă aspirantă alături de mama și surorile ei pe când aceasta avea numai 18 ani. Diferenţa de vârstă (el avea 45), statutul lui marital (căsătorit cu Catherine) nu l-a împiedicat să înceapă cu ea o relaţie secretă care va dura 13 ani până la moartea acestuia. Dornic să păstreze aparenţele morale cerute de societatea victoriană, Charles cumpără o casă pentru Nelly aproape de Londra și-și anunţă separarea de soţie, negând orice zvon cu privire la o posibilă relaţie extramaritală pentru a-i salva onoarea tinerei. Până aici, apele par limpezi și cel care intră în posesia acestor frânturi biografice nu va găsi de cuviinţă decât să zâmbească amar. Și atunci, ce aduce în plus filmul?
Charles Dickens (interpretat de Ralph Fiennes care e și regizorul filmului) este scriitorul admirat de public, a cărui dorinţă e lege și a cărui imagine publică înlătură orice alte priorităţi. Îl descoperim în film om crud (își anunţă soţia că mariajul lor s-a încheiat, rugând un tâmplar să acopere sub ochii soţiei ușa vitrată ce desparte camerele lor de culcare), îndrăgostit impulsiv (o urmează pe Nelly la toate reprezentaţiile sale), generos (organizează un spectacol de caritate, este emoţionat până la lacrimi de săracii de pe străzile Londrei), boem, amuzant, genial pentru că fiecare om este un univers întreg, contradictoriu, diferit în funcţie de mediul în care se află, cu secrete și pasiuni, cu slăbiciuni și conflicte interioare. Fără îndoială, reprezentarea cinematografică a unuia dintre marii scriitori ai lumii e mereu fascinantă. Iar figura lui va fi desigur evocată diferit în funcţie de punctul de referinţă ales: al soţiei, al cititorilor împătimiţi, al copiilor lui, al criticilor, al istoricilor literari. Însă punctul de referinţă în film este Nelly pentru că evocarea ei îl reconstruiește pe Dickens. Durerea femeii care nu poate niciodată, datorită convenienţelor, să devină soţie, a celei care e nevoită să se ascundă, să se deghizeze în altcineva, a celei convinsă de mamă să treacă peste convingerile morale care o macină, să ducă cu sine variantele de final pentru Marile Speranţe, înţelesurile replicilor unor personaje care-i joacă destinul, a celei care pierde un fiu, a celei care își va trăi ulterior viaţa pretinzând că romanele cu autograf sunt amintirile unei fetiţe care a avut norocul să-l întâlnească pe scriitor și nimic mai mult sunt înduioșătoare. Viaţa ei este cea a unei umbre și filmul stăruiește asupra momentului de cumpănă în care Nelly cântărește urmările alegerii sale, în care aceasta constată inegalităţile alegerilor pe care bărbaţii, respectiv femeile pot să le facă.
Felicity Jones joacă excepţional și figura ei, deseori surprinsă în prim-plan sau profil, transmite concentrat în mimică și privire emoţie pură. Planurile narative ale filmului o surprind în ipostază dublă, evocativă și prezentă, iar cromatica vestimentară este o nuanţă interpretativă suplimentară. Unele dintre imaginile din film sunt cu adevărat picturale, fie că este vorba despre lumina difuză care-i pune în evidenţă gâtul delicat sau despre câmpia de ierburi crude prin care se plimbă în plin soare francez. Tocmai de aceea, pentru că excelează la nivel psihologic și vizual, filmul va părea că se desfășoară cu o lentoare neașteptată, deși nu are mai mult de o oră și jumătate.
Recent, pe Felicity Jones am avut prilejul s-o aclamăm și în The Theory of Everything (2014) în care juca rolul lui Jane Hawking sau în Breathe In (2013) în rolul lui Sophie, iar pe Ralph Fiennes în rolul lui Laszlo în The English Patient (1996), Michael Berg în The Reader (2008), Coriolanus în filmul cu titlu omonim din 2011 sau M. Gustave în Grand Hotel Budapest (2014). În plus, pentru Ralph Fiennes acest film reprezintă debutul său regizoral.
S-ar putea ca nu tuturor să le placă acest film. Dar el rămâne un prilej meditativ care alunecă asemenea femeii umbră pe dunele de nisip ale condiţiei umane, stăruind pentru o clipă asupra destinului artistului și mai ales asupra ideii de dragoste.

Autor: Simona Ardelean