Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Victor Deleu şi participarea sălăjenilor la Expoziţia Generală a României (1906)

Victor Deleu şi participarea sălăjenilor la Expoziţia Generală  a României (1906)

Mai 2016

Acum 140 de ani, pe data de 25 mai 1876, în satul Pericei vedea lumina zilei Victor Deleu, una din marile personalităţi care îşi au originea în Ţara Silvaniei. Era nepotul revoluţionarului paşoptist Iacob Deleu şi fiul lui Daniel Deleu, notar în localităţile Siciu şi Pericei. Din păcate, tatăl său a decedat la vârsta de 52 ani, în anul 1896, iar soţia sa, Iuliana Cosma a rămas cu șase copii: Cassiu, născut în anul 1869; Regina, născută în anul 1870, căsătorită cu preotul Alexandru Sima, tatăl maestrului Ioan Sima; Victor, născut în 1876; Ioan, născut în anul 1877; Cornelia, născută în 1880, căsătorită cu inginerul agronom Lazăr Maior din Pericei şi mezina familiei, Sabina, născută în anul 1882, căsătorită cu Nicolae Munthiu, originar din Rahău (Alba), reputat economist.
Fiind apropiaţi ca vârstă, Victor şi Ioan Deleu au fost daţi la şcoală în acelaşi an. Cursurile şcolii primare le-au urmat în satul natal, Pericei, în perioada 1883-1887, după care au fost înscriși la Liceul minorit romano-catolic din Șimleu, pe care l-au absolvit în anul 1891. Pentru cursurile liceale superioare au fost înscriși la Colegiul reformat evanghelic din Zalău, unde au urmat clasele V și VI de liceu. De aici pleacă în urma unui conflict pe teme naționale, pe care Victor Deleu l-a avut cu un profesor. Clasa a VII-a de liceu au urmat-o la Liceul greco-catolic românesc din Blaj, primul trimestru al clasei a VIII-a de liceu la Școala medie română greco-ortodoxă din Brașov și ultimele două trimestre la Gimnaziul superior greco-catolic din Beiuș, unde au și absolvit, în anul 1895.
După bacalaureat, drumurile școlarizării celor doi frați se despart. Pe data de 16 septembrie 1895, Victor Deleu s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Budapesta, iar Ioan Deleu la Academia Comercială din Gratz1.
La data de 31 mai 1900, Victor Deleu a absolvit cursurile facultăţii, iar la 31 octombrie se înscrie în Baroul Avocaţilor Oradea, ca stagiar la George Maior, avocat în Pericei, tatăl cumnatului său, Lazăr Maior. Îşi continuă examenele, iar în primăvara anului 1902, după susţinerea tezei este promovat doctor în Drept al Universităţii din Cluj.
În vara anului 1902 este încorporat în armata austro-ungară, în cadrul unui regiment de infanterie, alcătuit preponderent din români, care avea garnizoana în Viena, capitala Imperiului dualist austro-ungar. De aici a fost trimis la şcoala de ofiţeri în rezervă de infanterie.
După îndeplinirea serviciului militar, Victor Deleu decide să-şi continue stagiul avocaţial în oraşul Arad, care era un important centru cultural şi politic al românilor transilvăneni. Cei doi ani petrecuţi la Arad, între 1903-1905, au reprezentat pentru el o şcoală utilă, o nouă călire şi pregătire în slujba naţiei române2.
Concediul de odihnă al anului 1904 şi-l petrece în satul natal, Pericei. Aici îşi dă seama de situaţia financiară precară în care a ajuns familia sa, din cauza ghinionului pe care l-a avut fratele său mai mare, Cassiu, în încercarea de a înfiinţa o fermă model, pe proprietatea familiei, la Pericei și Siciu. În doar câţiva ani, în urma unor epidemii i-au murit toate animalele. În plus, au fost şi câţiva ani secetoşi. Având credite angajate la mai multe bănci, cu ajutorul cărora a achiziţionat utilaje moderne, a intrat în incapacitate de plată şi a falimentat.
Pe plan politic, Victor Deleu observă situaţia dificilă a românilor din zona Şimleului, care nu aveau nici un candidat la alegerile parlamentare. Pe când se afla în concediu, în iulie 1904, Victor Deleu, secondat de câţiva tineri români entuziaşti, organizează la Șimleu o petrecere dansantă. Ziarul şimleuan „Gazeta de Duminecă” sublinia că „la petrecerea aranjată de tinerimea noastră în folosul bisericii din Șimleu, s-au adunat un număr foarte frumos de oaspeți și din părțile cele mai îndepărtate ale Sălajului”. În încheiere, mulțumea tinerilor organizatori: „Ne exprimăm mulțumita comitetului aranjator în frunte cu domnii: dr. Victor Deleu, dr. Ioan Suciu, Valer Ostate, Simion Barboloviciu (fiul vicarului Alimpiu Barboloviciu – n.n.), Augustin Mircea și ceilalți pentru seara plăcută ce ne-au câștigat”3. 
Având în vedere motivele enumerate mai sus, Victor Deleu decide să se reîntoarcă în Șimleu și să se dedice trup și suflet cauzei românești, alături de frații săi, Cassiu și Ioan, de cumnații Alexandru Sima, preot în Pericei, Nicolae Munthiu, transferat la banca „Silvania” din Șimleu, Lazăr Maior, inginer agronom și o serie de tineri sălăjeni entuziaști.
În zilele de 28, 29 aprilie și 1 mai 1905, Victor Deleu și-a susținut cu brio, la Budapesta, examenul de avocat, iar pe data de 20 mai 1905 a fost înscris ca avocat definitiv în cadrul Baroului Avocaților Oradea4.
Stabilirea tânărului avocat la Șimleu era anunțată și în coloanele ziarului românesc „Gazeta de Duminecă”, care apărea în urbea de la poalele Măgurii Silvaniei, în articolul „Avocat nou în Șimleu”, făcându-i, totodată, reclamă în rândul populației românești: „Cu bucurie vestim că în săptămâna aceasta inteligența română din Șimleu iarăși s-a înmulțit cu un membru folositor.
Domnul dr. Victor Deleu, simpaticul fiu al Sălajului, adecă și-a deschis cancelaria advocațială în Șimleu. Localul cancelariei domnului Deleu este în casele domnului dr. Iuliu Maniu, față cu scalda de vapor (baia de aburi – n.n.).
Românii cari își cearcă dreptul dela judecătorie deci, lăsând pe advocații străini, se pot îndrepta către domnia sa cu toată încrederea”5. 
Întors la Șimleu, rolul lui Victor Deleu în cadrul luptelor naționale devine tot mai important. Generația sa îl recunoaște ca lider, iar fruntașii politici cu state vechi în cadrul Partidului Național Român îl pregătesc pentru a deveni un lider de marcă al românilor din zona Șimleului.
În urma decesului redactorului responsabil al ziarului „Gazeta de Duminecă”, Ion Pop Reteganul, proprietarul-editor al ziarului, Ioan P. Lazăr, îi propune lui Victor Deleu această funcție, având în vedere faptul că venea de la Arad, un centru cu tradiție jurnalistică românească, domeniu în care a activat și se simțea familiar. Ajuns redactor responsabil, Victor Deleu l-a convins pe Ioan P. Lazăr să schimbe profilul ziarului din Șimleu, din ziar de informație locală și propagandă culturală, în organ politic românesc independent, în fapt o adevărată platformă politică a românilor sălăjeni.
În perioada 1905-1910 Victor Deleu a activat ca redactor responsabil al prestigiosului ziar românesc din Șimleu, asupra căruia şi-a pus propria amprentă, imprimându-i o direcţie politică fermă, de luptă pentru afirmarea naţională, economică şi culturală a românilor sălăjeni. A fost secondat cu brio și de către fratele său, Ioan Deleu, care avea vădite înclinații jurnalistice și în domeniul literaturii.
În această perioadă de restriște pentru românii sălăjeni, Victor Deleu a fost liderul mişcării naţionale româneşti din zona Șimleului. În această calitate a participat la alegerile parlamentare din anii 1910 și 1911, în circumscripția electorală a Șimleului. A fost, însă, învins, datorită violențelor autorităților austro-ungare și a falsificării alegerilor în favoarea candidatului guvernamental, la fel s-a întâmplat și cu George Pop de Băsești în circumscripția electorală Cehu Silvaniei, la alegerile parlamentare din 1905 și 1906.
Un moment deosebit pentru întreaga suflare românească l-a reprezentat organizarea Expoziției generale a României, la București, în anul 1906. Organizatorul și motorul acțiunii de adunare a pieselor și alcătuirea unei expoziții cu obiecte reprezentative pentru civilizația și cultura românească din Țara Silvaniei a fost Victor Deleu. Cu toate piedicile autorităților austro-ungare, în cele din urmă s-a reușit trimiterea obiectelor la București și etalarea lor în cadrul expoziției jubiliare, bucurându-se de un real succes, drept dovadă medaliile primite de către sălăjeni.
În anul 1906 se împlineau optsprezece secole de la cucerirea Daciei de către romani și începutul procesului de romanizare. Tot în 1906 se împlineau 40 de ani de domnie glorioasă a regelui Carol I, care a fost adus în țară de marele om politic Ion Brătianu și a depus jurământul de credință față de statul român în ziua de 10 mai 1866. De asemenea, se împlineau 25 de ani de când România a fost proclamată Regat, iar principele Carol a devenit primul rege al României, în anul 1881.
Pentru a marca aceste evenimente deosebite din istoria poporului român, Parlamentul României a hotărât să organizeze o expoziție naţională, care să demonstreze străinătăţii stadiul de dezvoltare la care ajunsese România.
Cu toate că avea un caracter naţional, expoziţia a cuprins şi câteva pavilioane străine, cum au fost cele ale Austriei, Ungariei, Italiei, Elveţiei, Franţei, Germaniei şi Comisiei Europene a Dunării, de la a cărei înfiinţare se împlineau 50 de ani. Congresul de Pace de la Paris din anul 1856 şi înfiinţarea comisiei dunărene a însemnat intrarea Principatelor Române în Europa.
Expoziţia a fost organizată la Bucureşti, pe Dealul Filaretului şi a pornit de la o idee mai veche, datând din anul 1894, de a deseca şi transforma câmpia mlăştinoasă a Filaretului într-un parc. Marele om politic Take Ionescu a reluat ideea şi propunea, în anul 1905, transformarea Câmpiei Libertăţii (cum se numea în anul 1848) într-un parc naţional, în care să fie organizată expoziţia jubiliară. Ea a fost organizată în mai puţin de un an şi a presupus eforturi tehnice deosebite din partea arhitecţilor şi inginerilor români. Lucrările pentru amenajarea pavilioanelor şi diferitelor clădiri au fost încredinţate arhitecţilor Ştefan Burcuş și Victor G. Stephănescu, ajutaţi de alţi ingineri şi arhitecţi. Lucrarea a presupus efectiv transportul şi nivelarea a 575.000 m³ de pământ, pe o suprafaţă de 41 ha. Construcţiile au ocupat 35.000 m². Au fost plantaţi 4.206 arbori mari şi peste 90.000 de brazi şi copaci de pădure mici. Astfel, ministrul Lahovary spunea pe bună dreptate în momentul inaugurării expoziţiei, printre altele: „Am tăiat dealuri, am secat bălți, am umplut o vale, am săpat un lac mare și în mai puțin de un an am scos la lumină parcul și clădirile expoziției”6.
Comisar general al expoziției a fost numit savantul român Dr. Constantin I. Istrati (1850-1918), care a cerut și concursul românilor aflați sub stăpânire străină. El s-a adresat Comitetului Central al Astrei, care avea sediul la Sibiu.
Ziarul șimleuan „Gazeta de Duminecă” anunța structura pe care urma să o aibă pavilionul organizat de către românii transilvăneni: „I. Situația etnografică; II. Locuințele poporului nostru; III. Industria de casă; IV. Portul și obiceiurile poporului nostru; V. Agricultura; VI. Industria; VII. Istoria poporului nostru; VIII. Știința și literatura; IX. Secțiunea retrospectivă; X. Artele frumoase; XI. Industria de artă; XII. Biserica ortodoxă română; XIII. Biserica unită română; XIV. Școalele române; XV. Instituțiunile noastre culturale; XVI. Băncile române”.
Pentru o bună organizare a sălăjenilor, în vederea participării la expoziție, conducerea despărțământului Șimleu al Astrei a ales un Comitet de organizare, alcătuit din următorii fruntași sălăjeni: Maria Cosma n. Dragoș, președinta Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (RFRS), soția lui Andrei Cosma, Emilia Pop Mărcuș, Veronica Boroș, Eugenia Barboloviciu, Lucreția Sima, soția protopopului din Sângeorzul de Meseș, Vasile Pop, Laura Dr. Pop, soția lui Gheorghe Pop de Oarța, George Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român din Transilvania, Alimpiu Barboloviciu, vicarul greco-catolic al Silvaniei, Andrei Cosma, Gavril Trif, Vasile Pop, Dr. Victor Deleu, Dr. Coriolan Meseșian, Ioan P. Lazăr, Ioan Deleu, Teodor Pop din Ortelec, protopop greco-catolic al tractului Bred, Vasile Pop, protopop greco-catolic din Sângeorzul de Meseș, Matei Moldovan, preot în Agrij, Augustin Vicaș, protopop în Hidig (Măieriște), Vasile Pătcaș, preot în Hotoan, L. Oros, pretorul plasei Tășnad, Dr. Coriolan Steer, avocat în Tășnad și Vasile Simboan, fierar în Șimleu Silvaniei. Președinte al comitetului a fost numit vicarul Alimpiu Barboloviciu, iar secretar Victor Deleu7. În realitate, vicarul era președinte onorific al comitetului, iar cel care s-a ocupat efectiv de buna organizare a expoziției a fost tânărul avocat Victor Deleu.  
Pe data de 6 februarie 1906 are loc o ședință a noului comitet organizatoric, în cadrul căreia s-a hotărât ca pentru obținerea obiectelor din cadrul secțiunilor VII și XI ale Expoziției generale române din București, să ceară ajutorul publicului român din cadrul despărțământului șimleuan al Astrei. Apelul era făcut prin intermediul singurului ziar românesc din Sălaj, „Gazeta de Duminecă”. Iată ce se spunea în apel: „Apelăm deci la toți Românii de pe teritoriul acestui despărțământ, cari posed acte, documente și chipuri de interes pentru istoria noastră politică; mai departe: portrete, reliqui (relicve – n.n.) de ale bărbaților noștri, care s-au distins pe teren politic, științific, literar, economic sau cultural, preste tot obiecte de interes pentru istoria noastră culturală; precum și bani vechi (monede romane) să binevoiască a le trimite până în 20 Martie a.c. (1906 – n.n.) secretariatului comitetului local, Dr. Victor Deleu, advocat în Șimleu, pe lângă declarația, dacă acele obiecte doresc a li să reînapoia după încheierea Expoziției, ori au dorința de a le dona muzeului din București ori celui din Sibiu.
Suntem ferm convinși, că publicul nostru, încălzit de măreața causă, va încerca tot posibilul ca la expozițiunea amintită reputația despărțământului nostru să rămână salvată și va conlucra ca participarea noastră la Expozițiunea generală română din 1906 să devină o demnă manifestațiune națională”8. Apelul este semnat de către vicarul Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, în calitate de președinte al comitetului de organizare și Victor Deleu, secretarul comitetului, cel care se ocupa de fapt de bunul mers al organizării expoziției.
Comitetul de organizare a luat decizii importante în cadrul ședințelor sale din 28 ianuarie și 6 februarie, care erau aduse la cunoștință publicului, prin intermediul ziarului șimleuan. Astfel, aflăm că s-a discutat și hotărât programul de acțiune pentru a aduna obiecte pe secțiuni. Pentru secțiunea etnografică: a) fotografia satului Bocșa, cu monumentul ridicat în memoria marelui înaintaș Simion Bărnuțiu; b) fotografia satului Guruslău și a câmpului unde Mihai Viteazul a câștigat bătălia din 3 august 1601, împotriva lui Sigismund Báthory; fotografia satului Moigrad. Pentru secțiunea dedicată locuințelor țărănești s-a hotărât căutarea a trei fotografii din zone diferite ale despărțământului șimleuan. De secțiunea industriei de casă urma să se îngrijească R.F.R.S. prin colectarea de obiecte. Secțiunea portul și obiceiurile urma să fie combinată cu secțiunea caselor țărănești. La secțiunea Agricultură se puteau pune la dispoziție grâu, orz, ovăz, porumb, vin și tutun. La secțiunea Industrie urma să participe fierarul Vasile Simboan din Șimleu, cu o inscripție de fier, o piuă în miniatură și o pălărie de paie. Pentru secțiunea Istoria politică s-a publicat un apel către publicul român sălăjean. De asemenea, urmau a fi trimise imagini cu monede romane descoperite pe Măgura Șimleului. La secțiunea Știință și literatură urmau a fi trimise următoarele cărți și reviste: Gramatica Maghiară-Română, autor A. Cosma; Aritmetica, de Gavril Trif; Carte de rugăciuni, de Vasile Pătcaș; Scrierile profesorului Victor Rusu; exemplare din „Gazeta de Duminecă” și „Păstorul Sufletesc”. Pentru secțiunea retrospectivă s-a hotărât trimiterea fotografiilor fondatorilor sălăjeni Dr. Ioan Nichita, Demetriu Suciu, George Filep, Ioan Galliani, Vasile Marincaș și Szilágyi. Biserica greco-catolică urma să trimită o fotografie a bisericii din Cizer, în combinație cu secțiunea dedicată caselor țărănești și datelor istorice. Pentru secțiunea dedicată școlilor a fost lansat un apel protopopilor de pe teritoriul despărțământului, de asemenea, către băncile românești, care reprezentau ultima secțiune a expoziției. În finalul articolului, Alimpiu Barboloviciu și Victor Deleu subliniau faptul că acesta era, în linii mari, programul de acțiune al comitetului organizator și că el se putea extinde și asupra altor obiecte sau secțiuni, dacă în decursul activității sale comitetul va avea ocazia de a primi și alte obiecte de interes pentru vizitatorii expoziției9.
Conducerea R.F.R.S. şi a despărţământului Şimleu al Astrei făceau un apel către toţi sălăjenii să grăbească trimiterea obiectelor destinate expoziţiei din Bucureşti, pentru a nu intra în criză de timp. De asemenea, ziarul şimleuan informa publicul că obiectele care urmau să fie trimise la Bucureşti vor fi expuse câteva zile şi la Şimleu şi vor putea fi vizionate de public10. 
Membrii Comitetului local al despărţământului şimleuan erau convocaţi de către vicarul Alimpiu Barboloviciu şi Victor Deleu pentru a realiza o trecere în revistă a obiectelor care se adunaseră pentru expoziţia de la Bucureşti11. Tot prin intermediul ziarului șimleuan se anunța că la președinta R.F.R.S., Maria Cosma, soseau zi de zi „lucruri femeiești de o frumuseță admirabilă cari numai cinste ne vor aduce”. Cei care nu trimiseseră încă obiecte erau rugați să o facă în timp util12.
Intuind amploarea manifestărilor naţionale româneşti care se pregăteau pentru expoziţia de la Bucureşti, autorităţile austro-ungare au trimis o scrisoare Comitetului de conducere al Astrei, la Sibiu, prin care anunţa că era oprită participarea Astrei ca societate culturală separată la expoziţia jubiliară. Se permitea expunerea obiectelor doar în cadrul pavilionului unguresc13. 
Întrunit de urgenţă la Sibiu, Comitetul de conducere al Astrei dădea publicităţii, sub semnătura lui Iosif Sterca Şuluţiu, preşedinte, următorul comunicat: „În conformitate cu deciziunea Comitetului-central Nr. 68 din 19 Martie a.c. se aduce la cunoștința despărțămintelor «Asociațiunii» și a publicului român, la care aceasta s-a adresat în afacerea Expozițiunii generale române din București, că dl. ministru de interne, prin ordinațiunea sa nr. 146/1906 din 13 Martie a.c., a oprit «Asociațiunea» dela arangiarea și înzestrarea pavilionului Românilor din Ungaria în partea etnografică a expozițiunii, și că Comitetul-central, deși convins că aceasta ordinațiune nu are nici o bază legală de drept, – totuși, spre a nu espune «Asociațiunea» la alte neplăceri mai grave, – a decis sistarea acțiunii începute și a încunoștiințat Comisariatul general al expozițiunii despre această hotărâre”.
În același timp, Dr. C. Diaconovich, delegatul comisariatului expoziției din București, însărcinat cu conducerea lucrărilor pentru pavilionul românilor din Imperiul austro-ungar, anunța hotărârea abuzivă a guvernului, dar ruga despărțămintele Astrei să continue lucrările începute și să aștepte avizul comisariatului general, „care fără îndoială va lua în timpul cel mai apropiat dispozițiunile necesare, ca acțiunea sistată din partea «Asociațiunii» să se continue pe altă cale și ca Românii din Ungaria să nu rămână nereprezentați în partea română a expozițiunii”. Până în momentul în care se găsea o soluție, ruga despărțămintele să se adreseze lui personal, pentru orice informații, la Sibiu.
La fel, ziarul șimleuan, care publica aceste două comunicate, făcea apel către românii sălăjeni care adunaseră obiecte să fie pregătiți şi să aştepte ordinele venite de la Bucureşti14.
Conducerea R.F.R.S. anunţa primirea unor obiecte „de mare valoare” din partea unor distinse femei sălăjene, soții sau fiice de preoți: Valeria P. Papp (Domnin), Emilia Criste (Giurtelec), Veturia Dragomir (Lupoaia), Maria Simion (Drighiu), Eugenia Butean (Supurul de Sus) și Lucreția Sima (Sâg)15. De asemenea, au trimis obiecte domnișoarele Tămaș din Popești (Bihor), iar directoratului despărțământului șimleuan al Astrei i-au fost trimise o serie de artefacte de mare valoare (săbii, lănci, monede, puști etc.) din partea eruditului preot din Agrij, Matei Moldovan16.
Pentru a preveni un scandal internațional, ministrul de Interne ungar a adresat o scrisoare Comitetului central al Astrei, prin care anunța că „este învoit ca Asociațiunea sau alte societăți să împrumute obiectele ce le posed Comisariatului general în scopul de a le espune și ca particularii să participe la expozițiune”. Așadar, se permitea expunerea doar ca particulari și nu ca societate culturală românească. De asemenea, cerea să nu fie expuse obiecte „de caracter demonstrativ contra statului ungar”17.
Datorită importanței istorice deosebite a evenimentului, organizatorii expoziției de la București au realizat și pus la vânzare o medalie aniversară, care reprezenta cei 1800 de ani de viață românească pe aceste teritorii. Medalia de bronz costa un leu, de aluminiu tot un leu și de cupru un leu și 50 de bani18.
În același timp, Dr. Istrati, comisarul general al expoziției anunța, prin intermediul presei, că vernisarea expoziției nu va mai avea loc pe data de 14 mai 1906, așa cum fusese preconizat. Era înaintată, ca dată orientativă, ziua de 1 iunie. Mai existau încă pavilioane care se aflau în construcție, iar obiectele nu puteau fi expuse decât după definitivarea lor19.
Cu toate interdicțiile venite din partea autorităților austro-ungare, Comitetul sălăjean de organizare a expoziției, aflat sub conducerea lui Victor Deleu și-a continuat activitatea și a reușit să definitiveze listele cu obiectele care urmau să participe la Expoziția generală din București, moment important de afirmare a identității românești. 
Datorită faptului că autoritățile au interzis organizarea unui pavilion expozițional al Astrei, s-a ales varianta ingenioasă ca obiectele să fie trimise de către „particularii” Victor Deleu și Coriolan Meseșianu, delegatului comisariatului general din București pentru provinciile românești de dincoace de Carpați, Dr. C. Diaconovich, la Sibiu. Așadar, acesta urma să participe la expoziție, oficial, ca persoană particulară. În fapt, el a participat tot cu obiectele adunate de Astra.
Sub rezerva proprietății și cu condiția de a le fi înapoiate după închiderea expoziției, românii sălăjeni au trimis lui Diaconovich următoarele obiecte:
1. Din partea preotului Matei Moldovan din Agrij: a) 9 monede de aramă și argint din timpul împăraților Antoninus, Maria Tereza sau a principelui Sigismund Báthory, descoperite pe teritoriul localității Bozna; b) mai multe piese de armament roman (un vârf de lance, de săgeată, săgeată de fier, spadă de bronz, o suliță gotică); c) sabie și teacă având inscripția „Vincere aut mori” și un cap de turc imprimat; d) sulița țăranului Danciu, folosită în timpul Revoluției de la 1848; e) „Protocolul vicariatului greco-ortodox din Sibiu”, din anul 1780; f) o cazanie (imitație de tipar), din anul 1847-48; g) două diplome preoțești de pe vremea episcopului Novacovici, din anul 1762; h) un manuscris al preotului Mihai Moldovan din Cicud din anul 1820; i) diplomă pentru credincioșii din Agrij, de la împăratul Ferdinand I.
2. Vasile Pop, avocat în Șimleu Silvaniei, soțul Emiliei Mărcuș și tatăl adoptiv al lui Grațian Mărcuș, rămas orfan de mic copil, a trimis o copie de pe banii romani descoperiți de Teodor Bucur, fratele său și Petre Bocica, ciobani, în Șimleu, în anul 1798.
Au fost expediate, apoi, cu destinația finală de a intra în proprietatea muzeului Astrei din Sibiu, următoarele obiecte și cărți: preotul greco-catolic din Cățelul român (Meseșenii de Sus), Grațian Flonta, a trimis o carte veche de rugăciuni din arhiva parohiei; preotul greco-catolic din Hotoan, Vasile Pătcaș a trimis o carte de rugăciuni, compoziție proprie, intitulată „Icoana Sufletului”; eruditul profesor Gavril Trifu, acum secretar de bancă în Șimleu, a trimis cartea „Aritmetică poporală”, compoziție proprie și primul număr al ziarului pedagogic „Învățătorul Român”, editat tot de către el; Victor Russu, profesor la Budapesta, sălăjean de origine, a trimis volumul intitulat „Suspinele silvelor”; Dr. Coriolan Steer, avocat în Tășnad a trimis câte două tablouri cu vederi din Santău, Căuaș și Tășnad și câte un tablou din Hotoan și Sărăuad; Dr. Ioan Suciu, avocat în Zalău a trimis o vedere a castrului roman de la „Porolissum”; Ioan P. Lazăr a trimis lucrările tipărite la editura sa din Șimleu, „Victoria”, și colecția ziarelor „Gazeta de Duminecă” și „Păstorul Sufletesc”; Despărțământul șimleuan al Astrei a trimis două tablouri cu vederi din localitatea Răstolț.
Conducerea Comitetului sălăjean, prin Victor Deleu și Coriolan Meseșianu au luat legătura cu organizatorii expoziției din București, pe care i-au rugat să trimită sălăjenilor care au participat cu obiecte medaliile comemorative puse în circulație cu această ocazie. De asemenea, au întrebat ce facilități pe mijloacele de transport primeau participanții, în cazul în care intenționau să plece la București, cu scopul de a viziona expoziția. Comisarul de expoziție, Dr. C. Diaconovich le răspunde că atât guvernul român cât și cel ungar ridicau obligativitatea pașapoartelor pentru vizitatorii expoziției și că eventuale alte înlesniri vor fi transmise de către organizatori20.
Reuniunea Femeilor Române Sălăjene au trimis, la rândul lor, obiecte de industrie casnică deosebite, care au fost premiate în cadrul expoziției.
Pentru a face o publicitate cât mai mare expoziției jubiliare și a oferi cititorilor informații despre evenimentele istorice care aveau loc la București, Capitala spre care se îndreptau privirile și speranțele tuturor românilor aflați sub stăpânire străină, Victor Deleu, de acord cu Ioan P. Lazăr, l-a trimis la București, în calitate de corespondent al ziarului „Gazeta de Duminecă”, pe Dionisie Stoica, „unul dintre cei mai buni colaboratori” ai ziarului șimleuan: „Voind a câștiga cetitorilor săi date cât se poate mai amănunțite despre frumoasa Expozițiune a fraților noștri din mândra Românie. Cu menirea ca, luând parte chiar la deschiderea Expoziției, să descrie în culori cât numai se poate mai vii celea văzute la frații noștri de un sânge”21. 
Dionisie Stoica dezminte zvonul apărut în presă referitor la scutirea prezentării pașapoartelor în momentul trecerii Carpaților, ele fiind cerute și vizate atât de către autoritățile austro-ungare, cât și de către cele din Vechiul Regat. Întrebându-l pe casierul român dacă existau facilități acordate de CFR, află că doar cei care dețineau lozuri de la loteria expoziției, în valoare de 21 lei, dețineau 30% rabat la două călătorii cu trenul, 10 intrări libere la expoziție și 10 la evenimentele organizate în cadrul expoziției. 
În drumul său spre București, Dionisie Stoica notează tot ce i se pare inedit. La Gara de Nord, în București, observă mulțimea de birje, tramvaie cu cai și circulația aglomerată de pe Calea Griviței. Observă amestecul de străzi strâmte, strâmbe cu bulevarde drepte și frumoase, case mici, grădini, palate și lângă ele bordeie. O lume cu moravuri orientale, în care „sbieratul nențeles al Oltenilor”, care insistau în a-și vinde marfa, nu-i deranja pe localnici. În schimb, pentru un ardelean era ceva neobișnuit și deranjant. Dându-și hainele la călcat la un croitor de pe Calea Victoriei, se lovește de moravurile fanariote. Copilul care aduce cele două costume cere 7 lei pentru serviciile oferite. În momentul în care cere copilului contul firmei, află că de fapt costa doar 3 lei. Cu toate acestea, este de părere că în câțiva ani Capitala tuturor românilor putea ajunge un oraș de talie europeană, ceea ce s-a întâmplat câțiva ani mai târziu și datorită efectelor benefice ale expoziției jubiliare din anul 1906.
Pe data de 27 mai 1906, Dionisie Stoica vizitează locul expoziției, pe Câmpul Filaret, la marginea Bucureștiului. Admiră locul expoziției, dar transmite sălăjenilor că mai era mult de lucru până la terminarea ei. Deși vernisajul era preconizat pe data de 4 iunie, spune el, întreaga expoziție putea fi vizionată cel mai bine în toamnă. Așadar, îi îndeamnă pe sălăjeni să nu se grăbească și să organizeze vizitarea expoziției prin lunile august-septembrie22.
Trimisul special al ziarului șimleuan descrie și momentul inaugurării expoziției de către Suveranii României, regele Carol I și regina Elisabeta, pe data de 6 iunie 1906. Familia Regală a fost întâmpinată de Ion Lahovary, ministrul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, de comisarul general și Comitetul central de organizare al expoziției. Ministrul oferă reginei Elisabeta o foarfecă, cu care a tăiat ghirlanda de flori care închidea intrarea. La ora 10 și 10 minute au urmat 21 salve de tun, marcând deschiderea oficială a expoziției. Pe stradă erau postați toți miniștrii, corpul diplomatic al statelor europene, consuli din afara Europei, clerul român etc. După oficierea serviciului religios, șapte muzici militare au cântat marșul solemn al jubileului și au intonat un imn închinat regelui Carol I, compus de maiorul Mărgăritescu. Urmează discursurile ministrului Lahovary, a comisarului general al expoziției, Dr. Constantin I. Istrati și al regelui Carol I, care declară deschisă expoziția jubiliară. A urmat un moment emoționant: un cor compus din 500 domnișoare și studenți, acompaniați de orchestra expoziției și două orchestre militare au cântat imnul jubiliar și au încheiat cu imnul regal intonat de către tot publicul prezent, ceea ce l-a impresionat și emoționat profund pe Dionisie Stoica. „Te cuprindeau parcă fiori – scria el în articolul publicat de ziarul șimleuan – de mândrie și nespusă mulțumire unde-ți vedeai neamul, atât de înălțat și fericit”. Același cor a mai cântat două cântece, între care și „Latina gintă”. Festivitățile au continuat, fiind descrise cu lux de amănunte de către Dionisie Stoica. Dintre personalitățile românești de dincoace de Carpați, care au participat la deschiderea expoziției, Dionisie Stoica îi amintește pe Dr. Teodor Mihali, deputat în Parlamentul de la Budapesta, avocații Dr. George Dobrin și Dr. Jurca din Lugoj, Sever Bocu, Augustin Bunea, familia Cosma din Sibiu și comisarul de expoziție Dr. C. Diaconovich.
În zilele care au urmat, Familia Regală a vizitat toate pavilioanele expoziției. A doua zi după deschiderea oficială, miercuri, 7 iunie, au vizitat, printre altele, pavilionul organizat de către Astra și pavilionul Bucovinei. În fața pavilionului transilvănean au fost întâmpinați de către Dr. C. Diaconovich, organizatorul pavilionului și de familia Cosma din Sibiu. Iată ce scrie Dionisie Stoica despre vizita și interesul Familiei Regale pentru acest pavilion: „Suveranii au vizitat cu deamănuntul obiectele espuse. S-au interesat îndeosebi de progresul băncilor și școlilor noastre, de progresul Asociațiunei, de Enciclopedia dlui dr. Diaconovich, la secția retrospectivă de documentele vechi, familia Mocsonyi. Secția bisericească și a industriei casnice de asemenea i-a interesat pe suverani. După o petrecere de peste o jumătate de oră suveranii s-au depărtat mulțumiți. Regina a fost dăruită cu 4 păpuși mici în port național”23.
Expoziția era vizitată zilnic de un public numeros, în special cel din București, care avea posibilitatea de a-și petrece timpul liber într-un mod plăcut. Seara erau organizate concerte și alte evenimente distractive, „dar mai vârtos luminația feerică te face să petreci cel puțin 1-2 ore aproape de dovezile muncii românești de o jumătate de veac”, scria corespondentul Dionisie Stoica. Era anunțată și așteptată sosirea, pentru perioada 26-29 august, a tuturor corurilor românești, în special a celor din Banat și Transilvania, cu aproape 1.600 persoane, care urmau să concerteze la Arenele Romane. Comisarul general al expoziției, Dr. Istrati a luat toate măsurile organizatorice ca oaspeții transilvăneni să fie găzduiți gratuit în institutele de învățământ, pensioanele particulare sau de stat24.
Ultimul articol trimis de Dionisie Stoica de la București se intitula: „S-a terminat expoziția”. Era un apel al lui Dionisie Stoica pentru toți românii de a vizita expoziția. De asemenea, în cadrul lui sublinia importanța expoziției pentru românii de pretutindeni: „E un oraș nou, bine construit și bogat expozițiunea, care cuprinde progresele României de 40 de ani și mai bine și bogăția ei de azi. 
Sunt progresele unei țări aceste și e bogăția Țării-românești. E deci de datorința tuturor Românilor și cu osebire a celor-ce pot, să se convingă de progresele și bogăția statului cu atribut comun lor.
Cercetăm alte state și ne interesăm de trebile străinilor, de ce n-am face un pas, ori doi chiar, ca să cunoaștem țara liberă a fraților noștri și pe ei înșiși!?
Căci, zică-se ori-ce s-ar zice, Români suntem cu toții, cu o singură lege, cu aceeași limbă, cu aceleași tradiții și sentimente. Dacă granițele politice ne despart și dacă interese mai mici, ori mai mari, ne fac să trăim departe unii de alții, dacă n-avem comun altceva decât legea, limba și cele spuse mai sus – este motiv de ajuns, ca să ne recunoască de frați chiar și dușmanii, nu numai străinii.
Și frații trebue să caute pe frați, barem la zile mari”25.
În perioada 7-13 septembrie 1906, în cadrul expoziției jubiliare au loc mari serbări la care iau parte formațiuni corale din toate provinciile locuite de români. Serbarea festivă are loc la Arenele Romane, pe data de 9 septembrie, constituind un prilej de comuniune sufletească a românilor, cu un larg ecou în rândul comunităților românești de pe întregul mapamond26.
 Ziarul șimleuan anunța în coloanele sale că organizează o excursie a sălăjenilor care doreau să viziteze Expoziția generală de la București. Cei dornici erau rugați să-l contacteze pe Victor Deleu, redactorul ziarului, principalul organizator al expoziției și excursiei, până la data de 5 septembrie27. S-au înscris numeroși intelectuali și țărani din satele sălăjene, iar Ioan P. Lazăr, proprietarul ziarului a plecat să ia legătura cu comisariatul general al expoziției, în vederea instalării unor corturi gratuite pentru țărani28. 
Victor Deleu îi anunța pe sălăjenii care urmau să plece în excursie că plecarea urma să aibă loc pe data de 20 septembrie, la ora 12, cu trăsura către Ciucea, iar de acolo cu trenul de seară până la Brașov. În orașul de la poalele Tâmpei urma să fie locul ultim de grupare al excursioniștilor sălăjeni. Locul de întâlnire era liceul românesc, iar ca termen ultim era dată ora 12 a zilei de 22 septembrie. Făcea precizări în privința actelor necesare trecerii graniței în România și a prețului biletelor. Aflăm că un bilet dus-întors Ciucea-București, la clasa a II-a costa 46 coroane, la clasa a III-a 29 coroane 45 fileri, iar un pachet sub 50 kg era taxat cu 6-7 coroane. De asemenea, Victor Deleu îi anunța că la București vor avea cazare gratuită. La fel și vizitarea expoziției era gratuită pentru excursioniștii sălăjeni. O parte dintre excursioniști își exprimaseră intenția de a vizita și portul Constanța. Pentru aceștia, Victor Deleu încerca să obțină un bilet cu preț redus pe CFR, pe ruta București-Constanța29.
Delegația sălăjeană care a plecat la București avea peste o sută de persoane. În fruntea lor se afla președintele Partidului Național Român, Gheorghe Pop de Băsești, Andrei Cosma și tânărul avocat Victor Deleu30.
Ziarul șimleuan anunța că o parte din excursioniștii sălăjeni, în special țăranii, s-au reîntors de la București, de unde au adus „suveniri neperitoare despre sporul făcut de frații din România liberă”. Intelectualii care au participat la expoziție, au efectuat o excursie la Constanța pentru a vedea și Marea Neagră31.
Închiderea expoziției a avut loc pe data de 13 decembrie 1906, la Arenele Romane „printr-o frumoasă solemnitate, în prezența reginei, însoțită de principesa Elisabeta, a miniștrilor, a corpurilor legiuitoare, a corpului diplomatic și a unui numeros public. Ministrul Lahovary a ținut un mișcător discurs, pe care și regina l-a ascultat în picioare, vorbind despre expoziție și despre foloasele ei aducând elogii regelui Carol și lăudând activitatea tuturor colaboratorilor expoziției și-ndeosebi pe a drului Istrati, care și-a câștigat neperitoare merite”32.
Printre cadourile primite de organizatorii expoziției jubiliare din partea expozanților străini s-a numărat și o copie în aur a Lupoaicei Capitolina, primită din partea Primăriei Romei, ceea ce constituia „un dar foarte prețios pentru România și e menit să dovedească și mai mult legăturile noastre de comună obârșie cu Italienii”33. 
Organizatorii au oferit distincții tuturor celor care s-au remarcat în organizarea expoziției jubiliare. Astfel, Maria Cosma, n. Dragoș, președinta Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.S.) a fost distinsă din partea juriului Expoziției generale din București cu „Medalia de aur cu diplomă specială”, pentru lucrurile de masă trimise la expoziție. Aceeași distincție a fost acordată R.F.R.S., iar Lucreția Sima din Sâg și Valeria P. Pop măritată Muste din Domnin au fost distinse cu „Medalia de argint cu diplomă specială”34. De asemenea, Institutul tipografic „Victoria” din Șimleu Silvaniei a primit „Medalia de bronz cu diplomă specială”, pentru „frumoasele sale lucrări în arta tipografiei”35.
Răspunzând cu diplomație unor insinuări de trădare apărute în presa maghiară, Victor Deleu subliniază importanţa expoziţiei jubiliare pentru românii de pretutindeni, despărțiți doar „politicește”, nu în cuget și în simțiri. De asemenea, pentru liniștirea spiritelor înfierbântate reafirmă loialitatea românilor față de statul în granițele căruia se găseau, în cadrul articolului „Țara-i în primejdie? Corurile noastre la București”: „Frumoasele serbări, sărbătoarea sărbătorilor neamului românesc, zis dinadins «a neamului românesc» căci de când ne pomenim noi, românii, nu ni s-a dat să vedem o înfățișare a fraților de pretutindeni, deodată și la un loc, așa cum am văzut-o acum. Români din patru unghiuri s-au îmbrățișat și și-au dat sărutare frățească la casa și la masa fratelui mai mare, pe pământul României libere, de sine stătătoare, ale cărei granițe, pe vremea întâiului rege, au fost mutate până la Marea Neagră.
Împrăștiați suntem și ajunși sub stăpânirea alor trei împărații (Austria, Rusia, Turcia), alor doi crai (Ungaria și Serbia), ba avem mulți frați și în principatul Bulgaria, dar pentru aceea numai «politicește» suntem despărțiți de frații noștri din România liberă. Încolo, vorbind aceeaș limbă, având aceeaș credință și în vinele noastre curgând același sânge, «sufletește» deci, nu este nici o deosebire între noi.
Și dacă Expoziția națională de la București nu ne-ar fi adus nici un câștig moral decât numai prilejul de a ne întruni, în Arenele Romane, pe toți românii din România și din alte țări, punerea ei la cale este de o mie de ori îndreptățită.
Ne-am adunat cu toți laolaltă și împreună ne-am bucurat de progresele culturale și economice ce le-au făcut frații din regatul vecin, un regat cu care și noi, Țara Ungurească, suntem în bună armonie politică.
Bucuria aceasta însă, precum cu părere de rău vedem, este conturbată prin gazetele ungurești din capitală cari ar fi în contrazicere cu datorințele noastre de cetățeni buni și credincioși ai Țării Ungurești. Ziarele ungurești, precum se vede, uită că românii din Ungaria sunt, au fost și vor fi, între toate împrejurările, unul dintre cele mai credincioase popoare către tron și patrie și că prin cântecele lor nu s-au făcut, întru nimic, vinovați față de patria mamă.
Cetățeni credincioși am fost în trecut, cetățeni credincioși suntem astăzi și tot cetățeni credincioși vom fi și în viitor, căci așa ne este caracterul nostru. Excursioniștii români, mergând la Expoziția fraților din regatul liber, nici pe un moment nu și-au uitat de datorințele ce le au față de patria lor. Ba s-au convins că în unele privințe, cu deosebire pe terenul economic, ba chiar și pe cel cultural, țăranul nostru este superior fratelui de un sânge din România liberă. Acestea sunt mărturisiri cari trebue să-l convingă pe ori și cine că românii nu-s bătuți de gândul gravitării în afară, cum o vestesc aceasta gazetele ungurești. Cine caută deci după demonstrații ori trădare de patrie în excursiunea corurilor noastre la București și în aceasta caută a vedea primejdie pentru țară, acela ori nu ne cunoaște cum trebue, ori apoi este răutăcios față de poporul român.
Țara deci, nu-i în primejdie”36.
În concluzie, credem că expoziția jubiliară a României organizată în anul 1906, la București, a fost un bun prilej de afirmare a civilizației și culturii românești. De asemenea, că Victor Deleu a dovedit și cu această ocazie faptul că avea calitățile necesare unui lider și bun organizator al românilor sălăjeni.

Note:
1. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj (în continuare S.J.A.N. Sălaj), Fond Colecția familială Deleu, dos. 12, ff. 6-16.
2. Ibidem, ff. 21-23.
3. Gazeta de Duminecă, nr. 31, 31 iulie 1904.
4. S.J.A.N. Sălaj, Fond Colecția familială Deleu, f. 29.
5. Gazeta de Duminecă, nr. 24, 25 iunie 1905.
6. Cornelia Apostol, Mariana Negruțu, Expoziția Generală Română din 1906. 90 de ani de la organizare, în „Muzeul Național”, nr. X, MNIR, București, 1998; vezi, printre altele, și Andrei Florian Sora, Expoziția jubiliară din 1906. Considerații preliminare, în Revista Erasmus, nr. 12/2001, Ed. Ars Docendi, București, 2001.
7. Gazeta de Duminecă, nr. 2, 21 ianuarie, 1906.
8. Idem, nr. 5, 11 februarie 1906.
9. Idem, nr. 6, 18 februarie 1906.
10. Idem, nr. 9, 11 martie 1906.
11. Idem, nr. 10, 18 martie 1906.
12. Idem, nr. 11, 25 martie 1906.
13. Ibidem.
14. Idem, nr. 12, 1 aprilie 1906.
15. Idem, nr. 14, 15 aprilie 1906.
16. Idem, nr. 16, 26 aprilie 1906.
17. Idem, nr. 15, 22 aprilie 1906.
18. Idem, nr. 18, 13 mai 1906.
19. Idem, nr. 20, 27 mai 1906.
20. Idem, nr. 23, 17 iunie 1906.
21. S.J.A.N. Sălaj, Fond Colecția familială Deleu, dos. 12/1876-1939, ff. 98-99.
22. Ibidem.
23. Idem, nr. 25, 1 iulie 1906.
24. Idem, nr. 30, 5 august 1906.
25. Idem, nr. 33, 26 august 1906.
26. S.J.A.N. Sălaj, Colecţia familială Deleu, dos. 12/1876-1939, f. 107.
27. Gazeta de Duminecă, nr. 32, 19 august 1906.
28. Idem, nr. 34, 2 septembrie 1906.
29. Idem, 35, 9 septembrie 1906.
30. Idem, nr. 37, 23 septembrie 1906.
31. Idem, nr. 38, 30 septembrie 1906.
32. Idem, nr. 49, 16 decembrie 1906.
33. Idem, nr. 38, 30 septembrie 1906; Copii ale Lupoaicei Capitoline au fost amplasate de atunci în mai multe orașe din România, ca monumente de for public, unul dintre ele fiind chiar municipiul Zalău, monumentul fiind amplasat în locul celui sovietic, după 1989, în fața Primăriei. 
34. Gazeta de Duminecă, nr. 50, 23 decembrie 1906.
35. Idem, nr. 52, 6 ianuarie 1907.
36. Idem, nr. 37, 23 septembrie 1906.

Autor: Marin Pop