Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Contribuţii la istoria partidului comunist în Sălaj. Începuturile

Contribuţii la istoria partidului comunist în Sălaj. Începuturile

Mai 2016

Anul Nou 1945. Sălajul, eliberat de sub ocupaţia ungară încă din octombrie 19441, are din nou, după mai mult de patru ani, un prefect român, Dr. Augustin Pintea2. Textul Ordonanţei nr. 1 a acestuia, din 1 decembrie 1944, care, înainte de publicare, a fost „Văzut şi aprobat de noi: MI. Leutenant, Romanov, Comandament milit. sovietic al jud. Sălaj”, subliniază, însă, puterea limitată pe care o avea „prefectul delegat al judeţului”3. 
Autoritatea în judeţ era deţinută, de fapt, de acest „Comandament militar sovietic al judeţului Sălaj şi oraşului Zalău”, care, la 20 decembrie 1944, ordona, în vederea normalizării vieţii şi asigurării ordinei publice, următoarele: „1. Toate autorităţile publice vor continua să-şi facă datoria. 2. Autorităţile locale şi populaţia judeţului sunt obligate să ajute, cu toate mijloacele ce le stau la dispoziţie, funcţionarea normală a şcolilor, spitalelor, dispensarelor, precum şi a altor instituţii culturale şi intreprinderi. 3. Ţinerea serviciului divin în biserici şi case de rugăciune e liberă. 4. Este interzis locuitorilor (proprietari sau chiriaşi) să dea adăpost persoanelor militare sau civile, fără autorizaţia scrisă a Comandamentului militar sovietic. 5. Fiecare persoană militară, care cantonează mai mult de o zi sau peste noapte pe teritoriul comunei, e obligată a se prezenta, pentru ţinere în evidenţă, la subsemnatul Comandament. 6. Populaţia este obligată să predea Comandamentului militar sovietic: tot armamentul, muniţia, materialul de război, bunurile militare şi aparatele de radio. 7. Fiecare depozit şi local de depozit, care a fost proprietatea autorităţilor militare germane sau maghiare, împreună cu bunurile aflătoare în el, e la dispoziţia Comandamentului sovietic. 8. Circulaţia pe străzi e permisă numai între orele 5 şi 21. 9. Noaptea rămâne şi mai departe obligatoriu camuflajul”4. 
Judeţul peste care se exercita această autoritate era cel rămas din timpul ocupaţiei ungare (septembrie 1940-octombrie 1944), redus la plăşile Cehu Silvaniei, Crasna, Jibou, Şimleu Silvaniei, Tăşnad şi Zalău (de fapt, judeţul Sălaj aşa cum fusese înainte de reforma administrativă din 1925; abia după reinstaurarea administraţiei româneşti se va reveni la vechea organizare, judeţul incluzând şi plăşile Carei şi Valea lui Mihai)5; în acest teritoriu nu se găseau alimente, podurile erau distruse, drumurile impracticabile, liniile telefonice şi telegrafice întrerupte, reţeaua căilor ferate controlată direct de sovietici ş.a.m.d.6. 
Ordonanţele date de Augustin Pintea între 1 decembrie 1944 şi 28 februarie 1945 se referă la executarea condiţiilor armistiţiului, siguranţa publică, activitatea instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor financiare de orice fel, la sistemul de învăţământ, regimul supuşilor străini, organizaţiile politice şi publicaţiile de orice fel, aprovizionarea populaţiei şi stabilirea unor preţuri maximale, abrogarea unor legi, limba oficială7 sau la „situaţia agricolă foarte gravă de la începutul campaniei agricole de primăvară”8. 
Nici o informaţie însă, în toată această perioadă, despre partidul comunist şi membrii săi, deşi, după 23 august 1944, partidul ajunsese să facă parte din guvern. Unde erau comuniştii din Sălaj? Sau, mai bine spus: erau comunişti în acest judeţ?9
Într-un raport întocmit la Zalău, în data de 31 martie 1945, găsim şi răspunsul partidului10. Având, în judeţul Sălaj, calitatea de „secretar pe baza delegaţiei nr. 170 din 9.III.1945 de către P.C.R. Com. Reg. al Transilvaniei de Nord”, Coza Dănilă, referindu-se la situaţia existentă la 12 martie 194511, consemna următoarele: erau în întreg judeţul doar 24 de membri de partid, dintre care 12 în Zalău, „care în majoritate sunt oameni vârstnici, cari nu pot a menţine linia de partid în organizaţiunile în care activează. Elemente tinere nu avem. La Şimleu Silvaniei avem o celulă care activează bine faţă de Zalău, cu 12 membri”12. 
De asemenea, scria el, la acea dată „U.T.C.-ul (Uniunea Tineretului Comunist, n.n.) nu era constituit”, secţia agitaţie şi propagandă nu era organizată, „din cauză că nu sunt elemente corespunzătoare pentru munca aceasta”, partidul nu avea şcoală de cadre, cum nu avea nici măcar un corespondent de presă. Nici serviciul financiar al partidului, „nu este organizat, deloc”. Mai mult, între cei 24 de membri nu se găsea nici o femeie.
Coza Dănilă nu opreşte analiza la situaţia partidului comunist şi a organizaţiei de tineret, ci face referiri şi la situaţia altor organizaţii. Astfel, sindicatele, în număr de 11, aveau, în total, 3.300 membri organizaţi, dar „cari nu au cotizat încă cu nimica faţă de uniunile respective. Situaţia lor economică e cât se poate de rea. Industrie nu există în această regiune şi oamenii nu sunt cunoscători ai problemelor sindicale”.
Despre Frontul Naţional Democrat13 raportorul scrie că „nu corespunde nici pe departe cu elementele actuale pentru că există un şovinism foarte pronunţat din partea U.P.M. (Uniunea Populară Maghiară, n.n.), în care sunt o serie de elemente de rea credinţă tocmai în comitetul de conducere. Şi chiar prefectul a fost surprins de felul cum procedează aceşti domni sub scutul democraţiei”14. Despre Apărarea Patriotică, se menţionează doar că „nu este constituită”. Dar nici „Uniunea patriotică la fel nu există, dar nici ARLUS” (Asociaţia Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică, n.n.)15.
Iată şi menţiunile referitoare la o organizaţie românească, Uniunea Democrată Română: „Această organizaţie se ţine foarte rezistentă încă şi o mare parte din populaţia acestui judeţ este otrăvită cu propaganda lor antidemocratică, fără să fie împiedicată de cineva”. Se indica, astfel, un redutabil adversar al propagandei proprii, comuniste, care trebuia înfrânt.
Despre Frontul Plugarilor16, reprezentantul partidului comunist în Sălaj, arată că este o „organizaţiune slabă, fără oameni cu experienţă în conducere. Maniu mai este ceva pentru acest judeţ. Org[anele] de conducere din administraţia jud[eţului] ca pretori, secretari, învăţători, preoţi şi notari împiedică foarte mulţi (să se înscrie în Frontul Plugarilor, n.n.). Din totalul de 251 de comune a jud. azi avem 35 de comune organizate la F.P. cu un număr de 7.000 membri şi un număr de 10 primari schimbaţi. La această dată reforma a fost la început şi mulţi oameni nu vroiau ca să primească pământ, din cauza propagandei duse de U.D.R. Situaţia financiară a F.P. este foarte grea, nu au nici o cotizaţie până azi”. 
Referirile la Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc17, sălăjean prin naştere şi domiciliu, dar şi la cei din administraţia judeţului, cărora le adaugă preoţii şi învăţătorii, dezvăluie ţinta principală a comuniştilor; de altfel, cei enumeraţi vor avea cel mai mult de suferit în anii de început ai regimului comunist. 
Raportul conţine şi menţiuni despre poliţie: „Poliţia organizată, dar foarte prost şi la plasă. În fruntea poliţiei se găsesc foarte mulţi afacerişti, cari pe de o parte compromit democraţia şi mulţi sunt acei cari operează fără nici o jenă şi compromit partidul”18, sau despre Jandarmerie: „Jandarmii nu sunt deloc organizaţi”. 
 Era necesară, în opinia reprezentantului partidului comunist, o rapidă şi profundă epuraţie, dar „această operaţiune nu a fost începută deloc până acuma la nici o instituţie sau organizaţie, fasciştii sunt la posturi, ba mai mult vin din regat ca oameni democraţi, dar aicea au fost Gogo-cuzişti şi Gardişti”19. 
După această prezentare a situaţiei partidului, organizaţiilor sale, aliaţilor şi duşmanilor săi, raportul se concentrează pe realizările obţinute în perioada de la 12 martie la 31 martie 1945 şi sunt, din perspectiva lui Dănilă Coza, câteva. 
Astfel, partidul, „dela data de 12.III.1945, cu un total de 24 de membri în tot judeţul, azi începe a lua un avânt, prin faptul că am organizat mai multe celule de partid în plase şi comune. Zălaul are 20 de membri. Şimleul Silvaniei are 20 membri. În ziua de 29.III.a.c. s-a constituit celula de partid la Cehu Silvaniei şi avem 10 membri. Pe data de 22.III.a.c. s-a constituit celula de partid în Jibou cu un total de 12 membri. Cu data de 17.III.a.c. s-a constituit celula de partid la Tăşnad şi are 10 membri. S-au constituit celule de partid în sate cum ar fi comuna Gârcei, avem pe primar ca membru de partid cu 6 persoane în celulă. În comunele din plasa Supurul de jos cum sunt 1. com. Ciuta, 2. com. Babţa, 3. com. Sighetul Silvaniei, 4. com. Supurul de jos avem 17 plugari, cari sunt buni şi un învăţător. În plasa Cehul Silvaniei în comunele după cum urmează 1. Hodod, 2. Nadişul Hododului şi 3. Giurtelecul Hododului avem 15 plugari, cari sunt în trei celule şi lucrează foarte activ. Deci în total avem 110 membri de partid, din care rezultă că în 20 de zile s-a majorat cu 305%, dar dacă am avea la dispoziţie o maşină, cu care s-ar face deplasări, numărul membrilor s-ar mări vertiginos”.  
Sunt apoi consemnate celelalte rezultate obţinute, cum ar fi creşterea numărului sindicaliştilor, de la 3.000 la 3.417, dar de la care nu s-a încasat încă nici o cotizaţie, deoarece membrii „nu au în mare parte nici un venit”. Oricum, consideră referentul, sindicatele „sunt slabe din cauza că nu avem elemente, cari să cunoască în principii problemele sindicale şi de altă parte acest judeţ nu are industrie, ce are mai mult, sunt funcţionari, cari sunt desinteresaţi din acest punct de vedere”.
Apărarea Patriotică desfăşura „o activitate foarte vie” doar la Şimleu Silvaniei, abia fusese înfiinţată la Cehu Silvaniei şi era, „în restul de localităţi în curs de organizare”. 
Despre Uniunea Tineretului Comunist, raportorul afirmă că a luat fiinţă la 17 martie 1945, „cu un număr de 25 de membri. Tineretul în general se află sub influenţa şovinilor din U.P.M., cu o serie de preoţi şi învăţători de naţionalitate maghiară. Acest tineret a fost în mare măsură la U.T.C., dar nu a fost cine să se ocupe de el. Munca e grea mai ales acuma, când sunt sub supravegherea atentă a câtorva preoţi profesori. În restul de plase în curs de organizare”20.
În privinţa epuraţiei administraţiei, Dănilă Coza raportează că au fost „constituite comisiunile cari în fond lucrează slab mai ales că U.P.M. are o atitudine foarte negativă şi sunt de multe ori nemulţumiri foarte mari din partea lor pentru că P[artidul] C[omunist] are o atitudine hotărâtă din acest punct de vedere şi prin faptul că românii au fost triaţi de dl. fost Prefect Pintea şi acuma sunt mai mulţi pentru a fi triaţi şi judecaţi cetăţeni de naţionalitate maghiară”. Despre constituirea comisiei de epurare la nivelul judeţului, scria şi Gazeta oficială a judeţului Sălaj (an I, nr. 6 din 15 martie 1945). Sub titlul „Publicaţiune”, se aducea la cunoştinţa opiniei publice că în judeţ s-a format o „Comisie de Epurare în al cărui teren de activitate cade întregul judeţ” şi care şi-a luat „misiunea de a curăţi aparatul de stat, comerţul şi industria de elementele a căror atitudine în trecut sau de prezent a fost sau este antidemocratică, antisocială, profascistă sau fascistă”. Comisia făcea apel la populaţia judeţului de a trimite denunţurile, care să conţină „precis şi bine documentat faptele comise de învinuit”, în scris şi semnate „cu mâna proprie”, „preturilor de plasă, prefecturii şi biroului Frontului Naţional Democrat din plasă sau judeţ”. Comisia, care îşi lua răspunderea de a nu divulga „vreun secret”, definea şi ceea ce înseamnă fascism sau profascism („orice atitudine sau faptă bazată pe diferenţe rasiale sau religioase a cărei comitere a avut ca rezultat lezare de drepturi individuale, insultă personală etc.”), antidemocratism („orice atitudine sau faptă fără să fie bazată tocmai pe diferenţe religioase sau rasiale, îndreptată contra intereselor politice sau economice a maselor mari muncitoare”) sau purtare antisocială („toţi acei comercianţi sau industriaşi cari au însuşit materialul predat lor spre împărţire populaţiei – bogăţindu-se – prin vinderea acestor materiale asupra preţului maximal”). „Publicaţiunea” este datată „Zălau, la 29 Martie 1945” şi semnată „Comisia de Epuraţie”.
Comisii de epurare s-au constituit şi la nivel de localităţi, instituţii etc. Care era componenţa unei astfel de comisii aflăm dintr-un document datat 19 martie 1945, adresat spre cunoştinţă prefectului judeţului Sălaj21. „Menită să procedeze la eliminarea elementelor antidemocratice din localitate”, comisia locală Şimleu Silvaniei era formată „după cum urmează: Din Part[idul] Comunist: Korozsi Bela, Din Sindicatele Unite: Barbuloviciu Virgil, Din Frontul Plugarilor: Calborian Arion, Din Uniunea Maghiară: Dr. Szentpetery Elemer, Din Uniunea Evreilor: Weis Francisc”.
După aspectele legate de epurare, raportul lui Dănilă Coza revine la Poliţie: „Azi o reorganizăm în spiritul vremii. La fel am început a organiza Poliţia Politică pe tot cuprinsul judeţului. Nu avem elemente suficiente pentru poliţia politică”.
Interesantă este caracterizarea făcută de secretarul Partidului Comunist, Uniunii Populare Maghiare, care „activează destul, dar întâi sunt maghiari, pe urmă democraţi. Sunt cazuri, unde primesc posturi de conducere elemente, care au un trecut foarte bogat în acţiuni pe timpul dictaturii fasciste, un caz foarte important s-a petrecut în Crasna, când secretarul cu nume fals a fost german, spion din trupe S.S., care natural este arestat. P.C. este foarte sesizat că conducerea U.P.M. – ului adoptă o atitudine de nu ştim şi tot la Crasna comisia însărcinată cu reforma agrară22, formată din membri U.P.M., a votat plus 87 jughere de pământ arabil unui domn Conte de acolo deşi noi am arătat că orice avere care se expropriază rămân 87 jughere pe baza familiei faptice, nu după fiecare persoană”.
Problemele financiare ale partidului sunt şi ele abordate. La început, situaţia „din punct de vedere financiar a fost cât se poate de proastă. Partidul nu avea nici o resursă pentru fonduri în vederea propagandei şi pentru a putea susţine materialiceşte echipele speciale de tov. însărcinaţi cu Reforma agrară (...) abia acum încep a cotiza toţi membrii de Partid cu suma de 5.p (pengö, n.n.) = 150 Lei la lună. O să facem un maxim de efort pentru ca Partidul să poată singur să-şi întreţină propagandişti din propriile mijloace”.
Despre U.D.R. (Uniunea Democrată Română, n.n.) secretarul delegat scria forurilor superioare: „După câtă rezistenţă opunea această organizaţie, azi putem spune, că 99% se simte nevoită să se alăture de F.N.D. prin propaganda dusă la sate de echipele noastre, cari au fost însărcinate cu reforma agrară şi prin demascările pe care le-am arătat publicului prin mai multe adunări de mase. Convorbirile, pe cari le avea tov. Câmpianu23, au un efect mare. S-a prezentat o delegaţie la dl. Prefect în frunte cu protopopul Trufaşiu Liviu, cari au spus, că sunt hotărâţi de a colabora cu F.N.D., dar asta după ce U.D.R. din Tăşnad a trecut în bloc la F.N.D. Rezistenţa a fost la Zălau. O mare parte din elementele U.D.R.ului sunt desemnate pentru a lua parte în A.P. (Apărarea Patriotică, n.n.), care acuma să o înfiinţăm, iar la U.P. (Uniunea Patriotică, n.n.) la fel. Totuşi activează, dar nu cu aşa mare succes şi văd că terenul le fuge de sub picioarele lor. Cea mai mare propagandă o dirijează părintele Trufaş cu o parte din preoţi, învăţători şi notari”.
Raportul continuă cu un capitol dedicat presei, şcolii de cadre şi celulei de partid pentru femei: „ne trebuie Scânteia Ardealului foarte multă în limba română. Mereu trimiteţi numai în limba maghiară şi faceţi o mare greşeală, nu uitaţi că e judeţul lui Maniu şi sunt mulţi români, cari ar citi şi numai la sate. Avem nevoie pentru întreg judeţul de 7000 ziare de ambele limbi egale. Şcoala de cadre a luat fiinţă şi abia încep tov. a se familiariza. În fond am vorbit numai de probleme economice abia acuma am început cu introducerea Comunismului primitiv. Numărul membrilor este variant [sic!] deocamdată. Celula de Partid pentru femei a luat fiinţă în ziua de 31.III.a.c. Sunt 7 femei din toate clasele sociale, cari fac parte, tovarăşa Craus Olga desfăşoară o activitate foarte frumoasă prin acţiunile intreprinse pentru ajutorarea femeilor nevoiaşe, sunt speranţe mari din punct de vedere al Partidului”.
Raportul se încheie cu o analiză a activităţii Frontului Plugarilor (numărul membrilor a crescut, frontul a luat un „avânt de dezvoltare”, ţăranii, văzând că s-a trecut la împărţirea pământului, „s-au trezit din letargie chiar şi în comuna lui Maniu, Bădăcin, unde o să avem o celulă de partid, peste câteva zile”; partidul este „foarte căutat de zeci de ţărani din toate plasele şi numai în legătură cu organizarea lor, reforma agrară”; „Plugarilor din Ţara Sălajului nu le este frică de comunişti”; „În linii generale lucrurile încep a se clarifica şi plugărimea începe să vază greşala, în care a fost târâtă de UDR şi aşa zisul păstor al Sălajului, Maniu”), conţine referiri la agricultura judeţului în martie 1945 (suprafeţele agricole, tipurile de proprietăţi, situaţia semănăturilor şi a animalelor), prezintă o situaţie a predărilor către armata sovietică („în cursul lunelor Ianuarie – Martie s-a predat pentru Armata Aliată: Cereale... 8.120 tonne. Vite pentru tăiere... 10.500 bucăţi. Porci şi grăsime... 5.000 bucăţi a 100 kgr. respectiv ½ în grăsime. Ulei de floarea-soarelui... 260 tonne/mai e de predat 40 tonne”), dar şi a nevoilor urgente ale judeţului (seminţe, combustibil pentru tractoare, uleiuri de maşini, fierărie, sulfat de cupru, seruri şi vaccinuri). 
Al doilea document din fondul P.C.R. Sălaj este un raport statistic încheiat la 30 iunie 1945, semnat de secretarul organizatoric al Comitetului judeţean Sălaj al Partidului Comunist din România, Goldberger Bela. Conform acestuia, la mijlocul anului 1945, erau înscrişi 1.948 membri în partidul comunist, 1.622 în U.T.C., 11.012 în sindicate, 37.290 în Frontul Plugarilor, 43.416 în MADOSZ (Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România, transformată în Uniunea Populară Maghiară încă din octombrie 1944; Goldberger Bela, membru în partidul comunist din anii ilegalităţii, foloseşte încă vechea denumire, n.n.), 4.422 în Apărarea Patriotică, 113 în Uniunea Patriotică, 881 în T.P. (Tineretul Progresist; după autodizolvarea din iunie 1945, membrii U.T.C. vor intra în această organizaţie, n.n.), 203 în F.A. (Frontul Antifascist), 582 în ARLUS şi 5.169 în Cooperativa, situaţia membrilor de partid pe plase fiind următoarea: Carei – 99, Crasna – 75, Cehu Silvaniei – 596, Jibou – 24, Şimleu Silvaniei – 256, Supurul de Jos – 37, Tăşnad – 143, Valea lui Mihai – 122 şi Zălau – 1824. La această dată, raportul nu conţine, aşa cum vom întâlni ulterior, statistica membrilor de partid pe categorii sociale. 
Într-un „Tablou despre funcţionarii publici ai judeţului Sălaj cu grad dela şef de birou în sus”, datat în aceeaşi perioadă, 29 iunie 194525, apar ca membri ai P.C.R. următorii: Schvartz F. Alexandru, şef de serviciu în Prefectura Sălaj, începând cu data de 15 martie 1945; la Primăria Carei, un singur membru de partid, Helvei Ştefan, şef de birou, aflat în funcţie din 24 septembrie 1940; la Primăria Şimleu Silvaniei, primarul Barboloviciu Virgil făcea parte din Partidul Comunist, fiind, în acelaşi timp, şi membru al Frontului Plugarilor; Poliţia judeţului Sălaj avea ca membri de partid pe Morarescu Nicolae, şef al Poliţiei începând cu 1 iunie 1945 şi pe Varnai Mihai, comisar, începând de la aceeaşi dată26. 
Alte câteva situaţii statistice ne pot da o imagine asupra creşterii numerice a partidului comunist. Astfel, după încă trei luni, la o jumătate de an de la începutul organizării (la 30 septembrie 1945), erau înscrişi în partid, conform situaţiei întocmite de secretarul Coza Dănilă, şi transmisă regionalei de partid Cluj, 4.582 membri de partid, situaţia pe plase fiind următoarea: Carei – 1.157, Crasna – 75, Cehu Silvaniei – 596, Jibou – 146, Şimleu Silvaniei – 1.028, Supurul de Jos – 143, Tăşnad – 577, Valea lui Mihai – 280 şi Zălau – 580. Raportul acesta este mai complet decât cel din 30 iunie. Conţine repartizarea celor 4.582 membri de partid pe categorii sociale (1.027 muncitori, 3.035 ţărani, 333 mic-burghezi, 86 intelectuali, 23 funcţionari, 1 militar), pe sexe (4.077 bărbaţi şi 505 femei) şi pe naţionalităţi (675 români, 3.235 maghiari, 71 germani, 400 slavi şi 201 evrei27). Conform lui, erau constituite 8 celule de partid în întreprinderi, 21 în cartiere şi 81 în sate şi erau deja în activitate 14 şcoli de cadre, cu 453 elevi şi 14 instructori („1 dela regională, 3 dela judeţeană, 10 dela locală)28. 
Următoarele rapoarte statistice sunt întocmite lunar. Cel pe luna octombrie 1945, semnat doar „Secretar” şi trimis regionalei de partid Cluj, arată că erau înscrişi în partid, la 31 octombrie, 4.829 membri29. Ultimele situaţii lunare din 1945 nu mai cuprind date referitoare la plăşile Valea lui Mihai şi Carei şi sunt adresate Regionalei de partid Oradea, de care judeţeana de partid Sălaj aparţine în această perioadă. Prin urmare, la 31 decembrie 1945, avem, în total, doar 3.322 membri, din care „3.020 bărbaţi şi 302 femei, români 791, maghiari 2.017, evrei 146, slavi 364, alte naţionalităţi 4”30. Secretar semnatar era Gheorghe Sabău (acelaşi semnase, în calitate de secretar, şi raportul pe luna noiembrie 1945, tot fără datele din plăşile Carei şi Valea lui Mihai şi trimis, de asemenea, Regionalei de Partid Oradea, numărul de membri de partid raportaţi fiind atunci de 3.368)31.
Nu am identificat adeziuni individuale din această primă etapă din viaţa partidului comunist în Sălaj. S-au păstrat doar tabelele nominale cu membrii înscrişi în partid din plasa Şimleu Silvaniei în luna octombrie 1945, precum şi din plasa Cehu Silvaniei, cu cei înscrişi în luna noiembrie 194532. Ele conţin data încadrării, numele şi prenumele, data naşterii (doar anul, nu şi luna şi ziua, n.n.), naţionalitatea, ocupaţia şi locul unde lucrează (cei mai mulţi au ocupaţia de plugar sau agricultor şi lucrează la domiciliu, n.n.). Ambele tabele sunt vizate de secretarul Gheorghe Sabău33.
Ce activitate desfăşurau aceşti membri? Fondul P.C.R. conţine câteva procese-verbale ale şedinţelor de birou (plasa Carei, dosar 5/1945; plasa Valea lui Mihai, dosar 9/1945), un raport de activitate al secretarului de partid din plasa Jibou (dosar 7/1945), procesul verbal al conferinţei de partid din plasa Cehu Silvaniei (dosar 6/1945), rapoartele de activitate pe luna octombrie ale resoartelor: Cadre (dosar 1/1945, f. 10), Organizatoric (dosar 1/1945, f. 11-12) şi Organizaţiilor de masă (dosar 1/1945, f. 13) ş.a., dar şi un proces-verbal al Conferinţei organizaţiei judeţene Sălaj a P.C.R., desfăşurată în data de 11 noiembrie 1945, în Zalău, în „localul P.C.”34. Acest proces-verbal, în mare parte o sinteză a rapoartelor mai sus menţionate şi care prezintă nu doar situaţia comuniştilor, ci şi pe cea a populaţiei judeţului în întregul său, merită reprodus, parţial, aici35.
Erau prezenţi la lucrările conferinţei judeţene: Adi Ladislau şi Eidlitz Zoltan, din partea Regionalei de Partid Oradea, „Locotinentă pandură Soroceanu”, din partea Comitetului Central al P.C.R., „tov. Coza Dănilă, Câmpian Virgil Dr. Prefectul judeţului precum şi delegaţii din plăşi” (nu este precizat numărul celor prezenţi, n.n.). 
Conferinţa „a IV-a a judeţenei” (nu s-au păstrat procesele-verbale ale conferinţelor anterioare, dar din acest proces-verbal rezultă că ultima conferinţă judeţeană se desfăşurase la 23 august 1945, n.n.) a fost deschisă de Coza Dănilă, care, după salutul adresat celor prezenţi, „îşi exprimă bucuria de a vedea prima oară o româncă în uniformă de panduri de armata poporului”. Arată că, de la ultima conferinţă, „reacţiunea Manistă-Brătienistă şi-a ridicat din nou capul”, deşi până atunci „n-a avut curaj a aduce o propagandă deschisă ostilă împotriva Statului”. În judeţul Sălaj, spune el, partidul a dat dovadă de slăbiciune. Deşi „Conferinţa Generală a Partidului a stabilit că influenţa Partidului asupra maselor s-a crescut”36, „din punct de vedere organizatoric noi n-am putut ţine pas cu această creştere. Plugărimea a fost mobilizată în primăvară, dar acum noi am pierdut contact cu ea (...). Conferinţa din Bucureşti a atras atenţia noastră asupra alegerilor din viitorul apropiat (...). Să nu cădem în greşeala aceea să credem că reacţiunea nu lucrează în organizaţii de masă. Atât în Frontul Plugarilor cât şi în Uniunea Populară Maghiară reacţiunea lucrează şi chiar şi colaborează. Trebuie să întărim rândurile, trebuie să ne strângem rândurile pentru a putea da faţă de problemele ce ne aşteaptă”. După ce discursul lui Dănilă Coza a fost tradus în limba maghiară de „tovul Barabas”, s-a trecut la discuţii. 
Au luat cuvântul mai mulţi decât cei înscrişi iniţial. Bărar Iosif, primarul comunei Pericei, a spus că nu se mai poate nici măcar orienta din cauza multelor ordine primite, „mai ales în domeniul colectărilor. Se colectează toate felurile de articole, iar sunt familii întregi ce n-au nimic de mâncat”. Hirici Mihai, din Şimleu Silvaniei: „Ambele reacţiuni lucrează, dar pe când cea maghiară mai poate fi astâmpărată, cea română condusă de preotul Raţiu ţine tot tineretul şi provoacă desbinări. Atacă făţiş Partidul şi Primarul comunei”. Nagy Desideriu, arată şi el, că a încercat „să colaboreze cu acest reacţionar (preotul Raţiu, n.n.) dar toate sforţările au rămas zădarnice. L-a demascat în public dar acesta nu se arată dispus la nici o colaborare”. 
Chimiveş Teodor, din Căţelul român (azi, Meseşenii de Sus, n.n.): „Criticăm mult şi muncim puţin. Nu se poate ca dela început să avem mulţi membri de partid în Fr. Plug., deoarece mai întâi trebuie să vorbim de democraţie şi apoi de comunism (...). Azi suntem în faţa alegerilor şi ne simţim slabi, fiindcă şi Partidul este slab. N-avem mijloace de transport. Peste tot ne batem în cap şi strigăm că suntem comunişti adevăraţi însă asta deocamdată numai vrem, dar nu suntem (...). Dacă nu vrem să murim trebuie să reuşim”.
Simbruţ, primarul din Nuşfalău: „Dacă vrem să câştigăm la sate atunci trebuie să expunem pentru ce sunt închise uleiniţele, că altfel noi mergem numai cu promisiuni şi facem ceea ce au făcut şi partidele istorice. Unde este bumbacul? Durerile la sate noi nu le satisfacem cu nimic, şi nu despre Marx şi Lenin să le vorbim astăzi, ci să le arătăm isvorul greutăţilor şi posibilităţile concrete”. Pe aceeaşi linie, Coler, din Cehu Silvaniei, care critică şi activitatea prefectului: „La Prefectură şeful de cabinet sabotează şi nu dă drumul la cei săraci. FUM (Frontul Unic Muncitoresc, n.n.) nu este închegat. Partidul Social Democrat este împărţit în social democraţi maghiari şi români”37. 
Sabău Gheorghe, din plasa Jibou: „S-a făcut foarte mare greşeală când în primăvară au fost respinşi intelectualii din Fr[ontul] Pl[ugarilor], de care slăbiciune s-au folosit social democraţii (...). INCOOPul (Institutul Naţional al Cooperaţiei, n.n.) să se desfiinţeze şi să fie înlocuit cu organizaţia de plasă respectivă, deoarece astfel se lucrează prost, se fac provocări la sate, violări de domicilii, ofiţerii se îmbată şi trag cu arme automate în mijlocul satelor şi se ocupă numai de organizarea balurilor”. Puşcaş Vasile, tot din Jibou: „E slabă organizaţia în plasa Jibou şi pentru motivul că am găsit înaintea mea nişte afacerişti şi care au comis greşeli (...). Minele de cărbuni trebuie organizate, pentru că acolo se fac multe nereguli. Mijloace de transport avem numai picioarele şi munca merge greoi. Vin alegerile şi ne găsesc nepregătiţi”. O rezolvare propune Dr. Plosca Leontin: „Pentru a câştiga pe minerii dela Surduc se poate alege un medic care să se ocupe de starea sanitară deoarece este foarte necesar şi prin Asigurările Sociale ei vor putea primi medic şi medicamente”.
Alte critici: Weisz Eugen, din Crasna: „Rapoartele contra speculei date la Prefectură au dispărut fără urmă”. Dr. Gudea, tot din Crasna: „Prefectul nu poate rezolva toate nevoile din judeţ din birou. Totdeauna trebuie cercetat la faţa locului. Organizaţia de partid stă slab şi n-avem nevoie de elemente ce nu merită”. 
După alte două intervenţii, a urmat cuvântarea (mai degrabă, răspunsul) prefectului judeţului Sălaj, Dr. Virgil Câmpeanu: „Colectări se mai fac pentru că n-au fost îndeplinite condiţiile armistiţiului, nereguli în colectare se comit din partea organelor INCOOPului”. În privinţa preotului Raţiu de la Şimleu, „acuzaţiile ce au fost aduse acestuia n-au fost dovedite”. Presele de ulei au fost închise în urma unui ordin ministerial. Funcţionari reacţionari „sunt în întreaga ţară, nu numai în judeţ”. Lupta împotriva speculei trebuie dusă „nu numai prin controlul exercitat asupra Poliţiei şi Jandarmeriei, dar şi pe alt teren şi comitetele cetăţeneşti trebuie să lucreze în această direcţie. În plasa Cehu Silvaniei sunt membri de partid care se ocupă cu specula”. Bumbacul „se va distribui, dar nu se poate da pe bani, ci pe cereale (...). Dar masele trebuiesc lămurite pentru că sunt ţărani care n-au cereale şi vor rămâne fără bumbac”. 
Câteva extrase şi din cuvântul reprezentantului regionalei de partid Oradea, Adi Ladislau: lipsurile pornesc chiar de la comitetul judeţean, care n-a înţeles cotitura făcută de partid la 23 august 1944. Munca a fost dusă în judeţ doar de trei tovarăşi, la o populaţie de 300.000 locuitori şi aşa nu s-a putut rezolva nici o problemă. Partidul are foarte puţini intelectuali, pătura intelectualilor trebuie cucerită. Nu Frontul Plugarilor sau Uniunea Populară Maghiară trebuie întărite, ci Partidul Comunist. Alegerile nu trebuie să găsească partidul aşa cum se prezintă acum. Au intrat în partid elemente ce nu merită să fie acolo. Activiştii nu sunt pregătiţi. Prefectul să stea mai mult în mijlocul maselor şi să cerceteze situaţiile pe teren. În partid sunt aproape 5.000 de membri, din care doar 736 români. Partidul a mers spre unguri, i-a neglijat pe români. Nu discuţiile despre steaguri şi hotare sunt importante: „problema noastră nu e pentru graniţe ci pentru distrugerea graniţelor. Să presupunem că s-ar da 5 judeţe Ungariei munca noastră ar fi absolut aceeaşi, deci lupta noastră este aceeaşi oriunde am trăi noi, nu hotarele şi steagurile asigură drepturile democratice ale popoarelor” (o continuare a teoriilor antinaţionale susţinute de partid în anii ilegalităţii, n.n.). Trebuie atrase spre partid femeile, „în majoritate în urma evenimentelor din războiu”. Munca să fie mult mai constructivă, iar comitetul judeţean, „sănătos, reorganizat şi lărgit”.
Delegata Comitetului Central al P.C.R., Soroceanu, transmite participanţilor dispoziţiile conducerii centrale: Partidul apără interesele celor ce muncesc. Scopul lui e introducerea socialismului, iar scopul final introducerea comunismului. Partidul are un trecut de 21 de ani în ilegalitate, „cu jertfe pentru a crea situaţia de azi legală”. Prin munca partidului avem un guvern democrat, pe acesta trebuie să-l sprijinim. Cât timp va exista burghezie, lupta nu se va încheia. Şi în organizaţiile de masă, tot partidul trebuie să ducă munca. Elementele care vor doar carieră în partid, sunt de înlăturat, iar elementele reacţionare, „de curăţit”.
Conferinţa este încheiată de Dănilă Coza, în acordurile Internaţionalei: „noi avem sarcina principală de a munci, pentru ca în alegeri să arătăm adevărata noastră putere”. Dar, în funcţia de secretar al Comitetului judeţean Sălaj al P.C.R. acesta a fost înlocuit de Gheorghe Sabău38; iar despre anul 1946, pregătirea alegerilor din noiembrie şi deznodământul acestora, într-un număr viitor al revistei. 

Note:
1. „În zorii zilei de 25 octombrie am intrat în Carei. Era ultimul colţişor din pământul patriei eliberat de sub cizma ocupantului. Sus, pe cea mai înaltă clădire, unduiau, ca semn al eliberării, steaguri tricolore. Atunci l-am văzut pe sergentul nostru Boeriu chiuind ca la nuntă. – Ce faci domn sergent? L-am întrebat. – Chiui, mă. De-acum Transilvania e din nou liberă”, în D. Gheorghiu, I. Cioară, G.T. Bihoreanu, „Armata a IV-a «Transilvania» în cruciada eliberării Europei, vol. III, 23 august 1944-12 mai 1945”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998, p. 291; Zalăul fusese eliberat la 17 octombrie 1944, în S.J.A.N. Sălaj, Fond Prefectura Judeţului Sălaj, dosar 3762/1945.
2. Ioan V. Pop, prefectul numit prin decretul-regal nr. 1925 din 17 octombrie 1944, nu-şi poate ocupa postul din cauza instaurării administraţiei militare sovietice; iată ce spune Augustin Pintea despre perioada anterioară numirii sale: „(...)în ziua de 24 august 1944, toţi intelectualii români, preoţi şi mulţi ţărani am fost cu domiciliu forţat până la mijlocul lui octombrie; la noi nu putea intra nimenea, noi nu puteam ieşi din casă, mai în multe cazuri noaptea am fost purtaţi pe la poliţie în acest timp. Toate au trecut şi izbăvirea a sosit. După prima zăpăceală am fost încredinţat eu cu conducerea judeţului, deoarece eram singurul funcţionar al judeţului rămas din 1940, însă nu în funcţiune, deoarece, nu am fost acceptat. Am numit primpretori, cari au instituit primari şi notari. În prefectură nu am intrat până la sfârşitul lunei novembrie, când am fost confirmat de către dl. Comandant sovietic al Ardealului de Nord”, în D. Pop. D.E. Goron, „Prefecţii judeţului Sălaj. O istorie în documente”, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2007, p. 64 şi 175-179.
3. Gazeta Oficială a judeţului Sălaj, an I, nr. 1, Zalău, 1 ianuarie 1945, p. 1.
4. Idem, p. 4.
5. „Administrarea judeţului a fost reluată de către autorităţile româneşti, pe data de 1 Aprilie 1945 (…). Judeţul Sălaj se compune din 3 oraşe, dintre care două nereşedinţă de judeţ şi 284 comune rurale cu administraţie proprie, repartizate pe 10 plăşi şi 105 circumscripţii notariale”, în S.J.A.N. Sălaj, Fond Prefectura judeţului Sălaj, dosar 3527/1945; din Carei, Comandamentul Militar Sovietic a plecat abia la 25 octombrie 1945, vezi „Democratul-organul Frontului Plugarilor din plasa Carei”, an I, nr. 12, p. 1.
6. Vezi, referitor la obligaţiile judeţului, parte a despăgubirilor României faţă de URSS, ori la funcţionarea şcolilor sau terorizarea populaţiei de către unii soldaţi ruşi, D. Pop, Judeţul Sălaj în timpul administraţiei militare sovietice (noiembrie 1944-martie 1945). Aspecte ale vieţii social-economice, în „Sovietizarea nord-vestului României (1944-1950)”, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 1996, pp. 103-106; în fondul Prefectura judeţului Sălaj, multe dosare din 1945 se referă la aceste obligaţii: cereale, vite, cai, scânduri, piatră vânătă, transport de sare, confecţionat lenjerie etc., iar ordinele Comandamentului Militar Sovietic trebuiau executate „imediat” (dosar 884/1945).
7. „Limba oficială e cea românească, locuitorii judeţului având dreptul să se adreseze oricărei autorităţi, instanţe judecătoreşti, oficiu sau instituţie publică şi în limba lor maternă”, în Gazeta Oficială a judeţului Sălaj, an I, nr. 1, p. 1.
8. Colecţia Gazetei Oficiale a judeţului Sălaj, care conţine toate cele şase ordonanţe ale prefectului Augustin Pintea, este păstrată la Serviciul Judeţean Sălaj a Arhivelor Naţionale.
9. Într-un „Tablou nominal al Comitetului Judeţean Sălaj”, din 25 iunie 1946, am identificat şi membri de partid din Sălaj de dinainte de 23 august 1944, astfel: Goldberger Adalbert, croitor, în partid din 1935 şi Huluba Emil, învăţător, înscris în partid în mai 1944 (fondul PCR, dosar 5/1946, f.75); prin urmare, înainte de 23 august 1944, când partidul se afla în ilegalitate, existau membri de partid, dar nu organizaţii; „Actul de la 23 august 1944 fusese - cum s-a văzut - opera unei coaliţii autentice, mergând de la rege la comunişti (...). PCR urmărea însă controlul puterii prin trecerea de la coaliţia autentică la cea fictivă, adică la satelizarea partidelor participante la noua coaliţie politică”, în Fl. Constantiniu, „O istorie sinceră a poporului român”, Ed. Univers Enciclopedic, p. 446.
10. SJAN Sălaj, Fond Partidul Comunist Român, Sălaj, dosar 1/1945, f. 1-8.
11. Prin urmare, delegatul partidului comunist devine activ în judeţ după ce, la 6 martie 1945, prin presiune sovietică, a fost instalat guvernul Groza, o coaliţie formată doar din formaţiuni de stânga, coordonate de Partidul Comunist; între 23 august 1944-6 martie 1945 la cârma ţării se aflaseră guvernele Sănătescu (două echipe guvernamentale) şi guvernul Rădescu, în care partidul comunist, devenit legal, a fost reprezentat.
12. Într-un raport din 1946, se spune că: „După 23 aug. 1944 a început munca organizatorică cu 2-3 activişti în tot judeţul” (dosar 2/1946, f. 29); iar într-un alt raport din 1946 (fond PCR, dosar 1/1946, f. 33), se scria: „timpul când s-a organizat acest partid: 1 februarie 1945”.
13. Proiectul de platformă a F.N.D., creat în octombrie 1944, îşi propunea să instaureze „Un regim de reală democraţie parlamentară, prin unirea tuturor forţelor naţionale democratice din România”, apud. Fl. Constantiniu, op. cit., p. 46.
14. De văzut documente din această perioadă în lucrarea „Prefecţii judeţului Sălaj”, Editura Caiete Silvane Zalău, 2007, pp. 167-182.
15. În Zalău, A.R.L.U.S. s-a constituit în data de 15 septembrie 1945; primul pe lista celor înscrişi la această dată este Augustin Pintea, prefectul judeţului din perioada noiembrie 1944-martie 1945, vezi lista completă a membrilor în SJAN Sălaj, Fond Prefectura Judeţului Sălaj, dosar 3848/1945; în Carei, A.R.L.U.S. s-a constituit la 31 august 1945, vezi „Democratul. Organul «Frontului Plugarilor» din plasa Carei”, an I, nr. 6, 2 septembrie 1945, p. 2.
16. Frontul Plugarilor s-a constituit în judeţul Sălaj în data de 4 februarie 1945. Procesul-verbal s-a păstrat: „Subsemnaţii Plugari din judeţul Sălaj, întruniţi azi 1945 februarie 4, am examinat programul Frontului Plugarilor şi ne-am convins că el cuprinde cerinţele de bază ale plugărimii, că înfăptuirea acestora duce spre dreptate şi fericire a poporului. Drept care declarăm solemn că ne constituim în organizarea Frontului Plugarilor şi delegăm următorul comitet de acţiune: Preş. Barbulovici Virgil, v. preş. Viteaz Traian, secr. Zoicaş Ienciu Vasile şi Gheorghe Pop, membrii Hodade Ioan, Podar Alexandru, Pop Vasile, Bretan Ioan, Vălean Ioan şi Chimiveș Teodor. Pentru a lua legătura cu Centrul organizaţiei am delegat pe Gheorghe Pop şi supleant pe Chimiveș Teodor”, în S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura judeţului Sălaj, dosar 540/1945, f. 3; în ziarul Democratul, an I, nr. 8, din 30 septembrie 1945, găsim o caracterizare a lui Chimiveş Teodor, devenit preşedinte pe judeţ al F.N.D. şi al organizaţiei judeţene a Frontului Plugarilor: „Ne-am văzut preşedintele. L-am auzit vorbind. Este un simplu plugar, urmaş demn de înaintaşii săi întru lupta de emancipare a ţărănimii. Prin glasul lui am auzit tunetul glasului lui Horea, cerând dreptate pentru cea mai oropsită clasă de muncitori (...). A trudit şi dânsul lângă plugul său drag, şi-a câştigat existenţa prin sudoarea feţii lui. Munca lui, suferinţele lui îl fac vrednic de a reprezenta plugărimea (...)”. 
17. Despre activitatea lui Iuliu Maniu şi a P.N.Ţ. în perioada 1944-1947, vezi Marin Pop, „Viaţa politică în nord-vestul României (1869-1948). Partidul Naţional Român şi Naţional Ţărănesc din Sălaj”, Ed. Argonaut, Ed. Porolissum, 2007, pp. 183-213.
18. Despre Poliţie, găsim o decizie a Prefecturii judeţului Sălaj, nr. 741, din 23 ianuarie 1945, semnată de prefectul delegat Dr. Augustin Pintea, privind înfiinţarea postului de şef al Poliţiei judeţului, cu următorul conţinut: „Având în vedere, că prin retragerea poliţiei de stat şi a jandarmeriei de pe acest teritor, judeţul a rămas fără nici o organizaţie poliţienească şi aşa a trebuit să complecteze acest gol prin organizarea poliţiilor comunal salariate de comune, cari însă să fie îndrumate şi conduse de o singură persoană, pentru a se putea lucra în mod uniform pe întreg judeţul, Având în vedere, că multiplele chestiuni ce privesc siguranţa publică pretind înfiinţarea şi sistemizarea acestui post, Pentru aceste motive şi în baza dreptului nostru asigurat de lege, Decidem: Art. 1. Înfiinţăm la Prefectura judeţului Sălaj, postul de şef al Poliţiei judeţene cu atribuţiile ce se vor stabili de noi ulterior conform principiilor menţionate mai sus. Art. II. Salarul şefului poliţiei judeţene va fi egal cu salarul stabilit pentru primpretori”, în Gazeta oficială a judeţului Sălaj, an I, 1 februarie 1945, nr. 3.
19. Se referă la membrii şi simpatizanţii Partidului Naţional-Creştin, condus de Octavian Goga şi A.C. Cuza, aflat la guvernare între 28 decembrie 1937 şi 10 februarie 1938 şi la cei ai Gărzii de Fier; condusă de Corneliu Zelea Codreanu, aceasta era cunoscută şi sub numele de Mişcarea Legionară, iar membrii ca legionari sau gardişti.
20. U.T.C. a fost reactivată după 23 august 1944. Se va autodizolva în iunie 1945, membrii săi fiind integraţi în Tineretul Progresist.
21. SJAN Sălaj, Fond Prefectura judeţului Sălaj, dosarul 1571/1945, f.2; prefectul numea şi primarii (în ultima parte a anului, pe baza indicaţiilor consiliului politic judeţean), iar printre motivele de înlocuire figurau şi: neîncadrarea în concepţia politică a guvernului, activitatea profascistă sau reacţionară, ori izolarea de mase.
22. La 28 februarie 1945, prefectul Augustin Pintea ordona ca întreaga suprafaţă arabilă a judeţului să fie însămânţată pentru a putea asigura aprovizionarea armatelor (războiul cu Germania, împotriva căreia lupta după 23 august 1944 şi România, se va încheia la 9 mai 1945) şi a populaţiei civile, pentru aceasta fiind create comitete agricole comunale, în Gazeta Oficială..., nr. 5/1945; la 12 martie apare ordonanţa nr. 7, „pentru desăvârşirea reformei agrare, semnată de noul prefect, Dr. Virgil Câmpeanu, care prevedea confiscarea tuturor moşiilor şi pământurilor „fasciştilor, ale celor fugiţi cu ocazia retragerii hitleriştilor, ale tuturor criminalilor de război şi ale sabotorilor însămânţărilor de primăvară” (art. 1), precum şi „toate pământurile din moşiile tuturor indiferent de naţionalitate, cari trec peste 50 hectare (87 iugăre) şi vor fi împărţite la ţărani” (art. 2); executarea reformei agrare „se va face prin comitetele ţărăneşti alese de satul întreg” (art. 6), în Gazeta Oficială..., nr. 6/1945.  
23. Virgil Câmpeanu a fost numit prefect prin Decretul regal nr. 1095 din 11 aprilie 1945, dar a ocupat funcţia, provizoriu, încă din martie 1945, în baza hotărârii Comitetului FND. Ordonanţa din 12 martie 1945 a Prefecturii judeţului Sălaj privind reforma agrară a fost semnată de Virgil Câmpeanu în calitate de prefect. Îşi încheie mandatul, la cerere, la începutul anului 1946; vezi „Prefecţii judeţului Sălaj...”, p. 65. 
24. SJAN Sălaj, Fond P.C.R, Sălaj, dosar 1/1945, f. 9.
25. SJAN Sălaj, Fond Prefectura judeţului Sălaj, Dosar 2486/1945, f. 50-61.
26. Nici un membru de partid, cu astfel de funcţie, în Primăria Zalău (doar Pop Vasile, ajutor de primar, era membru al Frontului Plugarilor); nu era membru de partid nici un pretor sau primpretor (toţi figurau, însă, ca membri ai Apărării Patriotice). Cei din instanţele judecătoreşti (Tribunalul Sălaj, Judecătoriile mixte Zalău, Carei, Şimleu Silvaniei şi Cehu Silvaniei, judecătoriile Crasna, Jibou şi Tăşnad) erau constituiţi în sindicate, prin lege neputând face parte din organizaţii politice; la fel, nu erau membri de partid, funcţionarii din Spitalul de Stat Zalău, Serviciul Sanitar al judeţului Sălaj, Serviciul Veterinar al judeţului Sălaj, preoţii greco-catolici din Protopopiatul Zalău, cei din Protopopiatul Jibou, personalul bisericii ortodoxe române Zalău, preoţii romano-catolici din judeţ; nici funcţionarii cu acest rang din cadrul Inspectoratului Silvic, Oficiilor PTTR, Camerei agricole, Casei de Asigurări Sociale ori Inspectoratului şcolar. Erau, prin urmare, doar cinci membri ai Partidului Comunist, din totalul de 194 de astfel de funcţionari cu funcţii de conducere.
27. Evreii aveau şi organizaţiile lor proprii. Actul de constituire şi statutul „Grupării evreeşti a judeţului Sălaj cu sediul în Zălau şi secţiilor sale din Şimleul-Silvaniei, Jibou, Tăşnad, Crasna şi Cehul-Silvaniei, redactat în ziua de 4 Decemvrie 1944 şi înaintat nouă de către Dl. Dr. Gelman Ştefan, advocat, preşedintele grupării”, a fost aprobat de prefectul Augustin Pintea la 5 februarie 1945 şi publicat în Gazeta oficială a judeţului Sălaj din 15 februarie 1945.
28. SJAN Sălaj, Fond P.C.R., dosar 1, f. 30-31.
29. Ibidem, f. 41.
30. Ibidem, f. 33.
31. Începând cu raportul pe perioada 19 iulie-20 august 1946 statisticile cuprind din nou şi cele două plăşi, revenite la „organizaţia noastră judeţeană”, numărul raportat fiind de 6.980 membri, în SJAN Sălaj, Fond PCR, dosar 2/1946, f. 44.
32. Înscrierile se făceau, probabil, şi în Sălaj, pe liste, nu individual: „ Abia după ce putu să obţină şi un guvern pentru dominarea ţării, deci abia după 6 martie 1945, partidul comunist începu să-şi câştige membri (...). Cum şi graba şi concurenţa erau mari, primirile în partid nu se efectuau individual, aşa cum prevăd legile lui de la înfiinţare, ci pe bază de liste colective”, în Victor Frunză, „Istoria stalinismului în România”, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990, pp. 204-205.
33. SJAN Sălaj, Fond P.C.R., dosar 8, f. 1-2.
34. Partidul avea deja un local propriu, aşa cum rezultă din rapoartele financiare ale comitetului judeţean pe lunile iunie, iulie şi octombrie 1945, de asemenea păstrate la SJAN Sălaj (dosar 2/1945, f. 1-3.), din care reiese că nu se plătea chirie, cheltuielile partidului fiind compuse din salarii, întreţinerea maşinii şi transport şi întreţinerea localului (pentru care se alocau sumele cele mai mari; de ex. 1.052.321 lei în iunie şi 1.924.890 lei în noiembrie 1945).
35. Vezi, integral, Procesul-verbal al conferinţei judeţene, în SJAN Sălaj, Fond P.C.R., dosar 1, f. 14-16.
36. Prima conferinţă naţională a partidului a început la 16 octombrie 1948; „Abia de la această dată, din octombrie 1945, se poate afirma că în România există, din nou, după foarte mulţi ani, un partid comunist organizat şi nu doar un cap în căutare de trup (...). Conferinţa Naţională este importantă nu prin rezoluţiile ei, ci prin consfinţirea formării partidului comunist de astăzi, cel în mâinile căruia Kremlinul a încredinţat Ţara”, în V. Frunză, op. cit., p. 219.
 37. Partidul Social Democrat a fost înfiinţat în Sălaj la 5 februarie 1905 şi reorganizat la 20 martie 1945. La 20 noiembrie 1945 avea în judeţ 72 de secţiuni, în care erau cuprinşi 1.453 membri cu cotizaţia la zi, 2.500 de membri cu carnet, dar care nu cotizau şi alţi 2.144 înscrişi, dar încă nevalidaţi; preşedintele comitetului judeţean era Gheorghe Porumb, în SJAN Sălaj, Fond P.S.D., dosar 1, f. 1-3.
38. În raportul de activitate pe luna ianuarie 1946, Gheorghe Sabău oferă informaţii despre data numirii sale: „din încredinţarea Regionalei PCR Oradea am preluat responsabilitatea secretarului politic al PCR Org. Jud. Sălaj cu data de 16 dec. 1945”, în SJAN Sălaj, Fond P.C.R., dosar 1/1946, f. 1; totuşi, într-un chestionar din iulie 1946, la întrebarea: cine e secretar în prezent?, s-a răspuns astfel: „Sabău Gheorghe, învăţător, de la 1.XII.1945, până atunci Coza Daniel, lăcătuş CFR (dosar/1946, f. 33).

Autor: Dănuț Pop