Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Două scrisori trimise de Corneliu Coposu lui Ioan Ardeleanu-Senior

Două scrisori trimise de Corneliu Coposu lui Ioan Ardeleanu-Senior

Mai 2016

Ioan Ardeleanu-Senior (1908-1974) este un ilustru fiu al localităţii Supuru de Sus. În istoriografie el este recunoscut ca un statornic şi minuţios cercetător al trecutului Sălajului. Activitatea lui a fost respectată şi în judeţul Satu Mare, căruia îi aparţine acum şi localitatea de baştină a dascălului care a absolvit în anul 1928 Şcoala Normală din Zalău, izbutind de-a lungul carierei să lumineze minţile tinerelor vlăstare la care ţinea atât de mult. Se ştie că, aidoma altor vârfuri ale intelectualităţii, după instalarea „puterii populare”, şi lui Ioan Ardeleanu-Senior i-au fost frânte aripile, exclus fiind din învăţământ, dar şi marginalizat în cercetare.
În perioada interbelică a reuşit să-şi vadă tipărite două volume: Istoria învăţământului românesc din Sălaj şi Oameni din Sălaj. Momente din luptele naţionale ale românilor sălăjeni, ambele apărute la Zalău, în 1936 şi, respectiv, în 1938. Personal, împreună cu Aurel Pop am reuşit să tipărim două manuscrise ale lui Ioan Ardeleanu-Senior, ambele puse la dispoziţia noastră de către fiul său, prof. Titus Ardelean: Contribuţiuni la Revoluţia din 1848 în Sălaj cu mai multe documente inedite în text cu anexe şi Monografia satului Supurul de Sus, 1969, ambele apărute la editura sătmăreană „Citadela” în anul 2009.
Cu siguranţă că există manuscrise aparţinând lui Ioan Ardeleanu-Senior, în diferite colecţii, biblioteci şi arhive, noi deţinând spre exemplu unul cu titlul „Astra” în Ţara Silvaniei. Din prilejul împlinirii a 75 de ani de existenţă a Despărţământului „Astrei” sălăjene, realizat în 1946. După cum am spus opera sa este apreciată atât în Sălaj cât şi în Satu Mare, două lucrări dedicate personalităţilor din cele două judeţe demonstrând acest lucru1.
De aceea, nu ne-am propus în acest material să insistăm asupra biografiei sale, deşi ar merita să se facă acest lucru cu temeinicie. Dorim acum doar să înfăţişăm două scrisori expediate de către Corneliu Coposu lui Ioan Ardeleanu-Senior, primite de noi tot de la domnul Titus Ardelean, căruia îi mulţumim şi pe această cale. Cei doi intelectuali sălăjeni se cunoşteau încă din perioada interbelică; destinul a vrut ca amândoi să facă parte din rândul proscrişilor după terminarea celei de-a doua conflagraţii mondiale. De asemenea, li s-a dat să treacă şi prin infernul temniţelor comuniste. Ioan Ardeleanu-Senior mai puţin, Corneliu Coposu, mai mult...
Prima dintre scrisori este expediată la 15 mai 1968 din Bucureşti. Corneliu Coposu preciza la data expedierii faptul că se aniversa o zi mare pentru istoria românilor ardeleni: se împlineau 120 de ani de la Marea Adunare de la Blaj. Conţinutul scrisorii ne demonstrează preocuparea celor doi sălăjeni pentru renaşterea judeţului lor drag, mutilat şi el de jocurile istoriei. 
A doua epistolă este adresată în data de 15 octombrie 1969, tot din Bucureşti, şi conţine mulţumirile lui Corneliu Coposu pentru ajutorul lui „Ionică” în reuşita organizării „festivalului” de la Bobota, eveniment petrecut cu trei zile înainte de expedierea scrisorii. Aflăm din scrisoare că Ioan Ardeleanu-Senior se implicase în organizarea evenimentului la rugămintea vechiului său prieten. Acesta îl felicită pentru referatul susţinut, remarcând ţinuta academică. În 12 octombrie 1969 în Bobota s-a sărbătorit împlinirea a 175 de ani de învăţământ românesc în localitate, în ianuarie reuşindu-se finalizarea construcţiei noii şcoli. Au fost prezenţi la evenimentul din 12 octombrie 1969 câţiva urmaşi ai celor care puseseră temeliile învăţământului românesc în Bobota: Corneliu Coposu – fiul protopopului greco-catolic Valentin Coposu, Ioan Chiuhan – fiu al învăţătorului cu acelaşi nume (născut în Supuru de Sus) şi Eugen Husti – fiu al învăţătorului Traian Husti şi nepot al dascălului Atanasiu Husti2.
În ambele epistole, Corneliu Coposu i se adresează prietenului din Supuru de Sus cu apelativul „Dragă Ionică”, iar la final nu uită să transmită „Doamnei” omagiile sale; de asemenea, copiilor lui Ioan Ardeleanu-Senior. Aceste două scrisori ne arată o prietenie de durată şi ne fac încă o dată să regretăm că „teroarea istoriei” a frânt elanul cărturăresc al acestor intelectuali sălăjeni. Suntem siguri că recuperarea şi publicarea corespondenţei între Corneliu Coposu şi Ioan Ardeleanu-Senior, ar fi folositoare şi chiar ziditoare pentru caracterele celor mai tineri dintre noi, personalităţile celor doi fiind exemplare pentru tot ceea ce înseamnă Sălaj.

Note: 
1. Sălaj – Oameni şi opere. Dicţionar biobibliografic, [coordonator – Florica Pop, culegere, prelucrare, redactare Lucia Bălaş, Bódis Ottilia], Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011, p. 19; George Vulturescu, Cultură şi literatură în ţinuturile Sătmarului. Dicţionar 1700-2000, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2000, pp. 27-28.
2. Monografia localităţii Bobota: între istorie şi memorie, coordonare şi prefaţă de Marin Pop, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, p. 190.


Bucureşti 15 mai 1968
La aniversarea adunării de la Blaj – 1848

Dragă Ionică,

Am primit scrisoarea ta şi îţi adresez multe mulţumiri pentru copia memoriului pe care l-ai înaintat, în legătură cu reînfiinţarea judeţului Sălaj. Am apreciat în mod deosebit felul judicios şi metodic cu care l-ai întocmit şi pot afirma că este cel mai bine susţinut şi mai întemeiat dintre documentele care au determinat legiferarea postulatului nostru. Mărturisesc că deşi mă socotesc mai puţin străin de istoria meleagurilor noastre decât alţii, totuşi am avut de învăţat şi de reţinut, ca noi, pentru mine, cîteva date interesante, legate de trecutul judeţului. Te felicit pentru redactarea şi înaintarea acestui memoriu, care sînt sigur că a avut o contribuţie hotărîtoare la determinarea reconsiderării Ţării Silvaniei, ca unitate administrativă independentă. Nu pot însă să nu remarc în această ordine de idei, că dintre personalităţile ilustre care şi-au legat numele şi activitatea naţională de Sălaj, au fost omise din memoriu nume care – deşi aparent ar putea fi socotite negate, – totuşi nu pot fi separate de istoria luptelor pentru independenţă şi democraţie, ori care ar fi zodia în care se scriu pagini autentice din trecut.
În altă ordine de idei, – dar tot în legătură cu viitorul şi fiinţarea judeţului Sălaj, indestructibil legate de o temeinică şi chibzuită politică economică, – socot că tu şi cei cîţiva puţini, care cunoaşteţi atît de bine şi trecutul şi perspectivele de mîine ale Silvaniei, ar trebui să sugeraţi conducerii administrative şi politice a judeţului (care poate că este copleşită de problemele minore ale reorganizării) – ideea de a începe o campanie de asigurare a bazei economico-industriale ale acestei regiuni, tratate vitreg de unităţile regionale între care a fost împărţită. Pentru aceasta este absolut necesar ca organele de conducere a Consiliului Judeţean să ceară, institutelor centrale de proiectare, să întocmească proiecte concrete de cercetări, construcţii şi exploatări, – care vor avea rostul de a planifica investiţiile inexorabil necesare, pentru ridicarea nivelului de trai al populaţiei şi pentru creşterea importanţei şi eficienţei economice a regiunii pentru economia naţională. Mă gândesc în concret la C.S.C.A.S., I.P.I.U., I.S.P.E., I.P.R.O.Ch., I.S.P.M., I.P.M.I.U., etc. Socot că judeţul Sălaj trebuie să realizeze în primul trimestru al decadei care vine, un lac de acumulare, alimentat de rîul Someş, care să asigure funcţionarea unei hidro-centrale şi a unui sistem organizat de irigare agricolă, în regiunea de nord vest a judeţului. Mă gîndesc la un proiect îndrăzneţ, întemeiat pe cursul Someşului (dată fiind nevoia de apă multă), pentru construirea în regiunea Jiboului, a unei centrale electrice termo-nucleare. Mă mai gîndesc la un sistem de canale care ar asigura un debit permanent de apă văii Zalăului. Apoi, cred că trebuie să se pună bazele unei serioase industrii alimentare, în hinterlandul regiunii cerealiste şi horticole a judeţului (cu fabrică de conserve alimentare şi paste făinoase). Pentru toate acestea, Judeţul trebuie să comande la Institutele de proiectări, din Bucureşti, proiecte judicioase, întemeiate pe o bună cunoaştere a posibilităţilor locale. Cred că ar fi bine ca sugestia pentru începerea acestui program complex, de mare importanţă, să pornească de la tine. Meditează, te rog, asupra acestei probleme şi sînt convins, cunoscînd însufleţirea cu care te-ai devotat întotdeauna cauzelor mari, că te va pasiona ideea de a-ţi adăuga, la meritele cu care te-ai înscris în istoria Sălajului, şi meritul de a fi – de pe margine – iniţiatorul unei prestigioase iniţiative, pe cît de necesară, pe atît de realizabilă.
Îţi mulţumesc, în încheiere pentru interesul – cred exagerat – pe care-l etalezi în ce priveşte eventualele lucrări ale mele. Ţin să te încunoştiinţez că dela 1947 încoace, nu am scris nimic. Cu ocazia scoaterii mele din circulaţie, acum 21 de ani, mi-au fost confiscate şi distruse cîteva manuscrise, care reprezentau fructul unei cercetări îndelungate, pe care astăzi nu aş mai fi în măsură să le repet şi nici să reconstitui lucrurile redactate atunci. E vorba de un proiect de lucrare: „Luptele naţionale ale românilor din Ardeal, înainte de Supplex Libellus Valachorum”, de alta „Starea economică-politică a Transilvaniei oglindită de însemnările vicarului Pară”, precum şi cîteva altele cu subiect politic contemporan. După cei 17 ani de detenţiune nu am mai scris nimic, refuzând consecvent şi sugestiile de a creiona „memorii”, sau de a fixa în manieră jurnalieră evenimente.
Nu ştiu dacă ai înregistrat moartea lui Ghiţă Popp, un mare suflet de luptător ardelean, la catafalcul căruia, răspunzînd dorinţei unui grup de prieteni, am rostit panegiricul scurt pe care ţi-l trimit.
Îmi pare bine că ai perfectat cu dl. Vetişan, acordul editorial pentru care mi-am permis să opinez şi eu favorabil, dată fiind impresia excelentă pe care mi-a făcut-o conjudeţeanul nostru harnic şi onest. Te rog să prezinţi omagiile mele distinsei tale soţii, şi să primeşti, odată cu cele mai bune urări de prosperitate pentru copii, încredinţarea preţuirii mele deosebite şi afecţiunea mea prietenească.

Corneliu Coposu

P.S. Nu ştiu dacă ai avut răgaz şi documente să fixezi amănunte legate de consfătuirea dela Bobota, pentru proiectul de întemeiere a unei episcopii (protestatare împotriva uniunii forţate) care, illo tempore, a fost iniţiată de Babeş şi Ioan Maniu şi pentru eternizarea căreia am făcut o placă comemorativă distrusă sub ocupaţia maghiară?

***

Dragă Ionică,

Îţi mulţumesc în mod deosebit, pentru preţiosul şi inegalabilul sprijin şi concurs pe care cu autoritatea ta necontestată şi experienţa ta prodigioasă l-ai acordat organizatorilor festivalului de la Bobota din 12 Octombrie 1969, la rugămintea mea.
Profit de ocazie pentru a repeta de la Bucureşti, felicitările pe care am avut plăcerea să ţi le transmit personal la Bobota, pentru înalta ţinută academică şi apreciatele concluzii ştiinţifice, ale referatului susţinut la şedinţa de comunicări.
Te rog transmite Doamnei omagiile mele şi bune urări copiilor.
Cu vechea dragoste şi prietenie.
Cornel

15.X.1969

Autor: Viorel Câmpean