Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Alo-ul, petrolul și sălăjenii

Alo-ul, petrolul și sălăjenii

Mai 2016

Ziaristul şi umoristul George Mikes se minuna de incredibila capacitate a ungurilor de a-i învăţa pe londonezi să vorbească limba maghiară. El a asistat la o scenă incredibilă, povestită apoi în volumul „Cum să fii englez”, apărut la Editura Humanitas, în traducerea Elenei Ciocoiu.
O unguroaică a luat autobuzul ca să ajungă din celebrul Baker Street la Platts Lane, dar, necunoscând locurile şi limba, a ratat să coboare unde trebuia. Deoarece şi-a dat seama că nu e în regulă ceva, s-a dus la şofer şi l-a întrebat, arătând într-o parte şi cealaltă:
- Platts Lane? Erre? (hu.: Pe aici?) Arra? (hu.: Pe acolo?)
Conducătorul auto era un englez get-beget, un gentleman gata să sară în ajutorul unei doamne aflate într-o situaţie disperată. Neglijând gesturile femeii, a început să-i explice politicos:
- Platts Lane, doamnă? Dacă vreţi să ajungeţi la Platts Lane...
Doamna l-a oprit dând din cap. Nu ştia atâta engleză încât să priceapă lămurirea. A continuat grăbită, indicând singurele două posibilităţi care o interesau:
- Platts Lane? Erre? Arra?
Şoferul a încercat din nou:
- Uitaţi ce e, doamnă, încerc doar să vă spun că...
Femeia i-a tăiat avântul, de această dată de-a dreptul viforos:
- Platts Lane: erre? arra?
Conducătorul auto s-a resemnat, a oftat şi şi-a întins braţul în direcţia de unde veniseră:
- Platts Lane? Arra!
Povestea cuvântului „alo”, formula rostită pentru a verifica dacă ne auzim prin telefon, este una foarte asemănătoare. Chiar mă mir că George Mikes n-a amintit-o, dar ea este o anecdotă americană, nicidecum britanică – o veţi găsi în biografia lui Thomas Alva Edison, „Vrăjitorul din Menlo-Park” („A menlo-parki varázsló”), de Száva István.
Telefonul cu fir a fost inventat de Alexander Graham Bell în 1876. Pentru transmiterea şi ascultarea sunetului la distanţă, era folosit un singur dispozitiv. Edison a îmbunătăţit sistemul, prin folosirea a două piese separate: microfonul cu cărbune pentru transmiterea sunetului şi casca telefonică pentru recepţie. Astfel, doi oameni aflaţi la capetele opuse ale unui cablu foarte-foarte lung s-au putut înţelege perfect. Pentru ca toţi cei dornici să schimbe informaţii instantaneu să poată vorbi în paralel unii cu alţii, a fost nevoie de construirea primei centrale telefonice. Ea a fost inventată de un inginer de mine, născut într-o familie provenită din Ditrău, judeţul Harghita: Puskás Tivadar (Theodore, pe „americăneşte”), cel care a construit şi colonia de exploatare a petrolului parafinos din Valea Roşie, de la ieşirea dinspre Jibou către Şoimuş.
Száva István povesteşte cum a decurs prima convorbire dintre Washington şi New York. Pentru testări, a fost folosită linia telegrafică deja instalată a firmei Western Union. Edison părăsise Menlo Park şi se găsea în biroul directorului executiv, William Orton.
Puskás Tivadar, obişnuit să-şi apeleze tehnicienii în maghiară cu „hallod?” (hu.: auzi?), a rostit:
- Alo, aici Puskas, din Washington.
Se auzea clar, de parcă vorbea din camera alăturată. Surprins, Edison a răspuns în acelaşi fel:
- Alo, aici Edison!
Orton, aflat lângă el, a auzit perfect schimbul de replici şi s-a minunat. „Alo?” Întâlnea pentru prima oară acest apelativ, dar i-a plăcut. Era concis, avea doar două silabe, dar semnifica atât de mult: „Aţi preluat apelul, domnule? Mă auziţi bine? Putem începe conversaţia?” Folosirea reţelei Western Union nu doar pentru telegrafie, ci şi pentru stabilirea de legături telefonice, promitea să fie o afacere de milioane!
Edison a preluat formula de adresare a lui Puskás şi a folosit-o chiar în corespondenţă. În 1877, i-a scris lui T.B.A. David, preşedintele companiei Central District and Printing Telegraph din Pittsburgh: „Prietene David, nu cred că vom avea nevoie de o sonerie, un alo! poate fi auzit de la distanţa de 10-20 picioare (3-6 metri)”.
Primele centrale telefonice au fost operate manual. Pentru că fetele angajate aveau o voce plăcută şi răspundeau de fiecare dată cu „alo”, ele au primit porecla de „hello-girls”. Se povesteşte că Edison s-a căsătorit cu una, după ce i-a cerut mâna tot prin telefon.
După ce Puskás a construit mai multe centrale în metropolele americane, Edison l-a trimis să facă acelaşi lucru în Paris, în vreme ce Ferenc, fratele lui Tivadar, a pornit lucrările similare în Budapesta. Având acolo nevoie de oameni pricepuţi, l-a angajat pe Nikola Tesla, fost student al Universităţii din Graz. În 1881, când centrala a început să funcţioneze, Tesla a devenit inginer-şef al companiei telefonice maghiare. În 1882, s-a transferat la Paris, de unde Edison l-a chemat doi ani mai târziu să lucreze în America. Ulterior, căile celor doi corifei ai electricităţii s-au despărţit. Tânărul sârb de origine istro-română era promotorul producerii şi distribuţiei la mare distanţă a curentului alternativ, în vreme ce „vrăjitorul din Menlo Park” prefera dinamurile acţionate local şi curentul continuu.
Nimeni nu poate nega aportul Lumii Noi în privinţa dezvoltării bunăstării celor rămaşi pe bătrânul continent: în 12 noiembrie 1884, Timişoara devenea primul oraş cu străzile iluminate electric (alimentate de un dinam situat pe canalul Bega); începând cu 1893, românii au început să comunice şi ei prin telefon; în 27 septembrie 1908, Ford a pornit banda de montaj destinată să fabrice primul automobil popular, Modelul T; în 1 noiembrie 1928, a început să emită Radio Bucureşti, pe baza sistemului de transmitere fără fir patentat de Guglielmo Marconi (fostul asistent al lui Nikola Tesla).
Puskás Tivadar plecase în America să lucreze la o mină de aur în Colorado şi a avut norocul să-l întâlnească pe Edison. Visul american a luat sfârşit odată cu moartea fratelui său, în 1884. În cele ce urmează, ne vom baza pe biografia întocmită de Puskás Attila, Csáky Ernő şi Dr. Rajnai Zoltán, publicată la Budapesta, în 2012. Întrucât ne interesează cu precădere parcursul sălăjean al marelui inventator maghiar, ne vom grăbi în această direcţie, nu fără a aminti şi contribuţiile istoricului clujean Csetri Elek (1924-2010).
Inginerul de 40 de ani s-a întors în capitala de pe Dunăre şi a continuat dezvoltarea reţelei telefonice. Ca să achite datoriile familiei, „Americanu’” a cumpărat o mină de aur din Abrud, judeţul Alba. A pregătit-o pentru exploatare, însă ea n-a produs profitul scontat. Nu s-a descurajat, lumea începuse să caute zăcăminte de petrol, materia primă pentru „fotoghin”, combustibilul din lămpile de sticlă, mult răspândite în zonele rurale, acolo unde curentul electric va ajunge abia după celălalt război mondial.
Atenţia lui Puskás Tivadar s-a îndreptat către Jibou, locul unde, după 1880, Hofman Károly începuse să prospecteze terenul. Un alt raport, întocmit de Noth Gyula în 1885, semnala prezenţa unui zăcământ foarte dens, bogat în parafină, aflat într-o zonă situată între Someş-Odorhei, Bârsa şi Şoimuş. Întreprinzătorul a pornit trei sonde de extracţie, pe care le-a botezat după fetele sale: Marianne, Bébé și May. La începutul anului 1886, ele au produs o cantitate de 400 litri, 135 litri, respectiv 55 litri pe zi. Extracţia se făcea de la mică adâncime, de aceea s-a sperat că vor găsi o sursă mai bogată în adânc.
Inventatorul şi-a construit o casă în Jibou, unde şi-a mutat toată familia: soţia, contesa austriacă Sophie Vetter von der Lilie und zu Burg Feistritz, copiii ei din prima căsătorie şi copiii lor. Aici a mutat şi sediul societăţii de exploatare, care a beneficiat de un capital iniţial de 100.000 de forinţi. Ca să atragă forţa de muncă, a construit dormitoare pentru muncitorii polonezi, cărora le-a alăturat un cabinet medical şi o mică farmacie. Întrucât ceara de pământ se numeşte ozokerită în nomenclatoarele mineralogice, colonia de pe Valea Roşie a primit numele de Ozokerit.
Pentru că avea nevoie de fonduri ca să-şi extindă afacerea, Puskás a căutat asociaţi. Mai întâi în Ungaria, dar fără succes. Întrucât nu se ocupase până atunci de afaceri cu petrol şi tocmai falimentase exploatarea auriferă din Munţii Apuseni, investitorii n-aveau încredere în el.
Dornic să obţină fondurile necesare pentru sporirea producţiei, i-a scris lui Thomas Alva Edison şi i-a propus să se asocieze. Răspunsul sosit de peste Ocean a sunat astfel:
„Dragă Puskas! M-am bucurat să primesc scrisoarea din 30 iunie a.c. N-am primit de multă vreme o veste despre Dvs., aşa că m-am temut că vi s-a întâmplat ceva. Mă bucur că aţi demarat împreună cu Nottbeck o serie de afaceri promiţătoare şi vă urez mult succes. Precum socotesc, nu pot să-mi asum nicio cotă de participare, deoarece am investit cea mai mare parte a capitalului de care dispun în dezvoltarea afacerilor de aici. Dar, dacă voi călători în Europa, puteţi fi sigur că vă voi vizita, voi fi fericit să răspund amabilei invitaţii şi să vă devin oaspete. Al Dvs., T.A. Edison”.
Să nu-l judecăm prea sever pe Edison, care anterior n-a pregetat să intervină pe lângă senatorul Robert Barnwell Roosevelt, unchiul de frate al viitorului preşedinte din timpul Primului Război Mondial. Într-o scrisoare datată în 29 aprilie 1885, el l-a propus pe fostul director parizian pentru postul de consul american în Ungaria. Secretarul de stat Thomas Francis Bayard n-a acceptat recomandarea.
Rămas singur, Puskás Tivadar a început să producă lumânări ieftine din parafină cenuşie cu un profit insignifiant. Nemulţumită de viaţa simplă din orăşelul de pe Someş, contesa Vetter von der Lilie und zu Burg Feistritz s-a mutat împreună cu copiii în Graz (Austria), unde moştenise un conac. Proiectul jibouan a fost abandonat. Inventatorul a scăpat de faliment numai datorită unei intervenţii politice. Devenită un obiectiv de importanţă strategică, statul a naţionalizat reţeaua telefonică în 1886 şi i-a redat-o în chirie spre exploatare, pe vremea când Baross Gábor era ministrul comerţului şi transporturilor.
Inginerul s-a concentrat din nou pe activitatea de inovare. În 1891, a pus la punct un sistem de difuzare simultană a ştirilor prin intermediul reţelei telefonice. Patentat în 1892, serviciul „Hírmondó” a început să funcţioneze la Budapesta în 1893, fiind socotit drept un precursor al reţelelor de radioficare. Pe toată durata zilei, ştirile erau transmise prin viu grai din oră în oră. Abonatul nr. 1 a fost redacţia ziarului „Pesti Hírlap”, unde marele scriitor Jókai Mór îşi reluase activitatea după 40 de ani de la revoluţia paşoptistă. În ediţia din 17 februarie 1893, el a salutat premiera mondială a inovatorului sistem. A fost ultima bucurie a lui Puskás Tivadar, înainte să se stingă în 16 martie 1893, în urma unui atac de cord.
Văduva n-a venit la înmormântare, deşi ar fi putut ajunge cu uşurinţă din Graz, lucru remarcat de toată lumea bună din Budapesta. Ulterior s-a recăsătorit cu Udvardi Cserna Károly, un artist plastic care a vizitat la rândul său Sălajul, unde a realizat o seamă de gravuri pentru monumentala lucrare „Az Osztrák-Magyar Monarchia írásban és képben”, printre care şi o vedere panoramică a municipiului Zalău.
În 2008, Banca Naţională a Ungariei a emis o monedă comemorativă de 1.000 de forinţi, cu efigia lui Puskás „Theodore” Tivadar pe faţă, spre a celebra 115 ani de la lansarea „primului ziar vorbit”: „Hírmondó”.

Autor: Györfi-Deák György