Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Poeme pentru „Caiete Silvane”: Vlad Moldovan

Poeme pentru  „Caiete Silvane”: Vlad Moldovan

Mai 2016

Electronische Bauhaus

Ieşi din ceţuri
de haznale
ele atârnă fără sorginte
pe pâraie captatoare
curcubee chemicale.
Între schimburi -
chihlimbar şi azot în
nimburi.

Curentul trebuie să treacă
să inunde
prăvăliile şi
eventualii lor rastafarieni
uitaţi la tejghele.
au cerut au răsturnat
păhăruţe
au isprăvit au strănutat
scrumiere.

Pe vechi trasee
semi-rurale
sau poate
de-a lungul depoului
unde tot a doua casă
e pentru amantlâc.
Te uită 
şi înţelege
cum toate -
de neatins adastă
doar pentru a se ascunde
în cel mai bun pământ.
Durerea nu robeşte
paloarea iese castă
cu irizări plăpânde
spre sufletul cel frânt.
Comorile din lujeri,
brânduşe de pe dealuri
electric luminate’s
de-a fulgerului valuri
străjeri d’eternă moarte
şi clipe ferecate
din când în când în cânt.
Pe neauzită gură
Spre centru se pătrund.


La Claun

Toamnă ca spaimă
frunză sălcie
plouă-n firidă
las-o deschisă

Bălţi, dar intacte
spume răzleţe
muşchi sub Converse
gâze pitite

Vrii `nvârte ochiu
bum cu timpanu
Rupe ţigara
Dă-mi-o jumate

Unde-i candela
Tot ce se poate 
că am uitat-o
pe lespede frate

Stai nu te-ntoarce
Mergem acasă
la căldurică
Mâncăm macaroane

Trece efectu
pe întuneric
nu văd ce scrie
cânt de generic.


Pe pământ; o încercare

Poema aceea în care 
toţi făceam cancer.
Iubirea ne sfâşia
şi în convalescenţă ne împrăştia.
Cornetul cu o urmă prăfuită
a ajuns lângă iarbă
şi floricelele zdrelite pe asfalt.

Mă strecor pe lângă retortă 
trec târâş pe sub alambic
şi mă înfăţişez ca la chemare.
Când odihna întârzie 
mă las pe pat şi aştept odihna.
Tu ai auzit cum scârţâie carlinga?
De la furtună sau accelerezi 
orbete în fuzelaj?

Tu, care ai investit
toţi banii în tine.
Tu, care ţi-ai vârât capul
sub roţi
pentru fiii tăi
şi ai făcut-o pentru tine.
Opreşte-te odată pentru mine
să mă pot coborî
să strâng probe din turbărie
va fi doar zăpadă
şi o voi înghiţi.
O să mă feresc de bromeliile imense
ferigile îmi vor face umbră
din porumbar va ieşi un ceai.
Opreşte un pic să nu
mai aud reactorul.
Nu ai dat cu ulei 
şi acum e plin lemnul de carii.
Pe mine nu mă ţii aşa
martor!
Opreşte odată că sparg telecomanda
îţi sparg nasul
hulă spurcată!


Timpuri moderne

Pentru clubul în construcţie
Şi al său Ambelaj

Timpuri moderne
care nu mă lăsaţi
să evoluez
ce aţi mai scrijelit
pe băncuţă?

Aţi pus o inimioară
ceea ce e destul de greu
cu un briceag pentru că se
blochează la fiecare fibră
din lemn şi fac
zig-zag.

Timpuri moderne
aveţi milă
şi nu mă lăsaţi fără
ţigări!
În loc de buchete 
am ales parcela asta de buruieni
nici soarele nu trece de ea –
pentru voi timpuri
pidosnice
o selvă tomnatică
deasupra unei uliţe
unde m-aţi pus să 
aştept rata.

Oh nu lăsaţi autobuzul
să întârzie în colb!
Pe mine mă găsiţi la
ieşirea din cătun
gugurind de plăcere
în căldura Arizonei.
Timpuri moderne
eu nu lucrez nimic.
la jurnal au spus
reflux
dar eu nu lucrez
de luni – mă plimb
printre dealuri
şi mi se face rău.
Gospodăriile nu mă
impresionează,
rondoul cu dalii
de la primărie
nu mă impresionează,
fântânile în care ţin
apă nu.

Timpuri moderne –
departe de drumul naţional
tot mai puţini
distribuitori grăbiţi
când apare luna.
Iepuri speriaţi
pe câmpiile combinatului
mormoloci din fosfor
în bălţi
păsări mânate
de vânt.

Timpuri moderne
aşteptaţi să sar
şanţul
şi ce e
dincolo de el
al vostru
să fie!


            Unknown Faker

O fi poezia numai distrugere de sine -
Au de la droguri 
ne-am buhăit 
drăguţo?

Urcă acum pe scară şi dă-mi viziuni:
Urechelniţa înmuiată în găleată
unduieşte;
Şosetele umede legate cu elastic
de picior;

Cât de frig pentru că dimineaţa
se obişnuieşte – brumă;
Câinii se întind în parcare şi
prind căldură
de la soare.
Tot mai mult tolăniţi, nu s-ar 
feri în zilele astea de octombrie.

Am fost cu un băiat 
noi doi băieţi
în pădure, din nou,
el vroia să facă poze
eu îl grăbeam, dar era miraculos
şi îl grăbeam să nu o luăm razna. 
(pentru că era prea de tot
 nu puteam să tolerez – exagerat
monstru sublim – pe sub tălpi)

Incomprehensibil şi
deşirat – a stat aerul în jur

Ci eu din ce în ce mai convins
că dacă ai puţin bun simţ
nu poţi scrie.
Nu. Ceea ce este nu cere 
cuvinte
să moară cine o face
fără să ştie că minte.

Văd musca liliachie pe moment
pe taburet.
Melodia asta Unknown de pe 
un mix obscur
nu o voi găsi niciodată
cu propriile mele forţe.

Apoi numai pregătire/stofă/nutreţ
doar mila celui biruit
în mărăcini
departe de cărările de inox.
Tu stai în hârdău şi-ngheaţă
şi plăteşte 
de o mie de ori 
cui i-ai greşit 
drăguţo.


Cu capul ca o minge
            
Ca o viață,
o furtună,
vine toată
și se gată.
Fulgerele mute
Împătrățesc camera
Împărtășesc scurte
iluminarea mică,
de var,
și apoi
din ce în ce mai rar
se pierd 
și iar apar.

Veninul lasă urme
teroarea fierbe adânc
neoane ofilite,
grilaje ruginite,
un glob încins pe câmp.
Ies aburi 
nu-l atinge
fă pașii de ocol.
Vin valuri de tristețe
șiroaie prin fânețe
fosforescenta minge
se sfârâie și stinge
în nou formatul ghiol.

(Autorul a susținut o lectură publică în cadrul Festivalului „Primăvara Poeziei”, 2016.)

Autor: Vlad Moldovan