Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Malaxorul de primăvară

Aprilie 2016

■ Dorel Cosma, Elena M. Cîmpan, Un deceniu de „Conexiuni”, Editura Nosa Nostra, Bistriţa, 2015. 

O carte aniversară – în care sunt antologaţi 28 de autori – ce punctează împlinirea a zece ani de existenţă a Societăţii Scriitorilor „Conexiuni” din Bistriţa şi a 30 de numere a revistei omonime: „Două evenimente rotunde, unitare, complementare, în măsură să redea imaginea completă a unei activităţi literar-culturale, cu adevărat efervescente, de la Bistriţa” (Autorii).

■ Gheorghe Pârja, Călătoria îngerului prin Nord (ediţia a II-a, revizuită), Editura Proema, Baia Mare, 2015. 

„Ceea ce m-a impresionat la prima lectură a acestui volum – şi mă impresionează şi azi – este căldura, dublată de o autentică emoţie, ce se simte în fiecare pagină a evocării. Nu exagerez cu nimic dacă spun că, parcurgând volumul de faţă, Nichita îmi apare ca un «Mesia al poeziei» însoţit pretutindeni de credinciosul său «apostol» – Gheorghe Pârja. (…) Pentru un viitor biograf al existenţei «trimbulinde» a lui Nichita Stănescu, Călătoria îngerului prin Nord povestită de Gheorghe Pârja va fi o piesă fundamentală, imposibil de ignorat” (Ioan Groşan).

■ Nicolae Goja, Cimitirul copiilor, Editura Eurotip, Baia Mare, 2016. 

Autorul mărturiseşte: „Am pornit să scriu această carte (…) cu ideea venită peste noapte să actualizez mitul lui Păcală. Dar, în loc să creez un tînăr neadaptat la lumea postmodernă, m-am trezit faţă în faţă cu trei personaje voluntare: Bubu, Blanca şi Gelu, pentru care am renunţat la ironie şi justiţiarism hazliu, în favoarea unei atitudini hiperrealiste faţă de text. Învăţătorul Petre Dulf (mă gândeam la părintele lui Păcală, din Tohat) a completat ficţiunea cu umanismul său straniu”. Volumul Cimitirul copiilor a fost prezentat în cadrul Zilelor revistei „Caiete Silvane”, ediţia a IX-a, 17-19 martie 2016.  

■ Maria V. Croitoru, Poveştile cu care mi-am adormit copiii, Editura Singur, Târgovişte, 2016. 

Din textul introductiv al lui Dan Şalapa, intitulat „Basmul ca artă a povestirii în ritm modern”: „Poveştile Mariei V. Croitoru sunt basme culte. Plecând de la modelul tutelar al basmului românesc, autoarea se foloseşte de acesta cu respect şi mare grijă, luând de acolo structura intimă pe care brodează sincer şi afectiv elemente de noutate, ataşându-i elemente contemporane – toposuri, unelte, îmbrăcăminte etc. din realul imediat nouă, cititorilor – înzestrându-l cu proiecţii personale, aducându-l mai aproape de spiritul zilelor noastre, dar fără a ne depriza de la magia unei stări şi lumi aparte, pe care o reclamă orice text din categoria aceasta”.
■ Cornel Cotuţiu, Pavilionul, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016. 

„Cele douăsprezece proze scurte, din cartea Pavilionul (…) surprind secvenţe de viaţă, la care naratorul a participat sau de care a auzit, care l-au impresionat, în măsură de-a face din ele pagini de literatură. Cât e adevăr şi cât e interpretare? Ce-i întâmplare şi ce-i ficţiune? Sunt ingrediente proprii ale unui scriitor robust, observator al gesturilor, al faptelor, al destinelor, devotat frumuseţii limbii române, cu măiestria ei creatoare. În Pavilionul, Cornel Cotuţiu adună, ca-ntr-o altă biografie a sa, o galerie de personaje, în preajma cărora s-a aflat la un moment dat, le spune povestea, povestindu-se totodată pe sine” (Elena M. Cîmpan, „Răsunetul”, 22 martie 2016). Pavilionul a fost prezentat la Zilele revistei „Caiete Silvane”, ediţia a IX-a, 2016.

■ Poesis, Nr. 1-2-3, 2016. 

Din editorialul lui George Vulturescu, „Poesis la numărul 300”: „Poesis a ajuns, la cel de-al XXVI-lea an de apariţie neîntreruptă, la numărul 300. Într-un «oraş de provincie», unde revistele (unele auto-denumite «foiţă literară») «de cultură» au fost doar apariţii sporadice, dispărute doar după câteva numere (despre ele a scris prin presa vremii istoricul literar Nae Antonescu şi subsemnatul în lucrarea Cultură şi literatură în ţinutul Sătmarului. Dicţionar: 1700-2000, Satu Mare, 2000), o astfel de continuitate – dublată de Festivalul Internaţional „Zilele culturale Poesis”, 25 de ediţii – per aspera, a devenit un capitol, multum in parvo, de istorie culturală sătmăreană. Sau, poate, nu numai…” Felicitări dlui George Vulturescu şi tuturor colaboratorilor de la Poesis şi viaţă lungă prestigioasei reviste sătmărene! 

■ Nord Literar. Nr. 2 (153, februarie 2016). 

Din sumarul revistei băimărene: Gheorghe Glodeanu – Radu Ulmeanu – 70; Constantin Cubleşan – Horea, răscoala, masoneria; Ion Buzaşi – O bibliotecă de idei; Săluc Horvath – File de istorie a presei culturale. „Convorbiri literare” (1939-1944); Daniela Sitar-Tăut – „Gomista no. 1”; Delia Muntean – Despre avatarurile fidelităţii; Ion Pop – Scurtă vizită la „Cabaretul Voltaire”; Gheorghe Pârja – Cu „Nord Literar” la New York; poeme semnate de Ion Stoica, Gheorghe Mihai Bârlea, Vasile Muste; la proză, un fragment din romanul Cimitirul copiilor al lui Nicolae Goja.

(D.H.)

■ Aflarăm prin intermediul confratelui nostru Pamfil Bilțiu, în timpul derulării Zilelor Caiete Silvane, ediției a IX-a, că în tânărul oraș (declarat în 2004), Tăuții-Măgherăuș  din Maramureș, situat la o distanță de doar 11 km de reședința județului, publicația trimestrială de cultură intitulată Clepsidra de cristal a ajuns la nr. 9, în al III-lea an de apariție. 

Girată de Asociația Culturală cu aceeași denumire, revista este editată în format A4, având un foarte bogat colectiv redacțional condus de următorul triumvirat: Aurel Jentea – redactor șef, Emil Crângău – redactor șef adjunct, Angelica Cristescu – secretar artistic și literar. Din redacție mai fac parte un număr de 20 membri, între care soții Maria și Pamfil Bilțiu, iar membru de onoare este acad. Valeriu Matei din Chișinău, capitala regiunii de peste Prut a Moldovei. Contând pe un editorial caustic intitulat „Complotul literaturii române”, semnat de cunoscutul scriitor și jurnalist Al. Florin Țene, conținutul revistei, în cele 50 de pagini, se lasă la discreția spiritului amical critic din partea acelora care îl parcurg, confruntându-se inechitabil cu nivelul elevat, dar comprehensibil, al literaturii române actuale.
  (V.T.)
■ Poezia e cerul senin
Inconfundabilul Ştefan Manasia aduce în spaţiul poetic de factură profund urbană un volum proaspăt, „Cerul senin”, amprentat de schimbările din viaţa sa personală. Fără să abdice de la decupajele cotidiene şi vocabularul inedit, excentricul Manasia a parcat motocicleta de lemn, preferând traversarea oraşului cu Estera, fiica sa, ceea ce îi schimbă întrucâtva perspectiva şi percepţiile, repoziţionându-le. 
Ancorat perfect în evenimentele de o dureroasă contemporaneitate, Ştefan Manasia are atitudini vizionare: „Am văzut mîini ridicate/ salutînd drapelele morţii/ am văzut copii încolonaţi/ spre uzinele kamikaze./ Am auzit crăpînd ţeasta Sfinxului/ pe obrazul celeilalte planete.// Aici fermele de napalm,/ acolo vodevilul termonuclear./ Aici, pacea de cincizeci de ani, /tot mai înfricoşătoare./ Acolo, liniştea îţi/ ridică sîngele în urechi.// Trag pilota sub bărbia ei/ durdulie. Mă retrag pe vîrfuri/ în sufragerie. Ascund cheiţa/ tancului chinezesc într-un loc/ unde nici măcar eu n-am/ s-o mai găsesc”. (Paint it black, p. 68)
Cu picături de erotism purtând aceeaşi marcă excentrică şi inconfundabilă, inspirat de Patricia, acceptă zborul a „milioane de fluturi subatomici” şi nu se teme să apeleze la componente prozaice ale imaginarului amoros, reinventate după propriile tipare. 
Cel de-al cincilea volum de poeme a lui Ştefan Manasia a apărut la Editura Charmides, la finalul anului 2015. 
        
■ Între cer şi pământ
Editura Cartea Românească ne-a dăruit recent un volum aşteptat şi dorit de cei ce savurau notările maritime ale lui Radu Niciporuc, cunoscut cititorilor prin traducerile din autori hispanici.
„Pascal desenează corăbii” este un volum ce cuprinde opt povestiri despre care Radu Paraschivescu notează pe coperta IV a volumului: „Lumea lui Radu Niciporuc vieţuieşte între cer și pământ, legănată de ritmul tangajului. Un autentic lup de mare, fermecătorul povestaș îi surprinde cele mai spectaculoase întâmplări reflectate în oglinda generoasă a mărilor şi oceanelor lumii. (...)
Pe Radu Niciporuc îl strânge uscatul, cu sau fără dealurile clujene între care s-a ivit pe lume. Şi atunci, dornic să rupă chinga, pleacă pe mare. Nu doar fiindcă asta e fişa postului, ci şi fiindcă acolo, «în fiertura amiezii», sub valuri care-ţi scuipă sare pe piele, el găseşte locul magic unde împleteşte gânduri în fraze şi fraze în poveşti. Cu huidume şi slăbănogi, cu azilanţi şi robi ai paharului, cu bărboşi tandri sub coaja asprimii lor şi fete care flutură sutiene în loc de batiste. (...) Sunt în poveştile acestea ale lui Radu Niciporuc un veritabil festival de culori şi mirosuri, un turbion de emoţii, o furtună de cuvinte, când moi şi dulci, când tari şi severe”. 
Să-l citeşti pe Radu Niciporuc este o experienţă la fel de palpitantă cum este cea să-l asculţi povestind, ceea ce îl obligă, acum că a declanşat dependenţa, să revină cu pagini la fel de impresionante şi cu relatări spumoase.

(A.V.M.)


■ La filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România a avut loc joi, 7 aprilie 2016, de la ora 12, și lansarea cărții „Fluturi de lampă” de Ion Noja, carte apărută, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, la editurile „Școala Ardeleană” (Cluj-Napoca) și „Caiete Silvane” (Zalău), parte a programului de sprijinire a scriitorilor sălăjeni.
Despre această carte scrie și cunoscutul critic literar Ion Pop, în opinia căruia „la ora unui bilanț existențial și liric, Ion Noja se menține în spațiul reflecției grav-melancolice, vorbind cu un anume scepticism despre cele crezute eterne și resimțite ca trecătoare, despre vinovății trecute și căințe melancolice – «o vinovăție de penumbre gata de ispășire» – păstrând un fel de distanță egală față de tensiunea dramatic angajantă și seninătatea contemplativă. În câteva poeme, cele mai bune, printre care și acela ce dă titlul volumului, sugerează prezența statornică a unei lumini lăuntrice de care cuvintele se simt atrase ca efemeridele, altădată acelorași cuvinte li se întind capcane, ca într-o ars poetica stănesciană, iar altundeva se reprezintă în ipostaza celui care, foarte sugestiv, «închidea pleoapele la timp,/ să nu risipească în întunericul de afară/ lumina de sine ce i-a rămas»”.

Ion Noja s-a născut la 9 martie 1942 în Sânmihaiu-Almașului, județul Sălaj. Este poet și prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj.
Volume: Poduri suspendate, versuri, 1979; Umbra faraonului, versuri, 1981; Geamantanul cu greieri, versuri, 1985; Discuție în crângul de liliac, proză scurtă, 1988; Serbare câmpenească, roman, 1989; Singur printre mafioți, roman polițist, 1992; Șapte la rând, roman polițist, 1993; Anamara, 1994; Nu am nici o dovadă, versuri, 2001; Manual de tristeți folositoare, 2006; Întăinuiri la vedere, cugetări, 2013; Solarele ascunderi, versuri, 2013.
(D.S.)

Autor: Redacția