Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Minerva Chira

Minerva Chira

Aprilie 2016


Filele cărţii de rugăciuni
Filele cărţii de rugăciuni ce ţi-am dăruit-o
deşi întoarse cu atâta smerenie după ce
dreapta schiţa de fiecare dată semnul crucii 
s-au desprins,
deşi mâinile însângerate în cioburi de nori
îndeplineau un adevărat ritual în apă
înainte de-a le atinge
au împrumutat culori din jeluirea cosmică
Numai în cartea sfântă –
clasele făcute la alfabetizare
ţi-au fost de-ajuns –
ai citit (cu coatele sprijinite totdeauna
pe hainele mele, făcând suma bătăliilor)
Posturile, sărbătorile din calendar
pe de rost le ştiai
ca o lumânare pentru judecata de apoi
Mamă, rănile descoperite
de soare în râul Iordan
Dumnezeu le-a stors peste noi.

Sora mea
Dor de-a nu fi nicăieri
Văzduhul e mânjit cu ţipătul stafiilor
Luna – numai în izvoare
Stau la pândă măcelari
Dumnezeu scuipă stele
Mama şi tata
într-un cortegiu de răsărituri
le adună
Confidenţele făcute abisului
acompaniază seceta din ochi
Vând tablouri pictate cu aripa bufniţei
Sâmburii mărului de-amar
îşi visează rădăcinile în ei
Din gropile primăverii
sora mea abureşte
printre boturi de miei

Avalanşa roşie
În limba unui popor mort
se dictează cealaltă faţă
Liniştea o dărâmă nu una singură
ci stolul păsărilor de pradă
pe care îl seamănă zorii
Toiagul este luat,
îl împrumutase un orb
Se zbate spre mine un braţ retezat
În adierile primăverii întomnate –
greaţă şi scrâşnet de dinţi
din cabinetul chirurgului
la invazia somnambulilor
Veşmintele sunt duse pentru sperietori
Catastrofa s-a produs –
mai întâi căzu speranţa
Locul atins se făcu albie
Apoi se prăbuşiră oasele
ca nişte coloane de templu peste care
avalanşa roşie se rostogoli
fără să se mai poată opri

Călugăriţa
O chema Lăcrimioara, înota în nume
Răpea umbrele din zi
Glasul cădea în tălăngi de apă
A refuzat florile, spunea că-s ochi
Surâsuri ruginite, amintiri şterse
Sortită milei, nu dezgustului şi urii
păianjeni se răcoreau în priviri
ca o seară
Asculta dărâmarea paşilor unei nunţi
pe tipsia de ceară

Cămaşa lui Nessus
În cer s-a făcut târziu
Din vis alungată
cobor coline
asemenea frunţii tale
Dă târcoale privirea scepticului
Cântul la orga de răni
Când lumina cere împrumut
ochilor ce m-au înflorit
prin simptome de februarie
mă retrag în cuvânt
Înalt
cu cămaşa lui Nessus pe umeri
ţărm naufragiaţilor

Pentru toată viaţa
Prin curcubeul
răsărit din tânguiri
vindecare de seri
Tristeţea arde în sălcii
Ca un clopot
Sună ceaţa în glas
Teama de o singură cădere –
în mine
Rana frunzei de toamnă –
deschisă
Norul dospea
Pentru toată viaţa
tu
aşa cum crucii i-ajunge
numele scris pe ea

(Din volumul Prăpastia din care singur te înalţi, 
Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015)