Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Prelatul papal Vasile Pordea (1849-1931) – personalitate sălăjeană mai puţin cunoscută

Prelatul papal Vasile Pordea (1849-1931) – personalitate sălăjeană mai puţin cunoscută

Aprilie 2016

Vasile Pordea este o personalitate sălăjeană mai puţin cunoscută, dar a cărui viaţă şi activitate prodigioasă credem că merită scoasă la lumină din file de cronici bătrâne şi documente prăfuite, deoarece poate constitui un model demn de urmat.
Din puţinele documente care fac referire la biografia lui Vasile Pordea, aflăm că s-a născut la 25 martie 1949 în localitatea sălăjeană Ip. Tatăl său a deţinut funcţia de primar al localităţii în era absolutismului imperial (1849-1867), timp de mai mulţi ani.
Familia în care s-a născut viitorul prelat papal era numeroasă: patru băieţi şi patru fete. Părinţii le-au acordat o frumoasă creştere şi educaţie.
Vasile Pordea îşi începe studiile primare în satul natal, iar cele gimnaziale la Gimnaziul minorit din Şimleu Silvaniei. Clasele superioare de liceu V-VIII le-a absolvit la liceul superior din Oradea, unde şi-a luat bacalaureatul cu notă maximă.
Calităţile sale deosebite de orator reies încă din primul an de liceu, când este pus să susţină o cuvântare standthalterului grof Maurice Pálly, care efectua un turneu prin Transilvania, prin anul 1861, cu scopul de a contrabalansa tendinţele de emancipare revoluţionară care aveau ca model curentul Garibaldi din Italia. Prestaţia deosebită a tânărului elev atrage atenţia specială a locotenentului regnicolar, care îi notează numele în carnetul său. De altfel, elevul Pordea era primul la învăţătură din gimnaziul şimleuan.
Gimnaziul romano-catolic din Şimleu a fost înfiinţat în anul 1827, după lungi strădanii de a aduna fondurile necesare. Pe data de 27 august 1827 s-a aşezat piatra fundamentală a institutului şi în doi ani construcţia edificiului a fost definitivată. 
Până la momentul respectiv, singurul gimnaziu din actualul judeţ Sălaj era Colegiul reformat din Zalău, care a luat fiinţă în anul 1646, unul din primele gimnazii confesionale din Transilvania.
Cursurile gimnaziului şimleuan au fost sistate în momentul izbucnirii Revoluţiei de la 1848-1849. Abia în anul 1854, la intervenţia episcopului romano-catolic al Transilvaniei, Hainald Ludovic, gimnaziul se redeschide din nou, cu două clase. Profesori erau Vicarul greco-catolic al Silvaniei, Demetriu Coroianu şi Korbuly Martin. Nereuşind să facă faţă cheltuielilor, episcopul Hainald a invitat Ordinul Minoriţilor din Arad să primească gimnaziul în subordinea sa şi să preia cheltuielile aferente procesului de învăţământ. Nici aceştia nu au reuşit să plătească profesorii şi să susţină cheltuielile. În aceste condiţii, guvernul imperial de la Viena a închis din nou gimnaziul la sfârşitul anului 1865 şi-l va redeschide abia în anul 1879.
Vasile Pordea a avut şansa de a fi elev al gimnaziului în anii lui de bună funcţionare, când îl avea ca profesor pe eruditul vicar Demetriu Coroianu, care şi-a început cariera ca profesor la şcolile Blajului, alături de Simion Bărnuţiu şi Timotei Cipariu.
La liceul din Oradea, Vasile Pordea se dovedeşte un elev conştiincios. În clasa a VIII-a, canonicul Ioan Pop, rectorul Seminarului mic, numit „Leopoldian”, îl cheamă intern și îl face corepetitor pentru matematici și latină. 
La vremea respectivă, elevii români de la liceul din Oradea, împreună cu studenții Academiei de Drept au înființat o societate de lectură, asociație culturală care avea ca scop cultivarea sentimentului național românesc. Vasile Pordea a activat și el în cadrul acestei asociații culturale.
După terminarea studiilor liceale a fost primit în cadrul clerului tânăr din dieceza greco-catolică a Gherlei, de care aparținea parohia Ip și celelalte parohii din Sălaj, din anul 1853, an în care s-a înființat dieceza și până în anul 1930, când cea mai mare parte a parohiilor sălăjene trec sub jurisdicția Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. De aici este trimis la Viena, unde urmează studiile teologice la Institutul Sfânta Barbara. Se distinge și aici ca un bun orator, făcând cinste studenților români.
Studenţii români teologi din Viena erau grupaţi într-o societate literară, care desfăşoară o prodigioasă activitate, având la dispoziţie o bibliotecă românească, care le era „izvorul de lumină națională”. Vasile Pordea a fost ales președinte al societății literare a studenților teologi, calitate în care „înflăcărează sentimentul național”, ceea ce a atras atenția guvernului maghiar, care a dispus mutarea teologilor români la Budapesta, în Seminarul Central. Însă, studenții au adus cu ei în capitala Ungariei și biblioteca românească, inventariată de ultimul președinte al societății literare, Vasile Pordea. Acesta a trimis inventarul Ordinariatelor greco-catolice din Blaj, Gherla, Oradea și Lugoj. Prin mutarea bibliotecii la Budapesta s-a transplantat și conștiința românească pe malurile Dunării, din care se vor hrăni spiritual viitorii studenți români.
În timpul studenției, Vasile Pordea a redactat mai multe lucrări în cadrul societății literare, unde îl cunoaște și se împrietenește cu „luceafărul poeziei românești”, Mihai Eminescu, care se afla în acel moment la Viena și studia filozofia.
După absolvirea studiilor teologice, Vasile Pordea se reîntoarce la Gherla, unde i se încredinţează catedra de profesor la Școala Normală confesională de băieți, unde va preda în perioada 1873-1880. Avansează pe teren didactic și este numit profesor la Academia de Teologie din Gherla, unde va funcționa din anul 1889 până la 1918, anul Marii Uniri, când este numit canonic.
Ca profesor s-a bucurat de aprecierile unanime ale auditoriului, ceea ce a îndemnat pe elevi să studieze cu dragoste și interes materiile pe care le preda. 
Ajungând în scaunul Episcopiei de Gherla, Ioan Szabo l-a observat pe tânărul profesor Vasile Pordea și i-a apreciat prestația deosebită, în special în materie de drept canonic administrativ, precum și a cunoștințelor de limbă latină și germană. Ca urmare, în momentul în care preotul Tit Bud a fost numit în funcția de vicar al Maramureșului, l-a numit în funcția de notar consistorial și secretar episcopal. Datorită activității sale deosebite, l-a menținut în funcție pe toată durata episcopatului său. Vasile Pordea îi supraviețuiește episcopului Szabo, care a decedat în anul 1911 și următorului episcop, Vasile Hossu, care a decedat în anul 1916.
Activitatea lui Vasile Pordea în funcţia de secretar episcopal s-a caracterizat printr-o muncă dusă până la sacrificiul de sine. Programul său de la birou începea la ora 8 dimineaţa şi dura până la 7 seara, cu o mică pauză de masă de o jumătate de oră. La acestea s-a adăugat şi boala episcopului, care suferea de polip în ureche şi de rinichi, ceea ce reclama din partea lui multă înţelegere şi devotament. Datorită conştiinciozităţii lui Vasile Pordea administraţia diecezei de Gherla nu a avut de suferit, în afară de vizitaţiunile canonice, pe care episcopul nu le mai putea efectua. În rest, episcopul avea lângă el un om de încredere, în persoana lui Vasile Pordea, care era „un bărbat priceput și energic și harnic, omul lui Dumnezeu cu fața deapururi senină, cu vocea calmă dublată de bunătate și noblețe”.
În timpul faimosului proces intentat de către autoritățile austro-ungare preotului Vasile Lucaciu, lui Vasile Pordea i-a revenit misiunea să se pronunțe „și s-a pronunțat categoric să nu se amestece politica în chestiuni de ordin canonic”. În momentul în care autoritățile au decis ca preotul Lucaciu să fie suspendat, 250 de credincioși din Șișești și localitățile din jur s-au deplasat la sediul Episcopiei din Gherla, protestând împotriva sentinței. Episcopul Ioan Szabo lipsea și în aceste condiții secretarul episcopal, Vasile Pordea, a fost cel care cu multă înțelegere și diplomație a întâmpinat liniștit mulțimea înfuriată de decizia autorităților.
Datorită calităților sale, a onestității necontestată de către nimeni, dar și fermității de caracter „care l-a purtat pe calea corectitudinii canonice și a sacrului ideal național”, noul episcop al diecezei de Gherla, Iuliu Hossu, cel care a citit Rezoluția Unirii în fața mulțimii adunate la praznicul național de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, l-a numit pe Vasile Pordea în funcția de canonic prebendant, la 10 mai 1918.
La 7 martie 1922, Vasile Pordea era numit canonic cancelar, la 18 martie 1924 canonic scolastic, iar la 2 mai 1924 eclesiarh.
Pe data de 16 martie 1927, la venerabila vârstă de 79 ani, datorită meritelor sale este numit prelat al Sfântului Părinte Papa Pius XI, distincție care onorează întreaga biserică greco-catolică românească şi judeţul său natal.
Zorii zilei de 24 ianuarie 1931 aducea prin dangătul plângător al clopotelor din Gherla vestea tristă a morții canonicului-prelat papal, în cel de al 83-lea an al vieții, din care 54 de preoţie. 
După o viață îndelungată și o prodigioasă activitate pe tărâm spiritual, se retrăsese în ultimii ani „în colțișorul modest al celor dragi lui”. Își încheia discret traiectoria pământeană, cu mulțumirea că și-a îndeplinit datoria.
Înmormântarea a avut loc pe data de 26 ianuarie 1931. Sicriul ce adăpostea osemintele marelui dispărut a fost transportat de la locuința sa și așezat în catedrala din Gherla. Prohodul a fost oficiat de către episcopul Iuliu Hossu, care a dorit să arate şi prin acest gest stima deosebită și dragostea frățească pe care i-a purtat-o. A fost asistat de către membrii Veneratului Capitlu Diecezan: Dr. Octavian Domide, prepozit, Grigore Pop, Dr. Victor Bojor, Dioniziu Vaida, Dr. George Vidican, protopopul David Deac, casier diecezan, preot profesor Dr. George Bob şi preot arhidiacon Ioan Coste. Predica a fost rostită de prepozitul diecezan Dr. Domide, care a reliefat meritele nepieritoare ale defunctului şi l-a dat ca model de urmat ca şi cap de familie şi preot evlavios. Trupul neînsufleţit a fost transportat, în sunetul clopotelor şi petrecut de mulţimea de elevi şi profesori ai şcolilor diecezane, a intelectualilor, preoţilor şi a poporului de rând, venit în număr foarte mare la cimitirul greco-catolic din Gherla, unde a primit dezlegare şi a fost aşezat pentru odihnă veşnică în cavoul familiei.
Pentru noi sălăjenii, viaţa şi activitatea exemplară a preotului Vasile Pordea rămâne un model demn de urmat. De asemenea, faptul că a fost numit de către Papa Pius al XI-lea în înalta funcţie de prelat papal trebuie să constituie o mândrie pentru noi. Se dovedeşte, încă o dată, că în Ţara Silvaniei s-au născut foarte multe personalităţi de prim rang a vieţii cultural-spirituale şi politice româneşti, care ne fac cinste şi ne obligă să ducem mai departe tradiția.
    
Bibliografie:
1. Curierul Creştin (Gherla), nr. 9-10, 1-15 mai 1927.
2. Curierul Creștin, nr. 4, 5 februarie 1931.
3. Şematismul Eparhiei Greco-Catolice Române de Cluj-Gherla pe anul 1947, Cluj, Tipografia „Diecezana”, 1947.
4. Pentru istoricul Gimnaziului minorit din Şimleu Silvaniei a se vedea Colecţia ziarului Sălajul (Şimleu Silvaniei), pe anul 1929 (nr. 15-16 şi 17-18).

Autor: Marin Pop