Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Influenţa bisericilor de lemn asupra lui Kós Károly

Influenţa bisericilor de lemn asupra lui Kós Károly

Aprilie 2016

Introducere 
Arta 1900 în general, aşadar şi secessionul, apare ca o reacţie la istorismul secolului al XIX-lea, căruia îi reproşează abundenţa elementelor culturale şi raportul excesiv cu istoria. Acest curent artistic şi-a propus să rupă cu trecutul şi să creeze un stil original, dar apelează des la tradiţie. Însă, această tradiţie nu este una urbană, ci vernaculară, o tradiţie arhitecturală a mediului rural; acest stil îşi căuta inspiraţia în arta populară, în elementele arhaice1, deci şi în bisericile de lemn.
Din punct de vedere etnografic, comuna Almaşu este poziţionată la marginea Ţării Călatei. Este caracterizată, în vecinătatea şi în structura ei, de prezenţa unor sate româneşti de la sfârşitul Evului Mediu, din secolele XIV-XV. Începând cu perioada premodernă şi continuând cu cea modernă, populaţia românească îşi face simţită prezenţa şi în satele până atunci exclusiv maghiare. Însă nu atât numărul localnicilor români a avut vreo influenţă, cât arta acestora2, mai precis cea populară, care s-a păstrat parţial în arhitectura bisericilor de lemn (ex. Fildurile, Mesteacăn, Cutiş etc.); acestea, deşi nu au avut o influenţă considerabilă în epoca modernă asupra arhitecturii eclesiastice reformate, în cea contemporană însă, datorită arhitectului Kós Károly, au manifestat o oarecare influenţă.
Studii de caz:
Stana
Stana este un sat din comuna Almaşu, având parohie greco-catolică din 1783. Pe atunci satul număra 16 suflete greco-catolice, până în 1795 fiind afiliat comunelor vecine. În 1795 s-a ridicat aici biserica de lemn „în onoarea Înălţării D. N. Iisus Christos”. În acel an, preotul a fost Gavril Savu, care a funcţionat până în 1810; de menţionat mai este faptul că filiile lui erau Petrinzelul şi Nadăşul3.
Biserica de lemn din Stana avea un plan dreptunghiular; din punct de vedere arhitectural urmează modelul celorlalte biserici de lemn din zona Clujului şi, bineînţeles, din Transilvania.
Planul bisericii este specific arhitecturii eclesiastice bizantine. Chiar dacă nu avem o imagine din interior, se poate deduce că în partea vestică se afla pronaosul, în centru naosul şi în est altarul, partea cea mai decorată. Simplitatea bisericii şi înălţimea interioară redusă a acesteia, ce nu depăşea 2,5 m4, alături de numărul redus al ferestrelor îi dădeau o atmosferă destul de întunecată, misterioasă. 


Exteriorul bisericii s-a păstrat într-o poză de la începutul secolului XX. În acea poză biserica este redată din sud, sud-vest. Astfel se poate observa în partea sudică un pridvor, care prezintă şase stâlpi de susţinere. Acesta adăpostea o uşă simplă prin care se făcea accesul în pronaos. În partea vestică se poate observa absida altarului, care aparent intră în tipologia absidelor poligonale.
Acoperişul bisericii este unul unitar. În partea estică, deasupra altarului a fost plasată o cruce. În partea vestică iese un turn clopotniţă, denotând influenţe răsăritene clare. Turla este de plan aproape pătrat. Foişorul, înspre cele patru puncte cardinale, prezintă câte o deschidere semicirculară. Peste foişor avem un coif alungit. Acest coif a fost realizat asemenea unui acoperiş în patru ape, care de la 1/6 din înălţimea lui se îngustează tot mai mult.
În 1924, biserica de lemn a fost cumpărată de către credincioşii din Petrinzel, care, aşa cum am văzut, se afla în filia Stanei. Această biserică a fost mutată şi renovată după planurile lui Kós Károly 5.
Sfăraş
Satul Sfăraş se află şi el în comuna Almaşu. În perioada inscripţiei din secolul XVIII număra 100 de români şi avea preot pe Popa Toma. Biserica de lemn de aici a rezistat până la începutul secolului trecut, fiind ridicată în 1864 „în numele Pogorârei Spiritului Sânt”. De menţionat ar mai fi că în filiile acestui sat se aflau Jebucu şi Bicălatu6.
Biserica de lemn din Sfăraş are un plan dreptunghiular. Din punct de vedere arhitectural şi aceasta urmează modelul bisericilor de lemn din zonă.
Planul este specific ritului ortodox cu pronaos în vest, naos în centru şi altarul (cel mai decorat) în est. Datorită simplităţii bisericii, a înălţimii relativ reduse şi a faptului că poala acoperişului este atât de mult ieşită în relief, putem deduce şi în acest caz o atmosferă întunecată şi misterioasă.
Exteriorul bisericii a fost fotografiat, dinspre sud-vest, la începutul secolului XX. În opoziţie cu biserica din Stana, pridvorul se afla în partea vestică. El se întindea pe toată faţada vestică şi se continua pe cea sudică, fiind susţinut de şase stâlpi. În centrul laturii vestice apare un element mobil din lemn, prin care se face accesul în pidvor. De aici, printr-o uşă simplă, se putea intra în pronaos. 
Latura sudică nu se vede clar, neputându-se preciza numărul ferestrelor şi alte caractere, dar se poate observa în partea vestică absida altarului, care este mai îngustă faţă de naos. 
Nici acoperişul bisericii nu este unitar, decât deasupra pronaosului şi naosului, înălţimea deasupra altarului fiind mai mică. În partea vestică iese un turn clopotniţă, de plan aproape pătrat, cu foişor deschis, care prezintă 12 arce în mâner de coş, câte trei pe fiecare latură. Peste foişor avem un coif conic, care, de la 1/6 din înălţimea lui, se îngustează tot mai mult.
Între 1929-1935 s-a construit o nouă biserică, din zid, cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”. Biserica din lemn a fost demolată între 1937-19437.
Şi în satul Băbiu exista o biserică de lemn greco-catolică ridicată în anul 1815, „în onoarea Pogorârii Spiritului Sânt”8. În vecinătate au mai existat două biserici de lemn greco-catolice, una în satul Mesteacănu, construită în 1742, an în care comunitatea număra 210 suflete credincioase. Biserica a fost ridicată „în onoarea Tuturor Sânţilor”9. În celălalt sat vecin, numit Ţăud, exista de asemenea o biserică de lemn ridicată „în onoarea Pogorârii Spiritului Sânt”; data construcţiei nu este precizată, dar se ştie că în 1842 avea preot pe Ștefan Pop10. 
Din păcate, aceste biserici nu pot fi analizate, datorită lipsei surselor vizuale. S-a păstrat o fotografie cu biserica din Mesteacănu, dar ea prezintă doar pridvorul acesteia.
Întâlnirea lui Kós Károly cu bisericile de lemn
Din 1892 tatăl lui Kós Károly s-a mutat în Cluj împreună cu familia, aşadar într-un mediu unde a putut interacţiona cu bisericile de lemn. În 1900, Kós Károly a realizat prima excursie în unele sate ale Ţării Călatei, observând caracterul autentic al zonei, în care a revenit în perioada studenţiei, alături de mai mulţi colegi de la Universitatea Tehnică din Budapesta11. Prin urmare e foarte probabil să fi intrat în contact cu bisericile de lemn din Ţara Călatei şi din Sălaj în primii ani ai secolului trecut.
În 1909 a cumpărat un teren în Stana şi a construit, anul următor, o casă numită Varjúvár, destinată iniţial să fie o casă de vacanţă. Din 1914, ea a devenit locuinţa permanentă a familiei, până în anul 194412. În acest răstimp a cunoscut bine şi biserica de lemn din localitate. 
În plus, înainte de Primul Război Mondial, a cumpărat biserica de lemn din Tureni şi a dorit să o aducă lângă casa lui din Stana, dar a intervenit războiul şi planurile i-au fost risipite. Cu toate acestea, el a publicat un articol în 1908, în primul număr al periodicului de arhitectură şi artă A Ház13, acest articol fiind o clară dovadă a interesului manifestat de Kós Károly pentru bisericile de lemn.
Elemente arhitecturale preluate de Kós Károly
În ceea ce priveşte elementele preluate din arhitectura bisericilor de lemn, acestea se regăsesc într-un număr oarecare la biserica reformată din Băbiu, lucru posibil şi datorită faptului că biserica reformată anterioară era din lemn. 
Acoperişul acestei biserici este unitar; în partea vestică iese un turn clopotniţă cu foişor închis şi cu un coif conic. Turla este cel mai caracteristic element de influenţă răsăriteană, dar în cazul de faţă, este preluat de la bisericile de lemn. Acest element este important, deoarece atât biserica anterioară, cât şi bisericile reformate din secolul XVIII sau mai vechi, aveau un turn clopotniţă din lemn. 
Ferestrele, de asemenea, nu sunt împrumutate de la niciun stil istoric, cum este şi cazul contraforţilor. Ele sunt asemănătoare cu ferestrele bisericii de lemn din Stana, dar şi ale bisericii anterioare. Aceste ferestre sunt des întâlnite în arhitectura de lemn, fiind uşor de aplicat. 
Planul bisericii, aşa cum am arătat în altă parte, este unul dreptunghiular, ceea ce am considerat a fi un element preluat de la casele tradiţionale, dar şi de la bisericile din lemn, care au elemente derivate din casele ţărăneşti14. Prin urmare, fie planurile au o sursă de inspiraţie comună, fie planul bisericii lui Kós Károly este preluat chiar de la bisericile de lemn.
Absida altarului este dreptunghiulară şi de aceeaşi dimensiune cu nava. Deşi în cazul celor două biserici, prezentate mai sus, nu s-a întâlnit o astfel de absidă, în judeţul Mureş, în Făgăraş şi în Suceava avem astfel de exemple. Dar un exemplu din apropiere, pe care probabil l-a văzut Kós Károly, se găseşte în Pruneni (comuna Aluniş, judeţul Cluj).
În cazul bisericii reformate din Băbiu a fost posibilă apariţia acestor elemente străine, fiindcă localnicii, având un adânc respect faţă de Kós Károly, i-au permis să îşi manifeste voinţa, reuşind astfel să împrumute elemente răsăritene şi să combine elementele vernaculare maghiare cu cele române. 
Aceste elemente se regăsesc, în cazul planului dreptunghiular, la ferestre şi la nivelul acoperişului, fiindcă acestea nu au un rol ritual, însă interiorul, care are un rol ritual, îşi păstrează caracterul specific bisericilor reformate. 

Lista ilustrațiilor:
Fig. 1. Biserica de lemn greco-catolică din Stana; ilustraţie realizată de Robeci Gabriela, după: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/d/db/Biserica_de_lemn_din_Stana01SJ.jpg 
Fig. 2. Biserica de lemn greco-catolică din Sfăraş; ilustraţie realizată de Robeci Gabriela, după: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/1/18/Biserica_de_lemn_din_Sfaras_SJ.jpg  
Note:
1 Ştefănuţ Ada, Arta 1900 în România, Noi Media Print, Bucureşti, 2008, p. 7.
2 Balogh Balázs, Fülemile Ágnes, Társadalom, tájszerkezet, identitás Kalotaszegen, Akadémiai Kiadó, 2005.
3 Șematismul veneratului cler al archidiecesei metropolitane Greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul domnului 1900 de la sânta unire 200, p. 252.
4 Înălțime dedusă dintr-o fotografie în care un om stă pe pridvorul bisericii.
5 Anthony Gall, Kos Karoly muhelye. The Workshop of Kos Karoly, Ed. Mundus, Budapest, 2002, p. 329.
6 Șematismul veneratului cler al archidiecesei metropolitane Greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul domnului 1900 de la sânta unire 200, p. 158.
7 http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=14188 și http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=18705, accesate la data de 14 februarie 2016.
8 Șematismul veneratului cler al archidiecesei metropolitane Greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul domnului 1900 de la sânta unire 200, p. 151.
9 Ibidem, p. 154.
10 Ibidem, p. 157.
11 http://adatbank.transindex.ro/inchtm.php?akod=4808, accesat la data de 20 decembrie 2015.
12 Ibidem.
13 Anthony Gall, Kos Karoly muhelye. The Workshop of Kos Karoly, Ed. Mundus, Budapest, 2002, p. 329.
14 Virgil Vătăşianu, „Contribuţii la studiul tipologiei bisericilor de lemn din Ţările Române”, în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, vol. III, 1960.

Autor: Varga István Attila