Aboneaza-te la newsletter



Contact

Zalău, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 11, Sălaj, România

0260/612870

0260/612870



Filmografiile Simonei: The Best Exotic Marigold Hotel (2011)

Filmografiile Simonei: The Best Exotic Marigold Hotel (2011)

Aprilie 2016

Dacă ai trecut hotarele celei de-a treia vârste lumea se așteaptă să te așezi cuminte și să te odihnești în fotoliul din faţa televizorului până când vederea ţi se împăienjenește, copiii te uită, iar medicamentele te înconjoară ca un fort al solitudinii și suferinţei. 
Nu peste tot în lume, dar mai ales la noi. În alte părţi, cu câștiguri mai bogate și frunţi mai descreţite, oamenii ajunși la vârsta senectuţii se adună în cluburi de pensionari care organizează activităţi de grup, sunt activi sau răspund, din varii motive, ca-n filmul despre care vă voi vorbi astfel, unor reclame care le oferă vacanţe luxoase în colţuri depărtate de lume. Aceasta este și premisa filmului: un grup de șapte pensionari se lasă seduși de varianta photoshopată a unui hotel indian și descoperă, cu stupoare, odată ajunși la faţa locului, că imaginea fusese un miraj. 
Nevoiţi să rămână la hotel pentru o vreme, cei șapte descoperă sau redescoperă, după caz, o Indie personaj cu care încearcă să se obișnuiască. Copleșitoare vizual și sonor, atmosfera din Jaipur are efecte duale asupra protagoniștilor. Pe unii îi farmecă, deschizându-le noi perspective asupra vieţii, pe alţii îi transformă în fiinţe amare cărora nimic nu le pare a fi pe plac. În hotelul prăfuit în care sunt cazaţi, ca-n viaţă, fiecare vede în jur ceea ce are prea plin sufletul său. Sosiţi acolo din diferite motive (o operaţie mai ieftină la șold și o necesară perioadă de recuperare, nevoia de a căpăta iertarea unui iubit din tinereţe, un cuplu dezbinat care refuză să accepte realitatea, speranţe aventuriere sau necesare pauze de reflecţie), cu toţii prilejuiesc trăirea unei game variate de emoţii de partea cealaltă a ecranului. Chiar dacă în distribuţia filmului se regăsesc câteva nume celebre (toţi actorii sunt britanici), precum Judi Dench care o joacă pe  fragila, dar hotărâta și calda văduvă Evelyn sau Dev Patel (în rolul exuberantului și volubilului Sonny, un tânăr manager de hotel care încearcă să scape de sub dominaţia unei mame care vrea să-i impună o căsătorie după gustul ei și care nu-l susţine în visul de restaurare a hotelului și repornire a afacerii de familie), fiecare dintre personaje este puternic individualizat. Dacă Judi Dench este epitomul ideii de graţie, nu mai puţin spectaculos este rolul lui Muriel (Maggie Smith) cea care ilustrează toată gama de idei xenofobe, de preconcepţii vizavi de India și indienii pe care-i numește „feţe maro și inimi negre, mirosind a curry”, dar de bunătatea și înţelepciunea cărora se lasă treptat cucerită sau cel al stângaciului Douglas (Bill Nighy), supus hachiţelor unei neveste veșnic nemulţumite care refuză să iasă din camera de hotel și să se avânte în lumea „necivilizată, de afară” ori al judecătorului Graham (Tom Wilkinson) care poartă cu sine secretul și vinovăţia unei iubiri tabu la care se întoarce după ani îndelungaţi și înainte ca propriii ani să se sfârșească. Amuzanţi foarte sunt Madge (Celia Imrie) și Norman (Ronald Pickup), pensionari în căutarea aventurilor sentimentale și care pretind diverse roluri pentru a intra în cluburi exclusiviste și a pune astfel mâna pe o partidă bună. 
Dar fiecare dintre aceste povești, emoţionante sau amuzante, stă sub semnul limitărilor de vârstă când tergiversările nu mai sunt o opţiune și realitatea trebuie să fie acceptată drept ceea ce este fără ca aceasta să însemne renunţare, ci doar repoziţionare și o investiţie mult mai conștientă în fiecare moment care le este dat.
Poate că un film cu pensionari nu pare neapărat, la prima vedere, filmul pentru care un spectator de orice vârstă ar opta, dar vă asigur că este un film luminos, care aduce zâmbetul pe buze și care tratează teme universal umane: dragostea, frica, renunţarea, șansa unui nou început și călătoria în ţinuturi exotice și fascinante.
Memorabile sunt multe dintre replicile personajelor: Sonny, unul dintre personajele filmului, se îmbărbătează pe sine spunându-și că dacă nu se încheie cu bine, atunci știi că încă nu s-a încheiat și tot el își face loc prin mulţime pentru a acorda primul ajutor strigând că fratele lui e doctor, iar Evelyn conchide înţelept că singurul eșec adevărat e eșecul de a nu încerca. Sunt doar câteva exemple aleatorii, dar scenaristul Ol Parker reușește să surprindă excelent prin replicile actorilor un întreg univers sensibil, amuzant, dar și grav.
Pentru că filmul s-a bucurat de succes, el a cunoscut o continuare în 2015, The Second Best Exotic Marigold Hotel, avându-i ca protagoniști pe majoritatea actorilor din prima parte, dar adăugând și nume noi și sonore, precum cel al americanului Richard Gere.
The Best Exotic Marigold Hotel, nominalizat pentru două premii Golden Globes (cel mai bun film și cea mai bună interpretare feminină – Judi Dench) ori la premiile BAFTA, este o adaptare excelentă a romanului lui Deborah Moggach în viziunea regizorală a lui John Madden, răspunzător, de altfel, și pentru alte filme precum Shakespeare îndrăgostit (1998), Proof (2005) sau The Debt (2010). Mi se pare că dintre toate melodiile folosite pentru coloana sonoră, cel mai bine i se potrivește A touch of Elegance a lui Peter Falkner, fiind, pe bună dreptate, un film de atmosferă, pozitiv și elegant. 

Autor: Simona Ardelean